Românii sunt un popor curios și fotbalul nu iese din sfera lor de interes. Din păcate, din cauza vicisitudinilor istorice care au lovit-o ca un buldozer scăpat de sub control, nu mulți au avut șansa aventurii personale în Europa pănă după 1989. Desigur, există excepții și acelea confirmă ambiția și dorința lor de a-și depăși propria situația – sau pur și simplu de a scăpa de prezentul monoton, complicat și gri.

Duminică se va juca derbiul Derby della Madonnina din Italia dintre echipele Milan și Inter, cele mai performante echipe din fotbalul peninsular alături de Juventus. Duelul lor ține de aproape 110 de ani, prima dată întâlnindu-se pe 10 ianuarie 1909, într-o perioadă în care țările se pregăteau să intre în prima conflagrație mondială – cauzată de fricțiunile între state, problemele sociale și economice interne.

În consecință, de atunci s-au înregistrat aproape 300 de derbiuri ale Milanului, cu Internazioanle având cele mai multe victorii și Paolo Maldini cele mai multe prezențe în meciurile de acest profil. Totuși, s-au ivit ocazii în care să-și trecut numele pe casetele tehnice –  antrenori sau jucători din România, care au avut un impact mai mare sau mai mic asupra destinului clubului la care au fost legitimați.

Sursa: libertatea.ro

Primul român legitimat la una din cele două echipe milaneze a fost Nicolae Simatoc, care este cunoscut pe plan internațional și cu numele său maghiar – Miklos Segedi. Cariera lui a început-o la Timișoara, unde a crescut și apoi s-a făcut remarcat la Ripensia, apoi Carmen București – ajungând la începutul anilor 40 în Ungaria la Oradea – aflată sub stăpânire hortistă și Vasas.

Simatoc s-a întors pentru o scurtă perioadă în România, la Carmen București, de la care a plecat exact la începutul instaurării sistemului comunist în țară, ajungând în Italia la Internazionale, pentru care a evoluat două sezoane. Din păcate, nu a prins niciun derbi împotriva lui AC Milan, fiind un jucător cu relativ puține meciuri în tricoul albastru-negru.

În primul sezon – 1947-1948 – echipa a trecut pe mâna a treia antrenori – Giuseppe Meazza, Carlo Carcano și David Astley, lucru resimțit la nivelul rezultatelor, unde Inter a terminat pe locul 13 în campionat, cu 37 de puncte, la 12 lungimi distanță de AC Milan – care a ieșit vicecampioană. De altfel, interiștii au pierdut ambele derbiuri – 2-3 și 0-2.

Sursa: wikimedia.org

Următorul sezon – 1948-1949 – a fost unul reușit pentru club, mizând pe continuitatea și stabilitatea băncii tehnice – confirmându-l pe galezul David Astley pentru întreg sezonul și în consecință, terminând pe locul 2 – cu 55 de puncte, cu cinci mai puțin decât campioana Torino și cu cinci mai mult decât rivala locală – clasată imediat sub aceștia – locul 3 – AC Milan. Lucrul acesta s-a resimțit și în derbiurile cu Milan, unde Inter a rămas neînvinsă după 2-0 și 4-4.

Fără să câștige nimic la Milano, Simatoc s-a reorientat către o altă echipă lombardă – Brescia, unde a evoluat un sezon după care a pornit în aventura iberică la FC Barcelona. S-a stabilit în Spania o perioadă și s-a făcut antrenor, fiind coleg la cursuri cu faimosul Alfredo Di Stefano. Le-a pregătit pe Lleida și Sabadell, însă n-a primit cetățenia spaniolă și a decis să plece din țară. Prima oară în Cipru, unde a antrenat-o pe AEL Limassol, apoi în Australia, în 1963.

La Antipozi, românul și-a schimbat din nou numele, de această dată în Nicholas Sims. Între 1963 și 1972, a antrenat două echipe: cea a comunității maghiare din Sydney și cea a comunității poloneze din Melbourne. Stabilit definitiv în Australia, Simatoc și-a deschis un cazino în orașul Sydney, iar apoi a devenit jucător profesionist de poker. A murit în ianuarie 1978, la Sydney, din cauza unui atac de cord suferit chiar în timp ce juca o partidă de cărți.

Sao Paulo’s Andre (l) and AC Milan’s Florin Raducioiu (r) (Photo by Phil O’Brien/EMPICS via Getty Images)

La mai mult de patruzeci de ani distanță, a apărut un nou român în contextul echipelor milaneze, de data asta la AC Milan – în persoana lui Florin Răducioiu. Golgheterul blond cu plete de la Dinamo crescut în cadrul clubului a debutat pentru bucureșteni la doar 16 ani și a plecat în Italia la 20, trecând pe la Pisa, Verona și Brescia – două dintre echipe fiind antrenate de Mircea Lucescu, care l-a evidențiat prima dată la Dinamo.

Transferul la AC Milan poate a fost cel mai bun moment al carierei sale deoarece intra într-o echipă cu Maldini, van Basten, Desailly, Costacurta, Savicevic, Laudrup sau Massaro, dar pe plan personal a fost cea mai slabă perioadă a sa în Italia – din cauza faptului că a fost folosit relativ puțin pentru un atacant de profilul său – rapid, pe contraatac, mereu la a doua minge. În consecință a ratat derbiurile milaneze cu Inter.

În singurul sezon petrecut la Milan – 1993-1994 (exact înainte de Mondialul american),  echipa antrenată de Fabio Capello câștiga al treilea campionat consecutiv cu 50 de puncte la o distanță de 19 puncte față de Internazionale, care a terminat pe un îngrijător loc 13 – la un punct de zona retrogradării. Fără să particioe efectiv în derbiuri, Milan a învîns în ambele meciuri cu Internazionale – ambele cu același scor – 2-1.

L-R RONALDO, SAO PAULO. FLORIN RADUCIOIU, AC MILAN. DORIVA, SAO PAULO (Photo by Phil O’Brien/EMPICS via Getty Images)

În debutul sezonului, milanezii au câștigat Supercupa Italiei în fața lui Torino, dar în Cupa Italiei au capotat relativ repede în optimi cu Piacenza, față de Inter care a ajuns până în sferturi. La nivel internațional, echipa a avut doi pași înapoi (a pierdut finalele Cupei Intercontinentale și Supercupei Europei) și un mare înainte (a câștigat al cincilea trofeu suprem european – Liga Campionilor).

