Românii sunt un popor curios și fotbalul nu iese din sfera lor de interes. Din păcate, din cauza vicisitudinilor istorice care au lovit-o ca un buldozer scăpat de sub control, nu mulți au avut șansa aventurii personale în Europa pănă după 1989. Desigur, există excepții și acelea confirmă ambiția și dorința lor de a-și depăși propria situația – sau pur și simplu de a scăpa de prezentul monoton, complicat și gri.

Sâmbătă s-a jucat derbiul Sofiei din capitala Bulgariei dintre echipele CSKA și Levski, cele mai performante echipe din fotbalul peninsular alături de Lokomotiv Plovdiv și recent Ludogorets. Duelul lor ține de peste 70 de ani, prima dată întâlnindu-se pe 5 mai 1948, într-o perioadă în care țările din Estul Europei treceau încet dar sigur la regiumul autoritar comunist impus de URSS în țările ocupate de Armata Roșie.

În consecință, de atunci s-au înregistrat peste 200 de derbiuri ale Sofiei, cu Levski având cele mai multe victorii și Manol Manolov cele mai multe prezențe în meciurile de acest profil. Totuși, s-au ivit ocazii în care să-și trecut numele pe casetele tehnice –  antrenori sau jucători din România, care au avut un impact mai mare sau mai mic asupra destinului clubului la care au fost legitimați.

Deși la prima vedere ar părea că Bulgaria ar fi fost un teritoriu de râvnit pentru cetățenii români închiși sub granițele comuniste,acest lucru nu a fost cazul vecinilor de la sud de Dunăre, pentru că național-socialismul împiedica prietenia cu un alt popor care putea fi considerată trădare sau spionaj de către Securite. În consecință, primii jucători și antrenori români în Bulgaria au apărut după 1989.

Prima personalitate care a spart gheața și a fost protagonist la cel mai înalt nivel în Bulgaria a fost atacantul băcăuan Petre Grigoraș. La 20 de ani a debutat în echipa Aripile Bacău (cunoscută azi ca Aerostar) și patru ani mai târziu a ajuns la FCM Bacău, unde a evoluat un sezon, suficient cât să facă o impresie bună pentru a fi înregimentat de cei de la Steaua București.

Totuși, au urmat doi ani dezamăgitori în care nu a reușit să prindă meciuri și goluri suficient în lotul Stelei – plus contextul Revoluției – care a dus la un val de jucători care au venit și au plecat, aterizând în 1990 la Farul Constanța – clubul la care s-a făcut remarcat cel mai mult. După un sezon extraordinar cu 10 goluri în peste 30 de meciuri, Grigoraș a ales Bulgaria – unde a jucat Dobruja Dobrich, repetând performanța de la Farul într-un număr de meciuri mai redus.

Sursa: facebook.com

În vara anului 1993, la 29 de ani a ajuns la Levski Sofia, unde a prins prima jumătate de sezon – 1993-1994 – atât pe plan intern, cât și în Europa. În consecință, a prins un singur derbi sofiot între CSKA și Levski. Totuși, se poate mândri că are în palmares dubla cupă-campionat, câștigând atât campionatul, cât și cupa în țara vecină.

Pe data de 7 noiembrie 1993, în etapa a 13-a din prima ligă bulgară, Levski a învins cu 2-1 pe CSKA Sofia în eternul derbi bulgar jucat pe teren propriu – Vasil Levski în fața a peste 35.000 de spectatori. Petre Grigoraș a folosit titular de Georgi Vasiliev și schimbat în minutul 66; de asemenea – Milen Radukanov – care avea să ajungă la finalul anilor 90 la FC Național, a jucat și el titular / apoi schimbat. În retur, Levski a câștigat din nou, cu un scor categoric, 4-1 pe terenul lui CSKA.

În campionat, Levski a terminat pe primul loc cu 71 de puncte, la o distanță de 17 avans față de locul 2 ocupat de CSKA, apărându-și titlul câștigat în urmă cu un sezon. De asemenea, în Cupa Bulgariei, Levski a reușit să câștige trofeul după o finală cu Pirin, 1-0, față de CSKA – eliminată încă din optimi. Iar în Europa, bulgarii au fost foarte aproape de grupele Ligii Campionilor, după ce au trecut de scoțienii de la Rangers și au fost scoși foarte greu de Werder Bremen.

Sursa: facebook.com

După experiența Levski, Grigoraș a mai rămas șase luni în Bulgaria, la Lokomotiv Plovdiv, reușind să-și păstreze cota din ultimele două sezoane de 10 goluri per stagiune, clasându-se în topul marcatorilor din Bulgaria. S-a întors la Farul, unde a avut din nou aceeași tradiție cu 10 goluri și un sezon după a fost împrumutat la Universitatea Cluj. În ultimii trei de ani carieră s-a întors la Farul, unde are reședința și domiciliul, ajutând echipa să salveze de la retrogradare – retrăgându-se la 34 de ani.

Începând ca secund la Farul, a devenit principalul echipei în liga secundă în 2000, ajutând la promovarea echipei și fiind o bună parte din sezonul 2001-2002 al primei ligi la conducerea echipei; au urmat două experiențe în ligile secunde la FC Onești și Petrolul Monești, până când să se întoarcă la Farul în sezonul 2004-2005, când a devenit campionul provinciei – locul 5 și finalist al Cupei României.

Înlocuit în toamna lui 2005 cu un sârb de la Partizan Belgrad – Momcilo Vukotic, băcăuanul cu suflet constănțean a ales o altă aventură – Oțelul Galați, unde a antrenat până în 2009, punând bazele și crescând jucătorii ce aveau să aducă titlul de campion – unic în Moldova – cu Dorinel în 2011. În plus, a reușit să câștige o finală de Cupa UEFA Intertoto în fața turcilor de la Trabzonspor, calificându-se în Cupa UEFA (2007).

Sursa: facebook.com

După o experiență ciudată la o altă echipă din Moldova, Poli Iași – cu care a retrogradat, s-a îndreptat spre Oltenia – Pandurii Târgu-Jiu. Timp de trei ani a pus bazele – la fel ca în cazul Oțelului – unei echipe care avea să termine pe locul 2 după plecarea sa și să participe în premieră în grupele Europa League. De atunci, cariera lui de antrenor a fost marcată de perioade scurte, bruște și dese la echipe precum CFR Cluj, Oțelul (din nou), Pandurii (întors de două ori), Târgu-Mureș și Poli Timișoara.

În 2017 a ales să se întoarcă la Constanța, unde a reușit să readucă Farul din liga a treia în liga secundă și după o perioadă de incertitudine, în care a plecat și s-a întors, a ajutat la menținerea lui în divizia secundă cu unele emoții. Din vara anului 2019, Grigoraș este antrenorul echipei sucevene, Foresta, din liga a treia de fotbal, unde luptă chiar cu Aerostar pentru locul promovabil (Aerostar fiind chiar echipa lui de debut din Bacău).

Sursa: fccska.com

Următorul fotbalist apărut în derbiul sofiot a venit după mai bine de 10 ani și era unul dintre cele mai mari talente ale generației sale – Eugen Trică. Oltean la bază, el a crescut la juniorii Universității Craiova, unde a debutat la profesioniști la 18 ani și cu care a jucat patru sezoane și jumătate până să fie luat la Steaua.

De altfel, în 1998 înainte de transferul la Steaua a participat la Europeanul de tineret cu generația antrenată de Victor Pițurcă din care mai făceau parte Lobonț, Contra, Luțu, Florentin Petre, Dănciulescu, Cătălin Munteanu, Reghecampf sau Mihalcea. Cu Pițurcă în mare parte din timp ca antrenor, Trică a evoluat patru sezoane și jumătate la Steaua, cu care a câștigat un campionat și o supercupă.

În 2003 a venit prima experiență în afara granițelor, destul de aproape, în Bulgaria, la Litex Lovech. Timp de două sezoane, a reușiit să depășeasca norma de 10 goluri în fiecare ditnre ele și s-a calificat în fiecare sezon european, fără mari reușite, ca apoi să încerce șase luni la Maccabi Tel-Aviv în Israel, de un s-a întors rapid în Bulgaria – dar la CSKA Sofia.

Sursa: webnews.bg

Ajuns la 29 de ani în capitala Bulgariei, primele șase luni nu au fost convingătoare, reușind totuși să devină vicecampion în sezonul 2005-2006. În consecință a prins un singur derbi sofiot, pe cel din returul de campionat, disputat pe teren propriu, la 2 aprilie 2006, în fața a peste 15.000 de spectatori. Levski a învins cu 1-0 în deplasare, iar Eugen Trică a început ca rezervă la gazde, intrând în minutul 83 și primind un galben în primul minut de prelungire.

CSKA a terminat pe locul 2 în campionat cu 65 de puncte, la o distanță de trei puncte de campioana – Levski Sofia, prinzând un loc de Cupa UEFA și în Cupa Bulgariei a ajuns până în finală, reușind să câștige trofeul după un meci câștigat cu 3-1 în fața lui Cherno More Varna în ultimul act.

