Într-o întâlnire în premieră în fotbalul mondial, România a înfruntat, la Malaga, selecționate similară a Australiei. Pe un Estadio Ciudad de Málaga în care numărul rafalelor de vânt a depășit cu mult numărul spectatorilor, jucătorii celor două echipe au încercat să demonstreze că nu au venit în Spania doar pentru statistică.

Primii care au punctat la impresia artistică, iar mai apoi și pe tabelă, au fost elevii lui Pițurcă. Într-o alcătuire nouă față de rușinea cu Polonia, 1-4, tricolorii au atacat mai mult poarta unei echipe a Australiei care părea că își respectă fusul orar și încă doarme. Din păcate, după golul marcat de Tănase (”36), România a dispărut total din joc, iar Australia a început să se trezească. Socceroos au răspuns mai întâi prin Wilkshire, care a marcat dintr-un penalty scos de Brosque (”45), iar apoi, imediat după pauză, au reușit să preia conducerea prin Cornthwaite, în urma unei faze în care românii nu au reușit să degajeze mingea din careu, deși erau toți acolo. Căzută din nou total, naționala lui Pițurcă avea să se trezească pe final. Mai întâi, prin niște ratări ale lui Bogdan Stancu, iar apoi prin patru minute de aur, perioadă în care același Stancu (”80), după o fază a lui Maxim și Torje (”84), cu o lovitură liberă executată perfect, au făcut 3-2.

Așadar, victorie istorică pentru România, însă una care ridică mari semne de întrebare în ceea ce privește capacitatea tricolorilor de a scoate puncte cu Ungaria și Olanda. În primul rând trebuie să spunem că apărarea a fost din nou sub orice critică, în special pe partea dreaptă, acolo unde Tamaș mai avea puțin și culegea toate ciupercile de pe Estadio Ciudad de Málaga, într-o fază la care Robbie Kruse l-a driblat ca pe un jalon. Fiind de profil fundaș central, jucătorul celor de la West Bromwich poate căuta scuza postului, însă reacția lui după ce a fost pus la pământ de australian este una demnă de un amator. Nici flancul stâng nu a jucat tocmai exact, Răzvan Raț fiind cel care i-a băgat pe ”canguri” în joc prin penalty-ul comis în prelungirile primei reprize. Apoi, un alt aspect care ar trebui să ne îngrijoreze, este lipsa de reacție a echipei atunci când este condusă. Practic, după egalare, România nu a mai existat pe teren, iar acest lucru se poate datora și lipsei de inițiativă a mijlocașilor. Atât Borceanu, cât și Pintilii sunt doi distrugători, incapabili să participe la construcția ofensivă.

Singurul punct pozitiv al partidei de ieri a fost Alexandru Maxim, jucător care a schimbat în bine faza ofensivă a României. Mulți spun că acesta ar trebui să joace titular, însă uită un lucru esențial: Maxim nu este jucător de 90 de minute. Am văzut adeseori la Pandurii cum acesta dispărea din joc după minutul 60. În aceste condiții, ne punem toate speranțele în VFB Stuttgart, echipă care îl poate pune pe picioare în proporție de 100% pe talentatul jucător român.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 × one =