După experiența Milan – a venit momentul 1994 – și practic tot ce a urmat după a fost ca un balon cu heliu lăsat cu aerisirea desfăcută – practic – a devenit un jucător plafonat și de mulți văzut ca o piesă de lux decât ca un fotbalist util, bifând prezențe meteorice la Espanyol, West Ham, Stuttgart, Brescia, Dinamo, Monaco și Creteil – unde s-a retras în 2004.

După ce s-a retras a devenit pentru o scurtă perioadă director sportiv la Dinamo București în 2007, intrând apoi în circuitulantrenorilor, ocupându-se de juniorii Milanului (atacanții) între 2008 și 2010, când și-a luat brevetul de antrenor. A devenit selecționer al naționalei de juniori U-16 a României între 2012 și 2014, perioadă când l-a avut elev pe fiul colegului său – Ianis Hagi.

Cel mai recent a antrenat o grupă de juniori de la Regal Sport – sucursala Academiei lui Atletico Madrid la București, iar din decembrie 2018 este scouter și observator la Primavera – ajutându-i pe Leonardo și Maldini – directorul sportiv și tehnic al clubului.

Sursa: eusunt12.ro

Primul român care a fost protagonist într-un derbi milanez nu a fost un jucător, ci un antrenor – Mircea Lucescu. La 53 de ani și jumătate, cel mai cunoscut antrenor român al momentul era la apogeul carierei – reușind să strângă aproape 20 de ani de experiență pe banca tehnică la echipe precum Corvinul, Dinamo, naționala României, Pisa, Brescia și Rapid. El a intrat în atenția lui Moratti încă din perioada Brescia, devenită o ABBA a fotbalului italian în acea vreme.

Bucureșteanul a fost adus la începutul anului calendaristic 1999 în locul lui Luigi Simoni, la o echipă care avea în lot nume ca Pagliuca, Bergomi, Javier Zanetti, Djorkaeff, Ronaldo, Baggio, Simeone, Zamorano și tineri ca Recoba sau Pirlo. O misiiune grea, dacă nu imposibilă, lucru confirmat de perioada scurtă petrecută de Lucescu ca antrenor la Milano – doar trei luni.

Totuși, el e primul român care a prins un derbi milanez ca protagonist direct. În meciul retur din campionat, jucat pe 13 martie 1999 în etapa a 25-a din Seria A,  Internazionale a remizat pe teren propriu cu 2-2, pentru echipa sa marcând Ngotty și Zanetti, iar la Milan – Leonardo a marcat o dublă. Pentru a evidenția misiunea lui la Inter, vă prezentăm primul 11 din acel meci: Pagliuca – West, Colonnese, Simic, Silvestre – J. Zanetti, Simeone, P. Sousa, Djorkaeff – Ronaldo, Zamorano

Schimbările dese de antrenor și lotul plin de jucători-vedetă s-a dovedit extrem de dificilă pentru a crea o atmosferă prielnică performanței. În consecință – sezonul 1998-1999 – a reprezentat o etapă mediocră din istoria clubului milanez, aflat atunci la al 90-lea an de existență. În campionat, au terminat pe locul 8 cu 46 de puncte, la 24 diferență de campioana Milan și fără posibilitatea de a evolua în cupele europene sezonul următor.

În Cupa Italiei, Internazionale a mers până în semifinale, unde a fost eliminată de Parma, care a câștigat la finalul ediției trofeul, față de Milan care s-a oprit în optimi. În Europa, echipa a mers până în sferturile Ligii Campionilor, unde a fost eliminată cu Lucescu pe bancă de Manchester United – echipă care a câștigat trofeul în acea ediție în finala celebră cu Bayern Munchen, întoarsă în ultimele 2 minute.

Sursa: prosport.ro

După experiența milaneză, Lucescu s-a întors pentru o scurtă perioadă în România la Rapid – de la care plecase inițial – câștigând al doilea titlu din istoria clubului după o pauză de peste 30 de ani, ca apoi să devină cunoscut și recunoscut în Turcia la Galatasaray și Beșiktaș (unde a câștigat două campionate și o supercupă a Europei), iar apoi legendar în Ucraina la Șahtior Donețk (22 de trofee – printre care și Cupa UEFA) unde a antrenat 12 ani.

În ultimii patru ani, a rămas în Est, trecând pasager pe la Zenit – 2016-2017 (câștigat o supercupă) și apoi doi ani la echipa națională a Turciei, declarând că ar putea fi ultima echipă antrenată din cariera sa, ajungând la o venerabilă vârstă de 74 de ani.

Sursa: gsp.ro

Un an mai târziu apărea în peisaj și primul jucător care să bifeze un derbi milanez de partea uneia dintre cele două rivale locale – Adrian Mutu. La doar 17 debuta la FC Argeș, unde se făcuse repede remarcat cât să fie luat și transferat de Dinamo – unde a reușit să marcheze aproape 30 de goluri într-un sezon și jumătate, fiind golgheterul clasamentului în prima ligă la momentul în care italienii l-au transferat în iarna lui 2000. Interesant e că și după ce a plecat la Inter, nimeni nu l-a depășit în vârful marcatorilor.

La doar 19 ani, Mutu ajungea la Internazionale Milano într-o echipă antrenată de Marcelo Lippi – campion mondial cu naționala Italiei în 2006 – și cu jucători ca Peruzzi, Panucci, Zanetti, Blanc, Ronaldo, Baggio, Seedorf, Zamorano, Recoba, Cordoba și Vieri. Pentru orice fotbalist acest loc poate fi prea mult, implicit pentru un tânăr aflat la începutul carierei.

Totuși, Lippi i-a dat șansa să bifeze un derbi milanez, facându-l primul fotbalist român protagonist în asemenea duel în Serie A, după ce în urmă cu un an Lucescu devenea primul român (antrenor sau fotbalist) care izbăvea acel reper. Astfel, la meciul retur din campionat, din 5 martie 2000, Internazionale învingea cu 2-1 în deplasare pe Milan, cu Mutu folosit inițial ca rezervă și intrat în minutul 79 în locul lui Recoba.