În Europa, drumul a fost prima dată scurtat de Liverpool – i-a eliminat din Liga Campionilor și a ajuns în grupele Cupei UEFA, unde a terminat sub Monaco, Hamburg, Slavia Praga și Viking. De altfel în acel sezon, Litex a prins șaisprezecimile și Levski sferturile competiției, luându-i fața la competițiile europene.

Sursa: beroe.bg

Sezonul 2006-2007 l-a găsit pe Eugen Trică la apogeul formei sale reușind un sezon extraordinar pentru clubul bulgar – înscriind aproape 20 de goluri în toate competițiile – atrăgând la 30 de ani interesul clubul din România din nou asupra lui. Cu o Cupă în palmares, a intrat în sistemul participării în Supercupa Bulgariei, unde i-a avut de înfruntat chiar pe rivalii de la Levski.

Meciul s-a jucat în debutul sezonului la 30 iulie 2006, pe stadionul Vasil Levski, și a necesitat minute de prelungire și lovituri de departajare pentru a decide câștigătoarea. La CSKA Sofia, Eugen Trică ș Florentin Petre au fost folosiți din primul minut și au fost decisivi la loviturile de departajare. Amândoi au primit galben: Trică în min. 64 și Petre în min. 97. De notat că acesta a fost primul derbi sofiot cu mai mult de un român prezent pe teren.

După ce Levski a ratat prima lovitură executată, Eugen Trică a transformat primul pentru CSKA și după încă o ratare a lui Levski și o nouă reușită a lui CSKA, Petre a marcat golul care a trimis trofeul la CSKA.

Cu două trofee deja în palmares – îl avea în vedere pe al treilea – campionatul – unde a prins cele două derbiuri cu Levski. Primul s-a jucat pe 17 septembrie 2006, cu Levski ca și gazdă, câștigătoare cu 1-0. Eugen Trică a fost folosit titular până la finalul celor 90 de minute, la fel ca și Florentin Petre.

În meciul retur, jucat pe 7 aprilie 2007, cu CSKA ca și gazdă, Levski și-a menținut șirul victoriilor, cu una nouă în deplasare, cu 1-0. Eugen Trică a început ca titular și a terminat integralist, primind un cartonaș galben în minutul 73, spre deosebire de Florentin Petre ca a început și el din primul minut, dar a fost schimbat în repriza secundă (min. 56).

La finalul campionatului, echipa s-a clasat din nou pelocul secund, cu 72 de puncte, cu cinci mai puțin decât Levski Sofia, care și-a apărat titlul de campioană. În Cupă, cei de la CSKA au fost scoși în sferturi de Beroe Stara Zagora, care la rându-i a fost scoasă în semifinale de Levski – care a prins finala și a învins pe Litex, reușind astfel dubla cupă-campionat.

În Europa, drumul bulgarilor a fost oprimit în preliminarii de turcii de la Beșiktaș, care au avut nevoie de prelungiri pentru a se califica.

Sursa: gol.bg

După un sezon extraordinar la Sofia, a urmat unul similar la CFR Cluj, cu care a luat campionatul în 2008, luând într-un sezon și jumătate încă două trofee – Cupa și campionatul, până să fie împrumutat la Anorthosis Famagusta. În vara lui 2009 s-a întors la CFR Cluj, dar apoi s-a întors la Universitatea Craiova – fiind în lotul echipei antrenate atunci de Victor Pițurcă.

Finalul carierei l-a trăit la Concordia Chiajna, cu care a promovat în 2011 și a evoluat ultimele sale meciuri ca profesionist, începând munca de antrenor în 2012 la echipe de ligă secundă sau a treia precum Juventus, UTA, Metalul Reșița, trecând în două rânduri ca interimar la CFR Cluj ca antrenor principal în perioada în care echipa se afla în insolvență și nu putea participa în cupele europene.

În 2015 a fost secundul lui Pițurcă în Arabia Saudită la Al Ittihad cu un grup imens de amici și rude ale fostului selecționer din care făceau parte Martin Tudor, Eugen Neagoe, Ștefan Iovan, fiul său, ca apoi să ajungă la Poli Iași secundul lui Flavius Stoican și să reînceapă activitatea ca principal în 2019 la Sportul Snagov. Din vara lui 2019, Trică este antrenorul echipei FC U Craiova, finanțate de Adrian Mititelu, care se proclamă continuatoarea echipei care a dat Craiova Maxima.

Sofia, BULGARIA: CSKA Sofia’s Florentin Petre (top) jumps over Besiktas’s defender Ali Tandogan during their UEFA Cup football match in Sofia, 28 September 2006. AFP PHOTO / DIMITAR DILKOFF (Photo credit should read DIMITAR DILKOFF/AFP via Getty Images)

Un alt exemplu, similar în multe privințe cu cel al lui Trică dar cu context diferit îi aparține lui Florentin Petre. Din aceeași generație de la tineretul antrenat de Pițurcă, Florentin Petre și-a petrecut o mare din viața sa la Dinamo, începând la juniori și debutând la profesioniști cu gol când avea 18 ani și jumătate în 1994.

În afara unui împrumut de rodaj la începutul carierei în 1995 la UTA Arad, din 1994 până în 2006 a evoluat neîntrerupt pentru echipa Dinamo, câștigând 3 campionate, 5 cupe și 1 supercupă cu echipa bucureșeteană, al cărei căpitan a fost în ultimele trei sezoane când a jucat. Din 2006, a ales o nouă aventură – în afara granițelor – la vecinii bulgari – semnând cu CSKA Sofia.

La 30 de ani și jumătate, sezonul 2006-2007 l-a găsit pe Florentin Petre într-o formă la fel de bună precum cea a lui Eugen Trică, aceștia fiind doi dintre pilonii performanței interne și a numărului mare de goluri marcate de echipa bulgară în competițiile oficiale – cu peste 10 goluri. Primul meci a fost chiar un derbi cu rivala eternă – Levski, disputat în cadrul Supercupei Bulgariei.

Sursa: trud.bg

Meciul s-a jucat în debutul sezonului la 30 iulie 2006, pe stadionul Vasil Levski, și a necesitat minute de prelungire și lovituri de departajare pentru a decide câștigătoarea. La CSKA Sofia, Eugen Trică ș Florentin Petre au fost folosiți din primul minut și au fost decisivi la loviturile de departajare. Amândoi au primit galben: Trică în min. 64 și Petre în min. 97.

După ce Levski a ratat prima lovitură executată, Eugen Trică a transformat primul pentru CSKA și după încă o ratare a lui Levski și o nouă reușită a lui CSKA, Petre a marcat golul care a trimis trofeul la CSKA.

Cu un trofeu în palmares, Petre și Trică îl aveau deja în vedere pe următorul – campionatul – unde a prins cele două derbiuri cu Levski. Primul s-a jucat pe 17 septembrie 2006, cu Levski ca și gazdă, câștigătoare cu 1-0. Florentin Petre a fost folosit titular până la finalul celor 90 de minute, la fel ca și Eugen Trică.

În meciul retur, jucat pe 7 aprilie 2007, cu CSKA ca și gazdă, Levski și-a menținut șirul victoriilor, cu una nouă în deplasare, cu 1-0. Florentin Petre a început din primul minut, dar a fost schimbat în repriza secundă (min. 56), spre deosebire de Eugen Trică, titular și integralist, primind un cartonaș galben în minutul 73.

Sursa: sportal.bg

La finalul campionatului, echipa s-a clasat din nou pe locul secund, cu 72 de puncte, cu cinci mai puțin decât Levski Sofia, care și-a apărat titlul de campioană. În Cupă, cei de la CSKA au fost scoși în sferturi de Beroe Stara Zagora, care la rându-i a fost scoasă în semifinale de Levski – care a prins finala și a învins pe Litex, reușind astfel dubla cupă-campionat.

În Europa, drumul bulgarilor a fost oprit în preliminarii de turcii de la Beșiktaș, care au avut nevoie de prelungiri pentru a se califica.

Rămas singur după ce în sezonul 2006-2007 l-a avut partener în atac pe Eugen Trică – transferat la CFR Cluj și pe Alexandru Pițurcă o scurtă perioadă coleg șase luni, Florentin Petre a rămas singurul român din lotul CSKA și cu posibilitatea de a fi protagonist într-un derbi al Sofiei și Bulgariei cu Levski.

Cu mulți jucători care aveau să ajungă la un moment dat în următorii zece ani în România, sezonul 2007-2008 i-a adus lui Florentin Petre și echipei CSKA Sofia titlul de campioană după o pauză de trei ani, iar fostul căpitan dinamovist avea să prindă toate derbiurile din acel sezon.

Sursa: webnews.bg

Primul derbi, din tur, a fost jucat pe 2 decembrie 2007, cu Levski ca și gazdă, iar oaspeții de la CSKA Sofia au câștigat cu scorul de 1-0. Florentin Petre a început ca titular și a evoluat toate minutele, reușind să dea pasa decisivă la golul victoriei. Mai exact, el a executat lovitura de colț de pe flancul drept în careu, de unde Machado a înscris cu capul.

Meciul retur a fost cu adevărat special atât pentru român, cât și pentru clubul CSKA. Jucat în penultima etapă a campionatului și pe terenul propriu – de acasă – într-un moment când echipa era matematic deja campioană – acest derbi venea ideal deaorece era și ultimul meci de acasă din acel sezon. Pe 10 mai 2008, CSKA Sofia a remizat 1-1 cu Levski cu Florentin Petre titular din primul până în ultimul minut.

După cum menționam mai sus, CSKA Sofia a terminat pe locul 1 și a câștigat campionatul, acumulând 78 de puncte (cu 16 mai mult decât locul 2 – Levski Sofia), fără a suferi vreo înfrângere. În Cupă, drumul lui CSKA a fost scurt, oprită încă din șaisprezecimi, față de Levski care a ajuns până în sferturi – scoasă de Litex Lovech, campioana acelei ediții. În Europa, drumul a fost scurt – eliminată de greutate de francezii de la Toulouse din cauza golului din deplasare.

Sursa: prosport.ro

Pentru Florentin Petre, a urmat un an și jumătate în Rusia – în regiunea cecenă, unde a jucat pentru echipa Terek Groznyi alături de Daniel Pancu și Andrei Mărgăritescu. În iarna anului 2010, s-a întors la CSKA doar pentru șase luni, unde a prins jumătatea de campionat în care a antrenat Ioan Andone, venit și el în capitală bulgară, plus fostul său coleg de la naționala României și Terek – Pancu.

Venit în retur, în consecință, Florentin Petre a prins doar un derbi sofiot, cel de pe terenul lui Levski, jucat pe 27 martie 2010 și terminat cu o remiză albă. Ioan Andone a început cu ambii români disponibili – Florentin Petre și Daniel Pancu – primul fiind schimbat în minutul în minutul 64 și celălalt rămânând până la finalul partidei pe teren.

De menționat că a fost prima și singura dată când un club din derbiul sofiot a avut un antrenor și jucători români implicați într-un meci cu miză.

Sursa: gol.bg

În campionat, CSKA a terminat campionatul pe locul 2 cu 58 de puncte, cu unul mai mult decât Levski și la 12 distanță de campioana ediției – Litex Lovech – prinzând un loc de Europa League pentru sezonul următor.

În Cupa Bulgariei, CSKA a mers până în sferturi, unde a fost eliminată de Beroe, care a ajuns să câștige trofeul în acea ediție, iar Levski s-a oprit devreme în optimi / În Europa, CSKA Sofia a bifat o prezență meteorică în grupele Europa League, unde a termina ultima sub Roma, Fulham și Basel.

În toamna lui 2010 a semnat cu nou-promovata Victoria Brănești, unde s-a retras din cariera de jucător profesionist. Din 2012 a început cariera de antrenor, fiind pe rând secund la echipa secundă și apoi la prima echipă a lui Dinamo alături de Cornel Țălnar, în perioada de interimat, cât și în scurtele perioade de la FC Brașov. În 2015 a fost pentru o scurtă perioadă principal la echipa satelit.

După o nouă experiență ca secund al lui Țălnar la Lucefarăul Oradea, Petre s-a decis să ia drumul solitar ca și antrenor, devenind principal al Forestei în sezonul 2017-2018, cu care a retrogradat, ca apoi să fie din 2018 antrenorul Daciei Unirea Brăila, unde a ajuns să-l antreneze pe fiul său – Patrick.

Sursa: topsport.bg

Un exemplu tipic de fotbalist ajuns întâmplător într-o perioadă aleatorie la un club aleator este situația lui Alexandru Pițurcă, legitimat la clubul sofiot în toamna lui 2006, evoluând șase meciuri și marcând patru goluri – majoritatea în dueluri mici ca și miză sau ca adversari. Cariera lui se leagă de niște paradoxuri ale fotbalului, deoarece orice comparație cu tatăl său se poate face la alt nivel decât cel sportiv.

Crescut la juniorii Stelei, a debutat la echipa mare, când tatăl său era antrenorul echipei și se poate lăuda cu un campionat și o supercupă în cei patru ani în care a evoluat în Ghencea. După care a urmat o perioadă de căutari, înapoi în Oltenia, pe rând la FC Caracal și apoi la Universitatea Craiova cu care a promovat, dar fără a fi prima variantă în atac.

Sursa: fccska.com

După experiența scurtă din Bulgaria, a revenit în Oltenia la Pandurii, unde a avut cea mai bună perioadă și a fost cel mai folosit peste 10 goluri în peste 50 de meciuri pentru un atacant de careu. Au urmat apoi experiențe la FC Brașov și din nou la Universitatea Craiova, unde tatăl său revenise ca antrenor și apoi o ultimă experiență în Azerbaijan la Kazar, cu care a câștigat Cupa.

De atunci, viața lui a pendulat între un serial de știri pentru cotidianele mondene și momente de tată-fiu, în care el a devenit secund la clubul saudit Al Ittihad, în paralel cu studiile la Școala de Antrenori de la Chișinău, unde și-a dat licența și Mirel Rădoi.

Deși a evoluat practic cam aceeași bucată de timp ca și Pițurcă, următorul fotbalist are o relevanță mai mare pentru fotbalul românesc cât și pentru colectivul în care se afla – Daniel Pancu – el venind la CSKA Sofia – simultan cu Florentin Petre și Ioan Andone – doi veterani și ei ai fotbalului românesc.

Sursa: netinfo.bg

Povestea lui Pancu a început la Iași, când la 9 ani a început fotbalul la juniorii echipei locale Politehnica, debutând apoi la echipa mare la 17 ani. Pancone a evoluat până în iarna anului 1997, când a fost luat de Rapid, având doar 19 ani – un număr ce avea să devină sinonim cu imaginea sa la clubul giuleștean. Timp de doi ani și jumătate, a reușit să ia un campionat, o cupă și o supercupă alături de Mircea Lucescu, ajungând apoi în Italia la începutul anilor 2000.

După un sezon mediocru în Serie B, unde a fost folosit constant, dar nu a reușit numărul de goluri dorit, a revenit la Rapid și a avut două sezoane reușite la nivel personal, marcând peste 12 goluri în fiecare dintre ele, atrăgând atenția turcilor de la Beșiktaș Istanbul, unde fostul său antrenor – Lucescu – devenise principal. La Istanbul a devenit eroul fanilor după un derbi cu Fenerbahce în care a intrat în poartă și s-a străduit să apere cât se poate de bine, deși el la bază e jucător de câmp.

După trei sezoane și jumătate în care a câștigat un campionat și o cupă, a fost împrumutat la Rapid, unde a jucat în a doua jumătate de campionat cu Răzvan Lucescu antrenor – în era UEFAntastică a giuleștenilor când au atins sferturile de finală, au câștigat Cupa României și au pierdut campionatul în ultima etapă în fața Stelei. După a doua întoarcere la Rapid, Pancu s-a reorientat spre Turcia, revenind la Bursaspor unde a jucat timp de un sezon și jumătate, fiind apoi din nou împrumutat la Rapid – la a treia revenire.

Sursa: 24chasa.bg

După care, au urmat doi ani în Cecenia la Terek Grozni, unde a jucat alături de Andrei Mărgăritescu și Florentin Petre, pe ultimul însoțindu-l la CSKA Sofia în momentul în care Ioan Andone a preluat echipa ca antrenor principal. La 32 de ani și jumătate, era printre cei mai vârstnici jucători din lot, dar nu l-a împiedicat să joace șase luni constant la echipa bulgară.

Venit în retur, în consecință, Pancu a prins doar un derbi sofiot, cel de pe terenul lui Levski, jucat pe 27 martie 2010 și terminat cu o remiză albă. Ioan Andone a început cu ambii români disponibili – Daniel Pancu și Florentin Petre – primul fiind integralist și al doilea fiind schimbat în minutul în minutul 64.

De menționat că a fost prima și singura dată când un club din derbiul sofiot a avut un antrenor și jucători români implicați într-un meci cu miză.

Sursa: 19min.bg

În campionat, CSKA a terminat campionatul pe locul 2 cu 58 de puncte, cu unul mai mult decât Levski și la 12 distanță de campioana ediției – Litex Lovech – prinzând un loc de Europa League pentru sezonul următor.

În Cupa Bulgariei, CSKA a mers până în sferturi, unde a fost eliminată de Beroe, care a ajuns să câștige trofeul în acea ediție, iar Levski s-a oprit devreme în optimi. În Europa, CSKA Sofia a bifat o prezență meteorică în grupele Europa League, unde a termina ultima sub Roma, Fulham și Basel.

După experiența bulgară, Pancu s-a întors în România la FC Vaslui unde a evoluat o scurtă perioadă în toamna anului 2010, după care a ales să revină definitiv în Giulești, evoluând cinci sezoane consecutiv – prinzând o retrogradare și o promovare – fiind la un moment dat secund cu Hizo principal. Ultimele lui meciuri în prima ligă au fost la Voluntari, de unde s-a retras pentru o scurtă perioadă.