01-00013236000008 – ADRIAN MUTU GIOCATORE DELL’ INTER 1999/2000

Sezonul 1999-2000 a fost unul de tranziție pentru Inter, după haosul din urmă cu un an. În campionat, au terminat pe locul 4 – cu 58 de puncte, cu 3 puncte mai puțin decât locul 3 ocupa de Milan și la 14 distanță de campioana Lazio, reușind să se califice în play-offul Ligii Campionilor. În Cupă a fost altfel, Internazionale ajungând în finală, dar pierzând în fața lui Lazio, după ce trecuse în sferturi chiar de rivala – AC Milan.

Meciul de Cupă a fost unul reper pentru Mutu la Internazionale. Jucat în prima manșă a sferturilor de finală, partida disputată pe 12 ianuarie 2000 a fost a doua în tricoul oficial al lui Inter pentru piteștean. E primul derbi milanez în care un jucător român a reușit să marcheze.

Echipa sa a câștigat cu 3-2 din postura de echipă oaspete, iar el a început ca rezervă – intrând primul după pauză. Nouă minute mai târziu, Mutu a reușit să marcheze primul gol al său la Milano, golul de 2-1 din pasa lui Recoba – care a contribuit și la primul gol – marcat de Vieri. Românul a evoluat până la finalul partidei, primind și un cartonaș galben pe parcurs. El a reușit să prindă doar unul din cele două meciuri din finală, ca titular fără să înscrie (contra lui Lazio).

După momentul Inter, pentru Mutu au urmat două borne importante în Italia – Hellas Verona și Parma, unde a evoluat în următorii trei ani și a reușit să înscrie 40 de goluri în 100 de meciuri, atrăgând atenția lui Chelsea – care l-a cumpărat pe o sumă de 22,5 milioane de euro pentru cinci sezoane. Totuși, aici a început pata neagră din cariera lui – fiind depistat pozitiv și suspendat șapte luni pentru consum de cocaină.

Ajutat de o formă bună la națională și de o susținere din partea celor de la Juventus, a revenit treptat în prim-plan, fiind apoi transferat la Fiorentina – unde și-a desăvârșit cea mai bună a formă a carierei – 70 de goluri în aproape 150 de meciuri în cinci sezoane. Totuși nu a scăpat de fantoma suspendării antidoping, fiind depistat din nou pozitiv cu o substanță interzisă (dar nu cocaină) fiind suspendat în primă fază un an și la finalul judecării, șase luni.

Sursa: fanatik.ro

Finalul carierei a fost destul de haotic, trecând în ultimii patru ani ca jucător la cluburi precum Cesena, Ajaccio, Petrolul, Pune și Târgu-Mureș, unde a început cariera ca antrenor (deși nu era menționat în acte sau în foaia de joc).

Primul club care i-a acordat oficial încredere în noua postură a fost Voluntari în 2018, care a fost aproape să retrogradeze cu el pe bancă, iar acesta l-a urmat pe Reghecampf în Emiratele Arabe Unite, unde a antrenat până de curând echipa de tineret a clubului Al Wahda. De la începutul anului 2020, Mutu este selecționerul echipei naționale de tineret a României, urmându-i lui Mirel Rădoi – numit la echipa mare.

Un an mai târziu i-a venit rândul unui alt jucător român – internațional ca și Mutu – să îmbrace tricoul uneia dintre echipele milaneze – în acest caz – Cosmin Contra la AC Milan. Bănățeanul a crescut la juniorii echipei locale Poli Timișoara, unde a debutat la 18 ani, acumulând doi ani de experiență până să fie transferat de a Dinamo – unde a petrecut trei ani și jumătate.

AC Milan’s Cosmin Contra (Photo by John Walton/EMPICS via Getty Images)

Primul mare impact l-a avut la Deportivo Alaves, care l-a cumpărat de la Dinamo pe o sumă de 800.000 de euro și în două sezoane a reușit să devină unul dintre cei mai interesanți jucători pe postul său din Europa – fundaș/mijlocaș dreapta – fiind piesă esențială în echipa bascilor care au jucat finala Cupei UEFA – pierdută în prelungiri cu Liverpool. Ales de UEFA în echipa anului 2001, a fost imediat reperat de oficialii lui AC Milan care l-au transferat pe timișorean încă din vară.

Din cauza unui conflict avut cu Edgar Davids (Juventus) pe teren și la vestiar în timpul unui meci amical premergător sezonului 2002-2003, Contra a fost suspendat trei meciuri în Serie A și Milan s-a gândit să renunțe la el, transferându-l în luna septembrie la Atletico Madrid. Astfel, Contra a rămas  doar cu un sezon la gruparea milaneză, destul să bifeze cele două derbiuri din campionat cu Internazionale.

Meciul tur a avut-o pe Inter gazdă și s-a jucat pe 21 octombrie 2001, având-o pe AC Milan învingătoare cu un scor de 4-2. Fatih Terim – antrenorul lui Milan la acel meci – a început cu Contra pe banca de rezervă și l-a introdus primul după pauză primei reprize, la scorul de 1-0 pentru Inter. În minutul 62, timișoreanul a fost cel care a întors scorul de pe tabelă marcând pentru 2-1 și primind un cartonaș galben pentru că și-a dat jos tricoul în timp ce sărbătorea.

Meciul retur a avut-o pe Milan gazdă și s-a jucat pe 3 martie 2002, de data asta cu Inter ca și câștigătoare, luându-și revanșa cu un scor simplu de 1-0 reușit de Vieri. Carlo Ancelotti – la primul derbi milanez ca antrenor al Milanului – l-a folosit pe Contra titular și l-a ținut pe teren până la finalul meciului – devenind astfel primul jucător român integralist într-un derbi milanez; a primit de asemenea un cartonaș galben.

Sezonul 2001-2002 a fost unul de căutari pentru AC Milan, deoarece s-a bazat pe doi antrenori diferiți – Terim și Ancelotti – care în final au dus echipa pe un loc 4 – cu 55 de puncte, cu 14 mai puțin decât Internazionale, clasată pe 3 și 16 mai puțin decât campioana Juventus. În Cupa Italiei, Milan a ajuns până în semifinale, unde a fost eliminată de Juventus, față de Inter care s-a oprit în optimi.