În 2017 a revenit pe teren în liga a patra, pentru a ajuta echipa să promovze în liga a treia, lucru care s-a și întâmplat cu ajutorul lui Daniel Niculae și Vasile Maftei – ambii pe teren. Din toamna lui 2018 este antrenorul principal al echipei Rapid, reușind s-o aducă din nou în liga secundă și fiind în lupta pentru promovare pentru un viitor în prima ligă.

Sursa: netinfo.bg

Primul antrenor care a avut onoarea să coordoneze una din marile echipe ale fotbalului bulgar este Ioan Andone. Până să facă pasul acesta, hunedoreanul venea cu o experiență de aproape 20 de ani de antrenorat la cel mai înalt nivel în Europa Centrală și de Sud, plus țările arabe.

Debutant în generația promovată de Lucescu la Corvinul, l-a urmat la Dinamo și apoi la națională în anii 80 luând 3 cupe și 2 campionate, ca apoi să se retragă în debutul anilor 90 în străinătate la Elche și apoi Heerenveen.

Prima parte a carierei de antrenor și-a petrecut-o în anii 90 la conducerea echipelor de mijlocul sau subsolul clasamentului, cu obiectiv de menținere sau salvare de la retrogradare precum Sportul Studențesc, Universitatea Cluj, Petrolul Ploiești, Farul Constanța, FC Brașov sau FC Bihor. În 2001 s-a întors la Sportul Studențesc, unde a debutat pe rând jucători din generația 2006 care avea să se bată la titlu cu Steaua și Rapid cu Bucur, Mazilu, Tibi Bălan în echipă.

Sursa: netinfo.bg

În iarna anului 2003 a fost adus la Dinamo București în locul lui Florin Marin și a avut prima perioadă de succes din cariera sa de antrenor până la finalele anului 2005, câștigând 3 cupe, 1 campionat și 1 supercupă, fiind schimbat surprinzător cu Esteban Vigo la începutul anului 2006, când s-a reorientat în afara țării la Omonia, unde a antrent un an și a reușit să fie vicecampion al Ciprului.

În vara anului 2007 s-a întors în România la conducerea echipei CFR Cluj, cu care a reușit să câștige primul titlu de campioană a României pentru club și al doilea personal, plus o cupă a României, repetând dubla cupă-campionat reușită trei ani mai devreme cu Dinamo București. Din păcate a fost demis de conducere cu puțin timp înainte de startul grupelor Ligii și a avut de așteptat pentru această bornă importantă în fotbalul românesc.

Dezamăgit din nou de fotbalul românesc, s-a reorientat în Orient. În 2008 a început să antreneze pe Al-Ettifaq din Arabia Saudită și un an mai târziu a ajuns la Al Ahli Dubai din Emirate. Dorind să revină la Dinamo în vara anului 2009, dar fără să fie lăsat de oficialii arabi s-o facă, a rămas în Emirate până în toamnă, când a fost demis și a avut cale liberă să caute o nouă aventură.

Sursa: sportal.bg

Și aventura a venit în iarna lui 2010. Ioan Andone a semnat la mijlocul lunii ianuarie 2010 cu CSKA Sofia – devenind primul antrenor român din istoria clubului sofiot. Acestuia i s-au alăturat în lotul de echipă – Florentin Petre – pe care Andone l-a desemnat și s-a bazat ca și căpitan la Dinamo și Daniel Pancu

Venit în retur, în consecință, Andone a prins doar un derbi sofiot, cel de pe terenul lui Levski, jucat pe 27 martie 2010 și terminat cu o remiză albă. Fălcosul a început cu ambii români disponibili – Daniel Pancu și Florentin Petre – primul fiind integralist și al doilea fiind schimbat în minutul în minutul 64. De menționat că a fost prima și singura dată când un club din derbiul sofiot a avut un antrenor și jucători români implicați într-un meci cu miză.

În campionat, CSKA a terminat campionatul pe locul 2 cu 58 de puncte, cu unul mai mult decât Levski și la 12 distanță de campioana ediției – Litex Lovech – prinzând un loc de Europa League pentru sezonul următor.

În Cupa Bulgariei, CSKA a mers până în sferturi, unde a fost eliminată de Beroe, care a ajuns să câștige trofeul în acea ediție, iar Levski s-a oprit devreme în optimi. În Europa, CSKA Sofia a bifat o prezență meteorică în grupele Europa League, unde a termina ultima sub Roma, Fulham și Basel.

Sursa: uefa.com

Imediat în primăvara lui 2010 după experiența bulgară a revenit în România la conducerea Rapdiului, unde a reușit o victorie istorică într-un derbi cu Steaua, 5-1 în Giulești. A revenit apoi la Dinamo pentru un sezon – 2010-2011, ca apoi să se întoarcă la Dinamo la finalul sezonului 2011-2012 pentru a câștiga al doilea său titlu în Ardeal, bifând și jumătate din meciurile din grupele Ligii Campionilor.

Șase luni mai târziu a ajuns în Kazakstan la Astana, cu care a ieșit vicecampion la un punct distanță de Aktobe, unde a ajuns doi ani mai târziu și a terminat pe locul 3. Între cele două perioade cazace a mai trecut prin Arabia Saudită la Al-Ettifaq – cu care a retrogradat și Apollon Limassol – cu care a ratat lupta la titlul și apoi Aktobe din nou în Kazakstan.

Ultima echipă antrenată de Andone a fost tot Dinamo, la care s-a întors a doua oară pentru încă un sezon – 2016-2017, ca din 2018 să fie numit manager general la clubul FC Voluntari, coordonând activitatea sportivă la nivelul antrenorilor și juniori, având ultimul cuvânt în alegerea antrenorilor – precum Bergodi – care a stat cel mai mult în perioada sa ca oficial al clubului ilfovean.

Sursa: standartnews.com

Crescut la juniorii Farului de același antrenor care l-a descoperit pe Hagi – Iosif Bukossy, Ianis Zicu a ajuns la 15 ani în curtea lui Dinamo, care a avut grijă de ultima parte a educației lui sportive. La doar 17 ani a debutat în echipa mare a lui Dinamo, fiind apoi împrumutat pentru rodaj la Câmpina și la Farul, având în palmares cu echipa bucureșteană o cupă și un titlu în România.

În vara lui 2003 a fost cumpărat pe o sumă de 2,5 milioane de euro de Internazionale Milano, dar nu a fost folosit deloc pentru că a devenit brusc o piesă ideală în schimbul de jucători cu Parma care l-a adus în acel an pe Adriano în tricoul lui Inter. De atunci a fost împrumutat timp de trei ani la Farul, Dinamo și apoi Rapid.

Cumpărat definitiv de Dinamo de la Rapid în 2007, Zicu a suferit o accidentare gravă care nu i-a permis să joace mai mult de 30 de meciuri în 3 ani și s-a reorientat în Banat, unde a cunoscut o revenire de formă și a fost aproape de titlul de campion, pierdut în fața Oțelului.

Sursa: gol.bg

Dezamăgit de șansa imensă pe care a avut-o la Timișoara, s-a reorientat rapid spre țara vecină – Bulgaria – unde a ales să joace pentru CSKA Sofia – având unul din cele mai bune sezoane – 14 goluri în 19 meciuri oficiale într-o echipă care l-a avut golgheter pe Junior Moraes – cu 17 goluri.

În seznul 2011-2012 a apucat să joace doar în prima jumătate de campionat, ceea ce face performanța lui sportivă la nivel de goluri și prezențe mult mai impresionantă decât pare la prima vedere. În consecință, a prins un singur derbi sofiot – unul care va rămâne în istoria românilor care au jucat sau vor juca pentru o echipă din Sofia în eternul derbi al Bulgariei.

Meciul din turul campionatului, jucat pe terenul lui CSKA, la 28 octombrie 2011, a fost câștigat de gazde cu 1-0 în fața lui Levski. În acel meci, Ianis Zicu a fost introdus ca titular și a fost schimbat în minutul 84, fiind decisiv pentru echipa prin golul marcat în minutul 25 – lovind din prima cu piruetă o minge trimisă din corner de pe flancul stâng – devenind primul român marcator într-un derbi sofiot dintre Levski și CSKA.

Echipa a debutat cu un trofeu la început de sezon, Supercupa Bulgariei, câștigată cu 3-1 în fața lui Litex Lovech – meci în care Zicu a marcat din penalti. În campionat, sofioții au terminat pe locul 2 cu 69 de puncte, cu unul mai puțin decât Ludogorets – aflați atunci la primul trofeu de campioană din istorie – ajunsă acum la opt consecutive.

În Cupa Bulgariei, ambele echipe din Sofia au fost eliminate în sferturi – de Semtemvri (CSKA) și Loko Plovdiv (Levski), competiția fiind câștigată de aceeași Ludogorets – care reușea dubla în acel an – 2012. În Europa, drumul a fost scurtat exact în play-off de o echipă româneasă – Steaua – cu Zicu pe teren – eliminându-i șansa de a participa în grupele Europa League, lucru care s-a mai repetat în trecut (cu șapte ani în urmă – când formatul era diferit și purta numele de Cupa UEFA.