4 Nov 2001: Cosmin Contra of AC Milan in action during the Serie A 10th Round League match between Torino and AC Milan, played at the Delle Alpi Stadium in Turin. DIGITAL IMAGE. Mandatory Credit: Grazia Neri/ALLSPORT

În Europa a fost aproape să repete performanța din sezonul anterior cu Alaves, reușind să atingă semifinalele Cupei UEFA cu AC Milan, fiind oprit doar de Borussia Dortmund care a ajuns în finală și a pierdut în fața olandezilor de la Feyenoord Rotterdam.

După scandalul cu Davids, Contra a ajuns în Spania la Atletico Madrid, unde a fost un jucător de bază în primul sezon, suferind o accidentară gravă în al doilea, lucru care i-a făcut pe madrileni să-l împrumute în următorii ani la West Bromwich, Poli Timișoara și Getafe.

Ultimii ani de jucător profesionist i-a petrecut între Madrid și Timișoara, reușind cu Getafe sferturi de finală în Europa și fiind antrenor-jucător în Banat. De 10 ani este antrenor – având experiențe atât în România, cât mai ales în Spania și este în categoria oamenilor de fotbal care au reușit să bifeze un club atât de jucător, cât și ca antrenor (Getafe și Dinamo), inclusiv echipa națională.

23 Sep 2001: Cosmin Contra of AC Milan in action during the Serie A 4th Round League match between Milan and Lazio, played at the San Siro Meazza Stadium in Milan, Italy. DIGITAL IMAGE. Mandatory Credit: Grazia Neri/ALLSPORT

După Adi Mutu și Cosmin Contra care erau doi jucători cu reputație internațională, Internazionale și Milan au încercat să legitimeze la nivel mai discret jucători care ar putea fi utili – ori în schimburi / transferuri – ori în promovarea altor jucători privind asocierea calităților comune spre un bine comun. De aceea două din următoarele cazuri pot fi categorisite ca și singulare, dacă nu meteorice.

Crescut la juniorii Farului de același antrenor care l-a descoperit pe Hagi – Iosif Bukossy, Ianis Zicu a ajuns la 15 ani în curtea lui Dinamo, care a avut grijă de ultima parte a educației lui sportive. La doar 17 ani a debutat în echipa mare a lui Dinamo, fiind apoi împrumutat pentru rodaj la Câmpina și la Farul, având în palmares cu echipa bucureșteană o cupă și un titlu în România.

În vara lui 2003 a fost cumpărat pe o sumă de 2,5 milioane de euro de Internazionale Milano, dar nu a fost folosit deloc pentru că a devenit brusc o piesă ideală în schimbul de jucători cu Parma care l-a adus în acel an pe Adriano în tricoul lui Inter. De atunci a fost împrumutat în următorii trei ani la Farul, Dinamo și apoi Rapid.

Sursa: inter.it

Cumpărat definitiv de Dinamo de la Rapid în 2007, Zicu a suferit o accidentare gravă care nu i-a permis să joace mai mult de 30 de meciuri în 3 ani și s-a reorientat în Banat, unde a cunoscut o revenire de formă și a fost aproape de titlul de campion, pierdut în fața Oțelului. De atunci a evoluat trei ani în Coreea de Sud la Pohang Steelers și Gangwon, ca apoi să revină în România la Petrolul.

Ultimul mare moment pentru Zicu a fost Târgu-Mureș, unde a trăit o experiență similară celei de la Timișoara în sezonul 2014-2015. Ultimii doi ani au fost mai mult de uzură între Târgu-Mureș și Timișoara, devenind apoi comentator sportiv și recent antrenor (începând cu juniorii lui FC Voluntari în prima jumătate a lui 2019). Din vara lui 2019, e antrenorul principal al echipei Farul – clubul la care a crescut și s-a făcut prima dată remarcat.

După Mutu și Contra, a venit rândul celui mai apreciat și recunoscut fotbalist român după Hagi și Popescu să intre în peisajul derbiului milanez. E vorba despre Cristian Chivu, reșițeanul ajuns la Internazionale Milano în vara anului 2007 în urma unui duel cu Real Madrid și Barcelona pentru semnătura lui, fiind cumpărat de la AS Roma pe o sumă de 16 milioane de euro.

Sursa: zimbio.com

El a a început fotbalul la Reșița de unde a fost reperat și apoi scos în lume de Universitatea Craiova. După doar un sezon în Oltenia, Chivu a fost transferat la Ajax Amsterdam, unde în patru ani a devenit unul dintre liderii echipei ce reușea sferturile de finală în Liga Campionilor, fiind cel mai apreciat jucător al echipei în 2000, 2001 și 2003. La doar 18 ani, reșițeanul începea aventura vieții lui care avea apoi să-l propulseze în campionatul Italiei – unde a făcut istorie mai bine de 10 ani.

În perioada de patru ani la Amsterdam, Chivu a reușit să câștige totul pe plan intern în anul 2002, reușind să țină banderola de căpitan între 2001 și 2003, bifând sferturile de finală în Liga Campionilor. În paralel, a devenit liderul irefutabil al echipei naționale de fotbal, purtând constant banderola. Colaborate, toate aceste atribute l-au recomandat să intre în atenția unui club important din Occident ca AS Roma.

În vara anului 2003 a fost transferat pe o sumă de 18 milioane de euro de la Ajax, începându-și astfel aventura italiană cu AS Roma. Singurul trofeu câștigat a fost o Cupă a Italiei în ultimul sezon la romani, dar patru ani au fost suficienți să se acomodeze cu Peninsula și să fie apreciat mult mai ușor în acest fotbal, tacticizat și strategizat.

MILAN, ITALY – DECEMBER 23: Clarence Seedorf of AC Milan (L) challenges Cristian Chivu of Inter Milan during the Serie A match between Inter Milan and AC Milan at the Stadio Giuseppe Meazza on December 23, 2007 in Milan, Italy. (Photo by New Press/Getty Images)

Pentru Chivu, aventura milaneză a devenit la 26 de ani – momentul care i-a marcat pentru totdeauna cariera, deoarece a câștigat în șase ani ca jucător mai mult decât dublul a ceea ce câștigase până la momentul venirii – 10 trofee interne și internaționale – care nu vor dispărea din palmaresul românului.