Sursa: imgres.bg.sof.cmestatic.com

De atunci a evoluat trei ani în Coreea de Sud la Pohang Steelers și Gangwon, ca apoi să revină în România la Petrolul. Ultimul mare moment pentru Zicu a fost Târgu-Mureș, unde a trăit o experiență similară celei de la Timișoara în sezonul 2014-2015.

Ultimii doi ani au fost mai mult de uzură între Târgu-Mureș și Timișoara, devenind apoi comentator sportiv și recent antrenor (începând cu juniorii lui FC Voluntari în prima jumătate a lui 2019). Din vara lui 2019, e antrenorul principal al echipei Farul – clubul la care a crescut și s-a făcut prima dată remarcat.

SOFIA, BULGARIA – MAY 19: Georgian Paun of PFC CSKA Sofia in action during the Bulgarian A PFG League match between PFC CSKA Sofia and PFC Litex Lovech held on May 19, 2012 at the Bulgarian Army Stadium in Sofia, Bulgaria. (Photo by Nikolay Doychinov/EuroFootball/Getty Images)

După plecarea lui Zicu de la CSKA, în a doua jumătate de sezon a venit un alt român cu care a fost coleg periferic la Dinamo București – Georgian Păun. Jucătorul ploieștean crescut la juniorii Astrei și-a petrecut marte parte a carierei pendulând deseori între echipele secunde din apropierea Ploieștiului, Petrolul și Dinamo (îndeosebi echipa a doua – unde a avut cel mai bun sezon din carieră în 2007-2008 – cu 15 goluri în aproape 30 de meciuri)

Pentru el, aventura la CSKA a venit în 2012, la vârsta de 27 de ani și era prima dată când evolua în afara României, reușind să prindă returul de campionat în care Junior Moraes era într-o formă incredibilă pentru echipa sofiotă. Totuși, fiind doar șase luni la clubul bulgar, a prins un singur derbi împotriva lui Levski.

În sezonul 2011-2012, a prins meciul retur de campionat disputat pe terenul lui Levski, la 29 aprilie 2012, meci câștigat de gazde cu 1-0 în fața lui CSKA. Din păcate pentru Georgian Păun, impactul lui a fost mai mult decât minor, deoarece a început ca rezervă și a fost introdus în minutul 87, bifând ultimele minute pe teren și implicit o înfrângere în derbi.

SOFIA, BULGARIA – MAY 19: Georgian Paun of PFC CSKA Sofia in action during the Bulgarian A PFG League match between PFC CSKA Sofia and PFC Litex Lovech held on May 19, 2012 at the Bulgarian Army Stadium in Sofia, Bulgaria. (Photo by Nikolay Doychinov/EuroFootball/Getty Images)

Echipa a debutat cu un trofeu la început de sezon, Supercupa Bulgariei, câștigată cu 3-1 în fața lui Litex Lovech. În campionat, sofioții au terminat pe locul 2 cu 69 de puncte, cu unul mai puțin decât Ludogorets – aflați atunci la primul trofeu de campioană din istorie – ajunsă acum la opt consecutive.

În Cupa Bulgariei, ambele echipe din Sofia au fost eliminat în sferturi – de Semtemvri (CSKA) și Loko Plovdiv (Levski), competiția fiind câștigată de aceeași Ludogorets – care reușea dubla în acel an – 2012.

În Europa, drumul a fost scurtat exact în play-off de o echipă româneasă – Steaua – eliminându-i șansa de a participa în grupele Europa League, lucru care s-a mai repetat în trecut cu șapte ani în urmă – când formatul era diferit și purta numele de Cupa UEFA.

Din 2012 a ales alt drum decât Dinamo, evoluând la cluburi precum FC Brașov, Metalul Reșița, Turnu-Măgurele, din nou Petrolul, Farul, iar din vara lui 2019 este legitimat la CSM Medgidia.

Sursa: blitz.bg

Următorul jucător vine din Ardeal și este un exemplu de stabilitate, cariera sa fiind relativ predictibilă și decentă pentru un jucător cu calități relativ apreciate la nivelul mijlocașilor centrali – închizător – box-to-box – mijlocaș ofensiv. Crescut la juniorii Universității Cluj, a făcut partea din generația cu care Sabău a revenit din C în B în anii 2000 când echipa a retrogradat – cu Florescu, Abrudan, Szilagyi, Cociș, Giurgiu, Emil Jula..

În 2004 a ajuns la Dinamo București în perioada cu Andone antrenor, pendulând între prima și a doua echipa, alegând în final varianta unui împrumut pe un sezon și jumătate la Gloria Bistrița, unde a fost apreciat și apoi a devenit piesă de schimb la transferul lui Vojislav Vranjkovic la Dinamo București de la Pandurii Târgu-Jiu – care s-a dovedit mult mai util românului decât bosniacului.

De altfel, la Târgu-Jiu, Păcurar a avut cea mai lungă perioadă pe care a avut-o la un club – trei sezoane și jumătate – aproape 20 de goluri și aproape 80 de meciuri în Oltenia. De acolo a fost reperat în 2010 de Victor Pițurcă, antrenor care l-a adus la Steaua, ca apoi să se întoarcă pentru trei sezoane la clubul natal – Universitatea Cluj, ajungând în toamna anului 2012 în capitala Bulgariei – Sofia.

Sursa: wikimedia.org

Perioada clujeanului la CSKA Sofia s-a rezumat doar la prima jumătate a sezonului 2012-2013, în care a prins un singur derbi sofiot cu Levski. În meciul tur de campionat de pe 20 octombrie 2012, CSKA Sofia a învins pe teren propriu cu 1-0 în derbiul Bulgariei, iar românul a început ca rezervă, fiind introdus în minutul 83 și avertizat cu cartonaș galben în minutul 88.

În campionat, echipa a terminat pe locul 3 cu 63 de puncte, la 8 puncte la rivala Levski aflată pe locul 2, și la 9 de campioana Ludogorets. În Cupa Bulgariei, drumul lui CSKA s-a oprit în sferturi din cauza lui Lokomotiv Sofia, echipă eliminată apoi de Levski Sofia în semifinale, care a ajuns în finala competiției și a pierdut-o în fața lui Beroe la penaltiuri. Drumul european a scurtat de la început de slovenii de la Mura.

Păcurar s-a întors apoi în România la Rapid, aflată în liga secundă cu Viorel Moldovan antrenor dar nu a apucat să evolueze din cauza unei accidentări grave care l-a ținut pe tușă. La finalul sezonului și-a reziliat contractul cu echipa giuleșteană, după ce oficialii clubului au refuzat să-i plătească restanțele financiare și s-a retras din fotbal, ca apoi să revină pentru foarte scurt timp trei ani mai târziu la Universitatea Cluj – în drumul lor spre revenirea în primul eșalon – când erau în liga a patra (2016).

Sursa: sportal.bg

După multe exemple de jucători români la CSKA Sofia, cronologic a venit timpul și celor care s-au făcut remarcați – chiar și pentru o scurtă perioadă – la Levski Sofia, rivala eternă. După Petre Grigoraș, douăzeci de ani mai târziu a sosit un nou român – fundașul dreapta Emil Ninu – care a apucat să stea doar șase luni.

Ninu s-a născut la Craiova și a început fotbalul în zonă la CSȘ Craiova, înainte să fie luat de Școala de Fotbal Gică Popescu. Primul club care i-a acordat șansa la debutul în fotbalul profesionist a fost FC Național, debutând la 19 ani în echipa lui Bergodi ce reușea să termine în prima jumătate a clasamentului și a finalei Cupei României, pierdute în fața Rapidului.

În vara lui 2007 a fost cumpărat de Steaua București, care l-a împrumutat două sezoane la Gloria Buzău și Gloria Bistrița, întorcându-se pentru o scurtă perioadă la Steaua – unde a jucat cu același antrenor care l-a debutat la FC Național, Bergodi. După aceea au urmat trei ani în ligile secunde la Farul, Viitorul și Juventus, revenind în Oltenia la Turnu-Severin și apoi au jucat doi ani și jumătate la Universitatea Cluj.

Sursa: topsport.net

Ajuns la 27 de ani în curtea lui Levski Sofia, Ninu a evoluat în a doua jumătate a sezonului 2014-2015, fără să prindă totuși un derbi sofiot (cel care s-a jucat în retur, fiind pierdut de Levski acasă cu 0-3). În acel sezon de campionat, Levski a terminat pe locul 7 în faza regulată, și apoi tot pe locul 7 după play-off, spre deosebire de CSKA care a terminat pe locul 5 – dar a fost retrogradată din cauza problemelor financiare.

În Cupa Bulgariei, Levski a scos în optimi pe Montana, aceeași echipă care a eliminat pe CSKA Sofia o etapă înainte, avansând până în finala competiției, unde a pierdut în prelungiri cu 1-2 în fața celor de la Cherno More Varna.

De atunci a continuat să joace în străinătate în echipe din zona mediteraneană la AEK Larnaca (Cipru), Hapoel Bnei Lod și Maccabi Nazareth (din Israel), revenind în 2018 pentru o scurtă perioadă în România la Energeticianul Târgu-Jiu. Tot atunci s-a retras și a făcut o reconversie profesională, devenind un expert în domeniul financiar, unde este trainer pentru tranzacționări și educație financiară.

Sursa: libertatea.ro

În următorul sezon a fost unui nou fundaș român să apară în peisajul fotbalului bulgar – din nou la Levski Sofia – bănățeanul Srdjan Luchin. Născut la Variaș, acesta a început fotbalul la echipa locală Steaua Roșie și a ajuns până la LPS Banatul, ca apoi să fie instruit de Sporting Pitești, același club care a dat fotbaliști ca Răduț, Sepsi, Chipciu, Ropotan, Pulhac sau Raul Costin.

Debutul în fotbalul profesionist l-a avut în Maramureș la FC Baia-Mare când avea 17 ani ca apoi să mută la vecina regională – Olimpia Satu-Mare până în 2006. La 20 ani s-a întors acasă, semnând cu echipa FCU Poli Timișoara, unde a atins prima dată notorietate.

Evoluând în primele două sezoane în paralel la prima și la a doua echipă, următorii trei ani și jumătate a a devenit o piesă de bază a echipei antrenată în diferite perioade de Velcea, Balint sau Uhrin Jr, ajungând în 2011 vicecampion al țării, pierzând titlul în fața celor de la Oțelul Galați.

Sursa: gol.bg

În iara anului 2012 a fost transferat de Dinamo București, unde a reușit să câștige primele trofee din cariera sa în România – Cupa și Supercupa în 2012, fiind unul dintre pilonii echipei preluate de Ionuț Negoiță și folosit de toți antrenorii veniți în acea perioadă.

Totuși, după doi ani și jumătate a ales prima experiență în afara granițelor – la Botev Plovdiv (Bulgari), unde i-a avut colegi pe Alexandru Benga și Alexandru Curtean – cu ultimul împărțind și vestiarul la Dinamo. De altfel, cel mai importament moment al lor la acest club a fost o finală de Cupă pierdută în 2014 în fața celor de la Ludogorets, fiind apoi semnat pentru șase luni la Steaua.

Deși nu a fost piesă de bază la echipa bucureșteană și având un trecut dinamovist la bază, asta nu l-a împiedicat să bifeze în palmaresul său personal o serie de trei trofee interne pe care cu greu le va câștiga la altă echipă – campionatul, cupa și cupa ligii – toate în 2015.

Sursa: bgsport.net

În același an a revenit pentru o scurtă perioadă în turul sezonului 2015-2016 la ACS Poli Timișoara, cu care a retrogradat sportiv – dar s-a salvat din cauza Rapidului, cărora li s-a refuza licența și implicit promovarea și participarea în prima ligă.

În iarna lui 2016, Luchin s-a întors în Bulgaria – de data asta în capitala Sofia – la una din echipele de tradiție – Levski Sofia. Venit în a doua jumătate de campionat, nu a prins niciun derbi sofiot, deoarece cele două rivale nu au mai jucat în aceeași competiție, CSKA fiind retrogradată pentru probleme financiare

În sezonul 2015-2016, Levski a terminat pe locul 2 în campionatul regulat cu 56 de puncte, la 14 distanță de campioana – Ludogorets. În Cupa Bulgariei, a fost o situație cu totul diferită și excepțională. Levski a ajuns până în sferturi unde a fost eliminată de Litex, iar CSKA Sofia – ca echipă de liga a treia a prins finala și a câștigat-o.

Sursa: vbox7.com

Următorul sezon – 2016-2017 – i-a oferit șansa participării în derbiul sofiot, trecându-și numele pe o listă lungă de români care au fost protagoniști într-un mod sau altul la acel duel balcanic. Echipa s-a menținut în zona de podium și a reușit să-și asigure o participare în cupele europene.

În prima jumătate de sezon – dedicată campionatului regulat – Luchin a prins ambele derbiuri ale Bulgariei, dar doar unul pe teren. Mai exact, primul meci din tur s-a jucat pe terenul lui CSKA Sofia, terminat 1-1 pe 15 octombrie 2016, un meci în care fundașul a început și a terminat ca rezervă nefolosită pe banca lui Levski Sofia.

Meciul retur a fost câștigat de Levski pe teren propriu cu 2-1, într-o zi de 4 martie 2017; Luchin a început meciul ca titular și a fost folosit pe întreaga durată a a partidei. Terminând pe locul 2 în faza regulată, în fața lui CSKA Sofia – ambele au mers în faza de play-off, unde au repetat de două ori duelul sofiot.

Sursa: webnews.bg

Din cele două meciuri cu CSKA din play-off, Luchin a prins unul singur, pe cel din 29 aprilie 2017, jucat pe teren propriu și pierdut cu 0-3 în fața lui CSKA Sofia. Bănățeanul a evoluat toate minutele în acel meci, dar fără să împiedice rezultatul de pe tabelă. Celălalt meci s-a jucat pe 28 mai 2017 și a avut același desfășurător – victorie a lui CSKA Sofia cu 3-0.

În campionat, Levski a terminat faza regulată pe locul 2 cu 51 de puncte, cu cinci mai mult decât CSKA, calificându-se mai departe în faza de play-off unde au făcut rocadă în clasament și au schimbat pozițiile la finalul sezonului, cu Levski pe 3 cu 63 de puncte și CSKA pe 2 cu patru puncte mai sus.

În Cupa Bulgariei, Levski a fost eliminată încă din optimi de Cherno More Varna în prelungiri – lucru care s-a mai repetat în dese cazuri de-a lungul anilor, față de CSKA care a fost eliminată în șaisprezecimi de concitadina Lokomotiv. Iar în Europa, participarea a fost în tiparul ultimelor sezoane – meteorică și la limită – fiind scoși de slovenii de la Maribor prin golul din deplasare.

Sursa: levski.bg

După episodul Levski, Luchin s-a întors din nou în România – de data asta la CFR Cluj, avându-l pe Dan Petrescu antrenor. Nu s-a acomodat și a evoluat relativ, puțin, dar și-a însușit al doilea titlu din palmares după cel cu Steaua. Desigur, prezența lui în lotul CFR-ist a fost scurtă și în sezonul următor a ajuns pe mâna unui alt membru din Generați de Aur – Gică Hagi.

La Viitorul a venit liber de contract și s-a integrat ca un jucător relativ bătrân – 32 de ani – dar ieftin, și bun de folosit în momente sensibile de sezon, luând parte la o nouă performanță a clubului constănțean – câștigarea în premieră a Cupei României în 2019, deși el a fost în lotul echipei doar în primele șase luni. Cealaltă jumătate de sezon a petrecut-o la Dunărea Călărăși unde l-a avut antrenor pe fostul coleg de la Tișoara, Dan Alexa.

Din vara anului 2019, Luchin se află în lotul echipei FC Hermannstadt, echipa sibiană aflându-se la al doilea sezon consecutiv în prima ligă și cu Vasile Miriuță antrenor – și el cu trecut dinamovist și ceferist.

Sursa: sportal.bg

În următorul sezon a fost rândul unui mijlocaș central să intre în hora derbiurilor bulgare, din perspectiva transferului său la Levski Sofia. E vorba de clujeanul Neluț Roșu, care venea în Bulgaria din postura de campion al României cu Viitorul Constanța.

Roșu a început fotbalul și a crescut la juniorii lui CFR Cluj, până în 2012, când a primit șansa la 19 ani de a debuta în Liga 2 la Luceafărul Oradea. Din iarna lui 2013 a jucat la Concordia Chiajna constant timp de doi ani, împrumutat de cei de la CFR Cluj pentru a avea meciuri în picioare.

Evoluând un tur de sezon în 2014, el a continuat să fie împrumutat la FC Botoșani și apoi la Chiajna din nou timp de un an, până să fie reperat de Hagi, care s-a bazat pe el în a doua jumătate de sezon – play-off-ul care a dus la câștigarea titlului în 2017 cu Viitorul.

Sursa: dir.bg

Neluț Roșu a ajuns în același timp cu Sergiu Buș la Levski Sofia, dar ultimul avea o reputație câștigată deja la CSKA Sofia unde reușise o medie de un gol la două meciuri în cele șase luni jucate, amândoi fiind colegi de generație de la echipa secundă a celor de la CFR Cluj. Totuși, nu a fost prima opțiune în echipa lui Levski și nu a prins niciun derbi sofiot pe teren.

În sezonul 2017-2018, faza regulată a campionatului, cele două echipe s-au întâlnit de două ori, fără ca echipa CSKA să piardă. Primul meci a fost jucat pe 21 octombrie 2017, pe teren propriu și s-a terminat la egalitate, 2-2 cu Neluț Roșu rezervă nefolosită și Sergiu Buș rezervă intrată în minutul 70. Cealaltă partidă, jucată pe 16 martie 2018, a fost câștigată de CSKA, fără Roșu pe bancă și din nou cu Buș pe bancă intrat după pauză.