Primul sezon la Milano – 2007-2008 – a fost al treilea la rând pentru club în care câștiga campionatul și ultimul cu Roberto Mancini la conducerea tehnică. Sezonul a fost început cu un derbi milanez în trofeul TIM, un meci amical câștigat de Inter cu 1-0 în care Chivu nu a folosit, fiind menajat pentru meciul de Supercupă, pierdut cu 0-1 în fața Romei – în care românul a jucat toate minutele împotriva fostei sale echipe.

În acel campionat, a bifat ambele dueluri milaneze din campionat: în tur, pe 23 decembrie 2007, echipa sa a învins pe teren propriu cu 2-1 pe AC Milan. Chivu a fost folosit de Mancini ca mijlocaș stânga-închizător, începând ca titular și terminând meciul pe teren – marcând astfel debutul său în lungul șir de derbiuri milaneze în care a fost protagonist.

Inter Milan’s Romanian defender Cristian Chivu challenges for the ball with AC Milan’s Brazilian forward Ronaldinho during their Serie A football match AC Milan vs Inter Milan at San Siro Stadium in Milan on August 29, 2009. AFP PHOTO / GIUSEPPE CACACE (Photo credit should read GIUSEPPE CACACE/AFP via Getty Images)

În retur, pe 4 mai 2008, Milan și-a luat revanșa cu același scor – câștigând cu 2-1 în fața lui Inter. Folosit ca fundaș stânga, Chivu a început titular meciul și a primit un cartonaș galben, prinzând astfel toate minutele pe terenul de joc. Pentru Mancini a reprezentat ultimul derby milanez din primul său mandat ca manager al lui Internazionale. Pentru echipa lui Chivu a fost ultima din cele trei înfrângeri suferite în campionatul câștigat în acea ediție.

După cum am menționat mai sus, Internazionale a câștigat campionatul cu 85 de puncte, la 21 distanță de locul 5 – AC Milan. În Cupa Italiei s-a repetat episodul episodul din ultimele trei ediții, marcând a patra finală consecutivă între aceleași echipe – Inter și Roma – câștigată de această dată de Roma; Milan a ieșit rapid încă din optimi din cauza lui Udinese. Iar în Europa, participarea italienilor în Liga Campionilor s-a oprit în optimile de finală, unde au fost eliminați de Liverpool.

Al doilea sezon la Inter – 2008-2009 – a marcat venirea lui Jose Mourinho – un antrenor care avea să marcheze istoria clubului pe termen scurt cum puțini au făcut-o în acea perioadă – poate doar Guardiola la Barcelona. Clubul a continuat șirul de campionate câștigate consecutiv – ajungând la numărul 4.

MILAN, ITALY – SEPTEMBER 23: Cristian Chivu of FC Inter Milan in action during the Serie A match between FC Inter Milan and SSC Napoli at Stadio Giuseppe Meazza on September 23, 2009 in Milan, Italy. (Photo by Massimo Cebrelli/Getty Images)

La fel ca în sezonul trecut, Chivu nu a jucat în meciul amical din trofeul TIM, pierdut cu 3-4 la penaltiuri și nu a evoluat nici în meciul de deschidere al sezonului oficial – Supercupa Italiei – câștigată în fața Romei la loviturile de departajare cu 6-5, după ce scorul 2-2 a fost stabilit după 120 de minute. El a ratat meciurile datorită unei recidive a unei accidentări la umăr suferite în mai 2008.

Din nou, a prins ambele derbiuri milaneze în campionat. În tur, pe 28 septembrie 2008, Milan a învins cu 2-1 ca și gazdă; Mourinho l-a folosit pe Chivu ca titular în banda stângă a defensivei și l-a menținut pe teren până la finalul meciului.

Interiștii și-au luat revanșa în retur, pe 15 februarie 2009, printr-o victorie cu 2-1, meci în care portughezul a început din nou cu Chivu în prima echipă, de data asta ca fundaș central – evoluând până la finalul partidei și primind un cartonaș galben în primul minut de prelungire.

În campionat, s-a repetat povestea din ultimii ani, câștigând cu 84 de puncte la un avans de 10 puncte față de Milan – care a ocupat locul 3. În Cupa Italiei, interiștii au ajuns până în semifinale unde au fost eliminați de Sampdoria, iar milanezii au fost scoși rapid încă din optimi de cealaltă finalistă și câștigătoare – Lazio. În Europa, s-a repetat scenariul petrecut în urmă cu un sezon – eliminați în optimile de finală de o ehcipă engleză – Man Utd.

Juventus Sissoko (L) fights for the ball with Inter’s Christian Chivu during their Serie A football match in Turin’s Olimpic Stadium on December 5,2009. AFP PHOTO / Filippo MONTEFORTE (Photo credit should read FILIPPO MONTEFORTE/AFP via Getty Images)

Sezonul 2009-2010 a fost apogeul carierei de jucător pentru Cristi Chivu – reușind cu Jose Mourinho antrenor – să facă un lucru rar în fotbalul european și inedit în cel italian – tripla cupă-campionat-Liga Campionilor. În trei sezoane a ajuns la șase trofee interne (3 campionate, 1 cupă, 1 supercupă și 1 Liga Campionilor).

Tot în acest sezon, Chivu a suferit accidentarea care putea să-l lase cu sechele grave pe viață, dar s-a ales totuși cu o cască de protecție, care i-a devenit marcă înregistrată pentru restul carierei. La începutul sezonului, a bifat în premieră două derbiuri milaneze organizate într-un cadru non-competițional.

Prima dată în meciul din turneul american World Football Challenge, câștigat cu 2-0 în luna iulie, Chivu a început ca titular și a fost schimbat în minutul 73, și a doua oară în derbiul augustin din trofeul TIM, câștigaqt cu 1-0 în fața lui Milan, Chivu a fost pentru prima dată titular după ce în primii doi ani nu a prins niciun minut, fiind schimbat în minutul 46.

Sezonul părea pierdut totuși la început, când au pierdut Supercupa Italiei în fața lui Lazio, cu Chivu integralist. Singurul derbi milanez oficial pe care l-a disputat reșițeanul a fost cel din tur, disputat chiar în etapa a doua – câștigat cu 4-0 de Inter ca și echipă oaspete. În acel meci, Chivu a fost folosit de Mourinho din primul minut ca fundaș stânga până la finalul partidei, primind un cartonaș galben în minutul 81.