Calificați în play-off, Levski și Sofia au întreținut rivalitatea tradițională și în această fază a competiției. În primul meci, de pe 18 aprilie 2019, CSKA a terminat la egalitate cu Levski, 2-2, fără Roșu pe bancă și cu Buș în prima echipă, pasator la golul egalizator de 2-2 și eliminat în minutul 82.

Sursa: kotasport.com

De asemenea, Roșu a ratat și meciurile din semifinalele Cupei Bulgare împotriva lui CSKA, nefiind convocat nici pentru meciul tur (11 aprilie), nici pentru meciul retur (25 aprilie). S-a revanșat în meciul retur, prinzând o poziție pe banca de rezerve, fără să joace, la înfrângerea de pe teren propriu, 2-3, de pe 15 mai 2018.

În Cupa Bulgariei, cele două au apucat să se întâlnească în semifinalele competiției, de unde Levski s-a calificat după 2-0 în deplasare și 2-2 acasă, ca apoi să ajungă la loviturile de departajare în finală cu o altă concitadină, Slavia, pierzând a treia finală de Cupă în șase ani. În Europa, a ieșit rapid după ce a fost eliminată din Europa League de croații de la Hajduk Split.

După experiența bulgară, Roșu s-a întors în România, evoluând un sezon întreg la Astra Giurgiu cu care a terminat pe locul 5, iar din vara anului 2019 este din nou coleg de echipă cu Sergiu Buș la Gaz metan Mediaș, unde îl are antrenor pe Edward Iordănescu.

Sursa: cska.bg

Edward Iordănescu este al doilea nume de antrenor român implicat în duel bulgar din capitala sofiotă după Ioan Andone, venind totuși la o vârstă mult mai tânără decât predecesorul său. Totuși, el a pornit în viață cu greutatea și umbra numelui său de familie, făcut celebru de tatăl său – Anghel Iordănescu – atât ca jucător, cât și ca antrenor.

Crescut la juniorii Stelei, el a fost coleg de generație cu Alin Stoica – fiul lui Tudorel Stoica (fost coleg de echipă cu tatăl lui Edward) și au debutat împreună la prima echipă în 1996, dar doar unul a mers mai departe și a ieșit în evidență. Edward a rămas în sfera echipelor mici, fiind împrumutat la Sportul.

De atunci, cariera sa de jucător a luat un drum aproape anonim, încercând să se detașeze de orice umbră a unei posibile comparații cu tatăl său ca antrenor, lucru care se va dovedi important când va începe cariera de antrenor. S-a retras la 26 de ani după experiențe meteorice la Panionios, Focșani, Rapid, Rocar, Alki Larnaca, Rocar și FC Vaslui.

Sursa: webnews.bg

Începând cu 2010 a revenit în prim-planul fotbalului românesc ca și secund al lui Ilie Dumitrescu la Steaua, având de asemenea diploma de antrenor absolvită la Coverciano. Pentru o scurtă perioadă a fost interimar – la 32 de ani – pe banca Stelei până să redevină secundul lui Lăcătuș și apoi al lui Marius Șumudică la FC Vaslui, unde a fost din nou interimar pentru scurt timp.

Din 2013 s-a reorientat spre activitatea de antrenor principal sau manager general, încercând să cuprindă toate sferele pe care un antrenor le poate avea la un club privind influența și impactul său asupra dezvoltării sportive. A început de jos, la Fortuna Brazi, apoi FCM Târgu-Mureș, iar prima echipa care i-a dat încredere pe termen lung a fost Pandurii Târgu-Jiu.

Cu oltenii a reușit să bifeze o finală de Cupa Ligii în 2015, salvând-o simultan de la retrogradare și ducând-o în cupele europene un sezon mai târziu cu ajutorul unui loc 3 – reușit în fața celor de la Dinamo București. În vara anului 2016, Iordănescu a ales o nouă provocare – venind din Bulgaria – preluând pe CSKA Sofia la șase ani și jumătate de la momentul Andone.

Sursa: gol.bg

Din păcate, Iordănescu a prins doar doar toamna sezonului 2016-2017 la CSKA Sofia și implicit un singur derbi, jucat pe 15 octombrie 2016, terminat la egalitate, cu 1-1, cu ei ca și gazde. La oaspeții de la Levski, Luchin a fost prezent pe bancă și neutilizat pe tot parcursul meciului.

În campionat, CSKA a terminat faza regulată pe locul 3 cu 56 de puncte, cu cinci mai puțin decât Levski, calificându-se mai departe în faza de play-off unde au făcut rocadă în clasament și au schimbat pozițiile la finalul sezonului, cu CSKA pe 2 cu 65 de puncte și Levski pe 3 cu patru puncte mai jos.

În Cupa Bulgariei, CSKA care a fost eliminată în șaisprezecimi de concitadina Lokomotiv, față de Levski a fost eliminată încă din optimi de Cherno More Varna în prelungiri – lucru care s-a mai repetat în dese cazuri de-a lungul anilor.

Sursa: webnews.bg

Plecat în noiembrie 2016 de la CSKA Sofia, Iordănescu a revenit în campionatul românesc la Astra Giurgiu, preluând echipa de la fostul colaborator și omul-echipă Marius Șumudiică – care reușise recent să câștige campionatul și să ajungă până în primăvara europeană cu Astra. Totuși, a fost schimbat până la final cu Mulțescu.

Din păcate pentru Iordănescu, cea mai nefericită aventură a venit la CFR Cluj, unde a reușit să câștige Supercupa României, dar a fost dat afară la începutul lui august după o nemulțumire de neînțeles a conducerii privind rezultatele din Liga Campionilor, care nu erau decisive la acel moment.

Din ianuarie 2019 e manager general la Gaz metan Mediaș, unde îi are ca jucători pe Sergiu Buș și Neluț Roșu – ambii legitimați în trecut la cele două rivale din Sofia.

Sursa: 24chasa.bg

Următorul fotbalist se poate asemăna din multe puncte de vedere cu Cristian Ianu – pentru că este un produs al unui club românesc de fotbal, dar din cauza conjuncturii nepotrivite, el și-a găsit reputația sa de marcator apreciat în străinătate. Numele lui e Sergiu Buș și venea la 22 de la  CFR Cluj, unde a și debutat în fotbalul mare.

Debutant și prezent sporadic în lot la momentul celui de-al doilea titlu câștigat în 2010 cu Mandorlini pe bancă, Sergiu Buș și-a creionat un drum treptat, fiind împrumutat la Unirea Alba-Iulia, Târgu-Mureș, Mediaș și Corona Brașov, având în cei cinci ani de împrumuturi continue și câteva prezențe în tricoul CFR-ului.

Totuși, prima explozie de potențial a avut-o în momentul în care s-a despărțit de CFR Cluj și a ajuns în Bulgaria la CSKA Sofia, unde a avut cel mai bun sezon personal din carieră – 10 goluri în 20 de meciuri – o cotă de un gol la două meciuri, lucru care i-a marcat și direcția în care s-a dus cariera sa. Plus, la fel ca în cazul Zicu, a reușit această performanță într-o jumătate de sezon, el plecând apoi în Anglia.

În acea jumătate a prins două derbiuri sofiote în campionat – mai exact faza campionatului regulat – care a decis cine mergea mai departe în play-off sau play-out. Primul meci din campionatul regulat s-a jucat pe 27 iulie 2014, pe terenul lui CSKA – care a câștigat cu 2-0 pe teren propriu.

La acel meci, Sergiu Buș a început titular și a fost schimbat în minutul 86. În plus, a devenit al doilea român marcator într-un derbi sofiot, după ce a închis tablea la scorul de 2-0 în minutul 55 cu o lovitură de cap din centrul careului.

Trei luni mai târziu, în celălalt meci rămas de jucat, pe terenul lui Levski, CSKA a continuat seria victoriilor, reușind un 3-0 răsunător în fața rivalilor tradiționali de campionat. Se poate spune ziua de 25 octombrie 2014 a fost una memorabilă pentru Sergiu Buș – care a bifat toate minutele de la început până la sfârșit.

Recitalul a început în minutul 22, când a oferit pasa decisivă la primul gol marcat de Toni Silva, urmat apoi de propriul său gol în minutul 45 și finalizat cu ultimul gol reușit în minutul 85, venit tot după o pasă decisivă. De menționat că ambele pase au fost reușite în interiorul careului.

În campionat, echipa a terminat pe locul 2 la finalul campionatului regulat, cu 44 de puncte și 3 în spatele lui Ludogorets, 10 în fața lui Levski care a prins play-out pentru evitarea retrogradării. În consecință, a avans în play-off unde a terminat pe locul 5 cu 52 de puncte, cu 11 mai puțin decât campioana Ludogorets. Din cauza problemelor financiare, echipa a fost retrogradată în liga a patra.

În Cupa Bulgariei, a fost eliminată în șaisprezecimi de Montana, care apoi a fost scoasă de Levski Sofia, care avea să joace finala competiției cu Cherno More Varna, în fața cărora au pierdut. Drumul prin Europa a fost la fel de meteoric, fiind eliminați la golaveraj după două egaluri cu Zimbru Chișinău.