MADRID, SPAIN – MAY 22: Cristian Chivu of Inter Milan is challenged by Arjen Robben of Bayern Muenchen during the UEFA Champions League Final match between FC Bayern Muenchen and Inter Milan at the Estadio Santiago Bernabeu on May 22, 2010 in Madrid, Spain. (Photo by Alex Grimm/Bongarts/Getty Images)

Din cauza unei accidentări grave la craniu care a necesitat intervenție urgentă și repaus de cel puțin trei luni, a ratat al doilea derbi și mare parte din jocurile disputate în primele trei luni din 2010. Totuși, a fost protagonist la momentele cele mai importante ale sezonului – finala Cupei Italiei și finala Ligii Campionilor.

Pentru a cincea oară consecutiv, Internazionale a câștigat campionatul italiean, de data asta cu 82 de puncte la o diferență de doar 2 puncte față de rivala deja-clasică Roma. În plus, același duel s-a repetat pentru a cincea oară în șase ani în cadrul finalei Cupei Italiei, unde Internazionale și-a luat revanșa și a reușit să obțină eventul, față de Milan care a fost scoasă rapid din competiție – în optimi de Udinese.

În Europa, povestea a stat altfel: Milan a ieșit rapid eliminată în optimile Ligii Campionilor de Manchester United, care reușise același lucru un an înainte cu Internazionale, iar echipa antrenată de Mourinho a ajuns până în finala competiției jucată pe Santiago Bernabeu și câștigată împotriva lui Bayern Munchen. Probabil cel mai memorabil moment al acelui sezon a fost dubla cu FC Barcelona, pe care au eliminat-o la ei acasă.

ROME – MARCH 27: Cristian Chivu of Inter in action during the Serie A match between AS Roma and FC Internazionale Milano at Stadio Olimpico on March 27, 2010 in Rome, Italy. (Photo by Giuseppe Bellini/Getty Images)

Următorul sezon – 2010-2011 – a fost unul de tranziție pentru clubul milanez – trecând de la un antrenor specific (Mourinho) la alt antrenor specific (Rafael Benitez), care nu a rezistat până de Crăciun și a fost înlocuit de brazilianul Leonardo – cunoscut ca simbol al celor de la AC Milan – jucând peste 100 de meciuri acolo și antrenând în urmă cu un sezon echipa patronată de Berlusconi.

Din nou evitat în Trofeul TIM, unde Inter a câștigat la penaltiuri duelul cu Milan, 3-2, Chivu a prins ambele meciurile de Supercupă disputate la distanță de cinci zile. Primul a fost Supercupa Italiei, câștigată cu 3-1 în fața Romei cu bănățeanul integralist și al doilea în Supercupa Europei, pierdută cu 0-2 în fața lui Atletico Madrid, Benitez bazându-se din nou pe român din primul până în ultimul minut.

În campionat a prins ambele derbiuri milaneze – pierdute de fiecare dată în fața rivalilor clasici. În meciul din tur, Milan a învins ca echipă oaspete cu 1-0 pe 14 noiembrie 2010; Benitez l-a folosit din primul minut pe Chivu ca fundaș stânga într-un sistem cu cinci în defensivă și a terminat meciul pe terne.

Meciul retur a adus o nouă victorie a lui Milan, un 3-0 categoric cu Inter oaspete, pe data de 2 aprilie 2011, cu Chivu folosit ca stoper alături de Ranocchia. Românul a primit un cartonaș roșu direct în minutul 54 și a devenit astfel primul jucător autohton eliminat într-un derbi milanez.

MILAN, ITALY – FEBRUARY 23: Cristian Chivu of Inter Milan in action during the UEFA Champions League round of 16 first leg match between Inter Milan v FC Bayern Munich on February 23, 2011 in Milan, Italy. (Photo by Giuseppe Bellini/Getty Images)

În campionat, Internazionale a terminat pentru prima dată în șase ani pe locul 2 – cu 76 de puncte, la șase distanță de noua campioană – rivala AC Milan (aflați la ultimul titlul de campioni câștigat până în prezent). În Cupa Italiei, interiștii au reușit să-și apere trofeul câștigând finala competiției împotriva lui Palermo, echipă ce a eliminat Milan în semifinale.

La nivel internațional, reșițeanul a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal al Cluburilor disputat în Emiratele Arabe Unite, o competiție în care a fost convocat și tânărul coleg de la Primavera – Alibec. Iar în Europa, a fost o situație de dulce-amar cu gust german: după ce au eliminat în optimile Ligii Campionilor pe Bayern, au fost eliminați în sferturi de Schalke.

Sezonul 2011-2012 – a fost unul mult mai haotic decât precedentul – echipa schimbând trei antrenori în șapte luni – Gasperini, Ranieri și Stramaccioni – lucru văzut și la poziția finală din clasament – locul 6 – calificându-se în extremis în Europa League. Chivu a reușit să bifeze din nou o prezență (de 11 minute) ca titular în meciul din trofeul TIM cu Milan, din debutul sezonului,

Sezonul oficial a fost deschis din nou cu un meci de Supercupa a Italiei – de data asta chiar un derbi milanez – jucat la începutul lunii august în capitala Chinei, Beijing, Milan a învins pe 6 august cu scorul de 2-1, într-un meci în care interiștii au condus din minutul 22 până în minutul 60. Gasperini l-a folosit din primul minut pe Chivu în defensivă fiind integralist și pierzând primul trofeu din sezon.

UDINE, ITALY – JANUARY 23: Cristian Chivu of FC Internazionale Milano during the Serie A match between Udinese Calcio and FC Internazionale Milano at Stadio Friuli on January 23, 2011 in Udine, Italy. (Photo by Claudio Villa/Getty Images)

În campionat, Chivu a prins un singur derbi, pe cel din tur – jucat pe 15 ianuarie 2012 și câștigat de Internazionale din postura de echipă oaspete cu 1-0. Cu Ranieri pe banca tehnică, Chivu a început ca rezervă în premieră într-un derbi milanez, intrând în minutul 63, jucând toate minutele rămase pe teren. Din cauza unei accidentări la genunchi survenite într-un meci cu Fiorentina, românul a ratat o serie de meciuri, printre care și returul din acel campionat cu AC Milan.

Locul 6 a reprezentat o premieră pentru milanezi în mai mult de 10 ani cu titluri câștigate și poziții pe podium; ultima dată când echipa a terminat mai jos de locul 6 a fost chiar în sezonul în care tot un român s-a ocupat temporar de frâiele tehnice ale echipei – 1998-1999 (cele trei luni minimaliste ale lui Lucescu). Cu 58 de puncte, echipa a terminat la distanță de 22 de puncte față de rivala Milan – vicecampioană și 24 de puncte de noua campioană – Juventus.

În Cupa Italiei s-au schimbat pozițiile: față de sezoanele trecute – care au fost câștigate de Inter, în acest sezon interiștii au ieșit primii din sferturi eliminați de viitoarea campioană Napoli, iar Milan a avansat pănă în semifinale unde a fost eliminată greu de cealaltă finalistă Juventus. În Europa, drumul s-a terminat în optimile de finală ale Ligii Campionilor, eliminați prin golul din deplasare de francezii de la OM.

MILAN, ITALY – APRIL 02: Cristian Chivu of Inter (R) walks off after being shown a red card during the Serie A match between AC Milan and FC Internazionale Milano at Stadio Giuseppe Meazza on April 2, 2011 in Milan, Italy. (Photo by Dino Panato/Getty Images)

Sezonul 2012-2013 a fost ultimul în care clubul s-a bazat pe serviciile românului ca un jucător apt, el devenind un abonat al clinicii de la Bologna și al accidentărilor frecvente la picior, lucru care se va vedea în numărul de meciuri jucate și în decizia luată în următorii doi ani. Pe banca tehnică, tânărul antrenor Stramaccioni a fost confirmat pentru întreg sezonul – dar acest fapt nu a schimbat lipsa performanței.

Totuși, Chivu a reușit să prindă al treilea și ultimul derbi milanez din trofeul TIM – câștigat cu 2-1 și prezent ca titular 23 de minute. Din cauza unei accidentări la picior, a ratat derbiul de campionat din tur, câștigat de Inter cu 1-0, dar l-a prins pe cel din retur – disputat pe 24 februarie 2013, cu Inter ca și gazdă, terminat 1-1; românul a început ca rezervă și a intrat în minutul 77 în locul lui Nagatomo ca fundaș stânga.

Pentru Chivu avea să fie ultimul derby milanez din cariera de fotbalist profesionist, dar nu ultimul din viața sa la Internazionale Milano. Echipa a terminat pe locul 9 în campionat cu 54 de puncte, la 18 distanță de Milan – locul 3 și 34 de campioana obișnuită – Juventus.

HERAKLION, GREECE – JUNE 07: Cristian Chivu (R) of Inter Forever in action during the friendlt match between Greece 2004 and Inter Forever at Pankrition Stadium on June 7, 2017 in Heraklion, Greece. (Photo by Marco Luzzani – Inter/FC Internazionale via Getty Images)

În Cupa Italiei, interiștii au ajuns până în semifinalele competiției unde au fost eliminați de Roma, iar Milan s-a oprit în sferturi din nou în fața lui Juventus. În Europa, Internazionale a ajuns până în optimile de finală din Europa League, unde a fost scoasă de Tottenham Hotspur, după ce în șaisprezecimi i-a eliminat fără drept de apel pe CFR Cluj.

Cu 14 operații suferite până la 32 de ani, ultima survenită la Miami în iarna anului 2014 – sezonul 2013-2014 – a fost momentul ideal pentru Chivu de-a-și anunța oficial retragerea din activitatea de fotbalist profesionist, accidentări care i-au adus atât de mult de furcă în ultimii ani de carieră (cele mai multe la degetele de la piciaore).

Deși nu a fost prezent pe teren la niciun meci a fost și este menționat ca și component al lotului, într-un sezon în care echipa a trecut prin tranziții uriașe chiar în mijlocul evenimentelor. S-au schimbat patronii: Moratti – Thohir, a venit un nou antrenor principal – Walter Mazzari – și echipa a terminat pe locul 5 cu 60 de puncte, cu 3 mai mult decât Milan – locul 7 și cu 42 mai puțin decât Juventus.

În Cupa Italiei, Internazionale a ieșit repede în optimi, scoasă de Udinese, care ironic a scos-o în etapa următoare chiar pe Milan. Un alt lucru interesant e faptul că acest sezon a fost primul fără participare europeană pentru Inter în 14 ani. De asemenea, pe lângă Chivu, un alt nume mare s-a retras din postura de jucător – argentinianul Javier Zanetti – căpitanul echipei din 1999); în plus alți colegi argentinieni cu longevitate ca Samuel sau Cambiasso au părăsit clubul.

MILAN, ITALY – SEPTEMBER 28: Head Coach of FC Internazionale U17 Cristian Chivu looks during the match between FC Internazionale U17 and AC Milan U17 at Suning Youth Development Centre in memory of Giacinto Facchetti on September 28, 2019 in Milan, Italy. (Photo by Pier Marco Tacca – Inter/Inter via Getty Images)

Cu 10 trofee câștigate ca și jucător, părea că aventura lui Chivu la Internazionale s-a încheiat odată cu cariera de jucător, dar acțiunile sale au contrazis așteptările. În toamna anului 2017, bănățeanul s-a înscris la cursurile școlii de antrenori de la Coverciano, luându-și licența UEFA A în decembrie, care îi permite să antreneze ca principal în Serie C și ca secund în primele două divizii italiene.

În vara anului 2018 a fost numit ca principal al echipei de juniori U-14 de Internazionale, revenind astfel în cadrul clubului în calitate oficială. Din această postură, a fost protagonist din nou în derbiurile milaneze, dar la nivelul campinonatului de juniori – Giovanissimi Professionisti – grupa A – regiunea Lombardia.

Primul derbi milanez ca antrenor a venit pe 18 noiembrie 2018, câștigat de echipa lui Chivu cu 3-1 ca și oaspeți, iar meciul din retur a venit pe 24 martie 2019, cu milanezii luându-și revanșa cu 1-0 cu Inter ca și gazde. Cele două echipe au terminat la egalitate în clasament pe primele două locuri cu 45 de puncte, dar Inter a luat titlul de campioană a ediției datorită rezultatelor directe cu Milan.