Sursa: eurocom.bg

În iarna lui 2015 a ajuns în Anglia, la o echipă de tradiție din Liga 2 din zona Yorkshire – Sheffield Wedsneday, unde a evoluat un an și jumătate, fiind apoi împrumutat în Italia la Salernitana, după ce echipa promovase un an înainte cu Andrei Cristea în echipă.

Ardeleanul a revenit pentru o scurtă perioadă în România în sezonul 2016-2017 la Astra Giurgiu, ca apoi să se întoarcă în Bulgaria – dar la mare rivală a lui CSKA Sofia – LEVSKI. Cu acest transfer, Buș a devenit primul și singurul român care să îmbrace tricourile ambelor rivale și imediat după să bifeze derbiuri și să marcheze pentru ambele echipe sofiote în derbi.

Ajuns la 25 de ani, Buș a prins nou format în sezonul 2017-2018 la Levski Sofia, fiind protagonist al derbiurilor din campionatul regulament, cât și cel de play-off, plus întâlniri adiționale în cadrul Cupei Bulgariei, ca în vremurile bune ale derbiului.

Sursa: imgres.bg.sof.cmestatic.com

Un alt lucru interesant este venirea italianului Delio Rossi pe banca tehnică de la Sofia, cu care echipa a terminat pe locul 3 și a fost aproape de Cupă și a altor trei colegi de divizie din România – Roșu de la Viitorul, Rivaldinho și Nascimento de la Dinamo.

În prima jumătate de campionat, aferentă fazei regulate – a prins ambele derbiuri sofiote. În meciul tur jucat pe terenul lui Levski, pe 21 octombrie 2017, gazdele au remizat 2-2 cu CSKA Sofia. Italianul l-a introdus pe Sergiu Buș ca titular și l-a schimbat în minutul 70, iar fostul său coleg de la CFR Cluj – Neluț Roșu a rămas rezervă nefolosită.

În al doilea meci jucat pe terenul lui CSKA, la 18 martie 2018, gazdele au câștigat cu 1-0 în fața lui Levski Sofia. Românul a început ca rezervă și a fost introdus de Rossi imediat după pauza primei reprize, evoluând întreaga repriză secundă. Clasată pe locul 3 la finalul campionatului regulat, Levski a terminat pe aceeași poziție în faza de play-off unde s-a reîntâlnit cu CSKA Sofia în două ocazii.

Sursa: BGFootball.com

Din acele două ocazii, Buș a bifat una singură – dar a fost încă un meci în care s-a demonstrat decisiv – al treilea derbi în care și-a pus impactul asupra rezultatului. Jucat pe 28 aprilie 2018, pe terenul lui CSKA, cele două rivale au remizat 2-2 tradițional în meciul tur din faza de play-off a campionatului.

Rossi l-a introdus din primul minut și acesta a oferit pasa decisivă la golul egalizator al oaspeților în min. 61, de 2-2. Douăzeci de minute mai târziu, în minutul 83 a venit și cartonașul roșu – cu eliminarea și suspendarea de rigoare – devenind primul jucător român eliminat într-un derbi sofiot.

Totuși, epopeea derbiului din Bulgaria nu se oprește aici. Cele două au reușit să se întâlnească și în semifinalele Cupei Bulgariei, unde Levski a ieșit învingătoare și s-a calificat în finală, după ce a scăpat neînvinsă din cele două dueluri. Buș a fost prezent și decisiv în ambele partide.

Primul meci din manșa tur a semifinalelor Cupei Bulgariei s-a jucat pe terenul lui CSKA, pe 11 aprilie 2018 (exat cu o săptămâna înaintea derbiului din campionat mai sus menționat) și a consemnat victoria oaspeților de la Levski.

Sergiu Buș a fost folosit din primul minut de Rossi și a marcat prima și singura dublă în tricoul lui Levski Sofia (în minutele 7 și 46) – ambele goluri venite după pase decisive date de Gabriel Obertan. Primul a fost marcat cu câlcâiul și al doilea cu capul, după două centrari venite de pe flancul dreptr de la Obertan.

Cu aceste goluri, Buș devenea primul și singurul român care a marcat pentru fiecare dintre cele două rivale într-un derbi sofiot.

Meciul din manșa retur a semifinalelor Cupei s-a jucat acasă la Levski pe 25 aprilie 2018 și s-a încheiat cu o remiză, 2-2. La acel meci, Sergiu Buș a început ca titular și a fost schimbat în minutul 74 de către italianul Delio Rossi. Totuși, cu aproape 10 minute înainte a marcat golul de 2-1 pentru echipa sa (min. 65), ajungând la cota de 5 goluri în derbiul sofiot (având două în tur și încă două la CSKA).

În campionat, au fost două faze – campionat regulat și play-off. În cel regulat, Levski a terminat pe locul 3 cu 50 de puncte, la 13 distanță de CSKA Sofia, locul 2, care au mers împreună în play-off și au terminat pe aceleași poziții ca în campionatul regulat. Levski a acumulat 64 de puncte, iar CSKA – 81, cu Ludogorets din nou campioană.

În Cupa Bulgariei, cele două au apucat să se întâlnească în semifinalele competiției, de unde Levski s-a calificat după 2-0 în deplasare și 2-2 acasă, ca apoi să ajungă la loviturile de departajare în finală cu o altă concitadină, Slavia, pierzând a treia finală de Cupă în șase ani. În Europa, a ieșit rapid după ce a fost eliminată din Europa League de croații de la Hajduk Split.

Sursa: 24chasa.bg

Cu 12 goluri în primul sezon – fiind cel mai bun marcator al echipei în meciurile oficiale, Levski s-a bazat pe clujean și în sezonul 2018-2019, repetând aceeași performanță în campionat, dar fără a se baza mult pe el din cauza accidentărilor repetate și a lotului destul de bogat de jucători.

În prima jumătate de campionat – dedicată sezonului regulat – Sergiu Buș a fost în lotul echipei la meciul tur jucat pe terenul lui CSKA, pe 29 septembrie 2018 și câștigat cu 1-0; al acel meci – clujeanul a început și a rămas rezervă nefolosită la oaspeți.

La meciul retur – jucat pe teren propriu, Levski a repetat scorul și victoria în fața propriilor suporteri. La fel ca în tur, Buș a început ca rezervă și a intrat în minutul 69, jucând ultimele douăzeci de minute. Calificați în faza de play-off, din cauza unor accidentări, acesta nu a mai prins cele două derbiuri sofiote cu CSKA, terminate 0-0 și 0-2.

Sursa: 24chasa.bg

În campionat, echipa a terminat sezonul regulat pe locul 3 cu 54 de puncte, la 3 în spatele lui CSKA, mergând ambele în turneul de play-off – unde clasamentul final a arătat la fel, cu Levski având 66 de puncte și CSKA cu 12 mai mult la finalul sezonului. În Cupa Bulgariei, Levski a ieșit devreme în optimi la penaltiuri eliminată de Cherno More Varna, față de CSKA, care a ajuns până în semifinale, oprită de finalista Botev Plovdiv.

În Europa, echipa a fost eliminată prin golurile din deplasare de către cei de la FC Vaduz, cu Buș printre marcatori. După acest sezon la Levski, Sergiu Buș s-a întors în vara anului 2019 în România la Gaz metan Mediaș (unde a mai evoluat pentru o scurtă perioadă în trecut) sub coordonarea lui Edward Iordănescu – care a antrenat în trecut pe CSKA Sofia.

Per total, aventurile românilor în derbiul etern al Bulgariei – Levski – CSKA – a reprezentat un moment interesant în istoria acestora privind fotbalul pe care îl practicau la un anumit moment. De la jucători de 30 de ani care au trăit o renaștere la tineri aflați într-un moment de cotitură, experiența sofiotă s-a dovedit un reper important în majoritatea cazurilor prezentate.

Primul român protagonist în derbiul Bulgariei.

Petre Grigoraș (Levski Sofia – Levski – CSKA 2-1 – 07.11.1993 – prima ligă)

Primul fotbalist român marcator în derbiul Bulgariei:

Ianis Zicu (CSKA Sofia – CSKA – Levski 1-0 – 28.10.2011 – prima ligă – golul de 1-0)

Primul fotbalist român eliminat în derbiul Bulgariei:

Sergiu Buș (Levski Sofia – CSKA – Levski 2-2 – 28.04.2011 – prima ligă – min. 61)

Primul antrenor român protagonist în derbiul Bulgariei:

Ioan Andone (CSKA Sofia – Levski – CSKA 0-0 – 27.03.2010 – prima ligă)

Fotbalistul român cu cele mai multe prezențe în derbiul Bulgariei:

Sergiu Buș – 8 meciuri (CSKA Sofia – 2 și Levski Sofia – 6)

Fotbalistul român cu cele mai multe goluri în în derbiul Bulgariei:

Sergiu Buș5 goluri (CSKA Sofia – 2 și Levski Sofia – 3)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 × five =