MILAN, ITALY – SEPTEMBER 28: Head Coach of FC Internazionale U17 Cristian Chivu gestures during the match between FC Internazionale U17 and AC Milan U17 at Suning Youth Development Centre in memory of Giacinto Facchetti on September 28, 2019 in Milan, Italy. (Photo by Pier Marco Tacca – Inter/Inter via Getty Images)

Din vara anului 2019, Chivu a început cursurile Licenței Pro la Coverciano și a fost promovat de club direct la echipa de juniori U-17, cu care a reușit să se impună în ambele dueluri cu Milan din campionatul de juniori aferent vârstei – Campionati Allievi Nazionali. Primul meci s-a jucat pe 28 septembrie 2018, cu Inter gazdă și a fost câștigat cu 2-1, iar returul a venit relativ recent pe 2 februarie 2020, cu Inter victorioasă din nou ca și oaspete.

Cu zece meciuri oficiale (9 în Serie A și 1 în supercupă), 4 meciuri amicale (dintre care trei de jumătate de oră în trofeul TIM) ca și jucător, plus cele patru meciuri oficiale ca antrenor la juniori (2 la U-14 și 2 la U-17), Chivu este cu siguranță românul cu cea mai amplă prezență din istoria derbiului milanez.

Sursa: timisplus.ro

Cazul următor este mult mai diferit, un talent rămas speranță – Cristian Daminuță a fost reperat de Hagi în iarna anului 2006 și adus alături de Torje, Latovlevici, Scutaru, Dochiță de la CFR Timișoara. S-a remarcat ca un jucător cu potențial în timpul lui Vali Velcea, care i-a dat mai multe șanse în prima echipă – dar nu l-a făcut un jucător titular – evoluând des la echipa secundă. Totuși, asta nu i-a împiedicat pe cei de la Internazionale Milano să-l oferteze și să-l cumpere în 2008.

Ajuns la 18 ani în curtea clubului milanez, acesta a fost în lotul echipei Primavera pentru sezonul 2008-2009, dar nu a prins pe teren niciunul din cele două meciuri de campionat împotriva lui Milan, ambele câștigate, unul cu 2-1 și altul cu 2-0. În acel sezon, echipa a terminat prima în seria sa regională, dar nu a avansat suficient de departe în turneul eliminatoriu – câștigat în premieră de Palermo.

Următorul sezon a fost împrumutat pe rând la Modena și apoi la Dinamo, unde a evoluat mai mult decât meteoric, lucru cauzat de accidentările dese și de viața extrasportivă consemnată de presa mondenă. Hilar sau nu, în vara lui 2010, a devenit primul jucător român care să fi fost sub contract cu ambele cluburi milaneze, fiind semnat chiar de rivala AC Milan.

Sursa: prosport.ro

De data asta a fost o poveste de conveniență. În cei cinci ani de contract, clubul nu l-a folosit niciodată și l-a împrumutat la L Aquila, Tiraspol, Poli Timișoara și Viitorul, unde același antrenor care l-a promovat în fotbalul mare – Hagi – i-a acordat din nou cele mai multe șanse – jucând între 2013-2015 – jucând aproape 50 de meciuri în două sezoane.

Din 2015 încoace, cariera lui Daminuță a devenit asemănătoare unui joc de trivia, deoarece a pendulat între Irak (Zakho), Israel (Ramat HaSHaron), Italia (Abano și Virtus Capello) și România (Baia-Mare, Olimpia Satu-Mare, Millenium Giarmata) și recent la ACS Poli Timișoara, ajunsă în liga a treia.

Un alt jucător venit aparent de nicăieri, dar integrat rapid în sistemul Primavera al clubului milanez – Denis Alibec – a sosit pe urmele lui Daminuță – un alt talent terminat speranță. La doar 18 ani și cu o experiență limitată la Farul, cu care a debutat în prima ligă, acesta a fost vândut de clubul constănțean italienilor din cauza retrogradării lor în liga secundă și a situației financiare complicate.

În plus, la acea vreme, Alibec era văzut ca unul din cele mai mari talente ale fotbalului românesc – mai ales la nivel de juniori. Semnat pe un contract tip de patru ani, Alibec a petrecut primele două sezoane la clubul milanez în cadrul lotului Primavera, unde s-a făcut remarcat ca un jucător de bază și un marcator înnăscut.

Sursa: romaniatv.net

În prima ediție de campionat în care a participat – 2009-2010 – a bifat un singur derbi milanez, pe cel din retur, câștigat cu 4-1 din postura de oaspeți; mangaliotul a început ca titular și a fost schimbat în minutul 64.

La nivel de campionat, echipa Primavera antrenată de Fulvio Rea a terminat pe primul loc în grupa B – cu 60 de puncte, la șase avans față de Milan, prinzând o poziție în turneul eliminatoriu – unde au fost eliminați de Empoli chiar din optimi.

În următorul sezon – 2010-2011 – Fulvio Rea s-a bazat mult mai mult pe Alibec, având un impact la nivelul meciurilor jucate – 10 goluri în 16 meciuri de campionat – dintre care patru duble; în plus, a intrat des în lotul echipei mari antrenate de Rafael Benitez, având la activ și două medalii – Supercupa Italiei și Campionatul Mondial de Fotbal al Cluburilor cu echipa mare a lui Inter.

Sursa: sptfm.ro

La nivel de campionat, Alibec a prins cu echipa Primavera ambele dueluri milaneze: în tur, pe 13 noiembrie 2010, Inter a câștigat cu 1-0 ca și echipă oaspete, cu Alibec folosit ca titular până în minutul 83 când a fost schimbat de antrenorul Rea. În retur, Milan și-a luat revanșa cu 1-0 cu ei în postura de oaspeți; de data asta, Alibec a început ca titular și a terminat meciul ca integralist pe teren.

Seria locală din campionatul Primavera a încheiat-o pe locul 4 cu 54 de puncte, la egalitate cu Milan, intrând în faza de play-off, unde a fost scoasă în semifinalele preliminariilor chiar de rivala Milan la penaltiuri – aceștia prinzând sferturile turneului eliminatoriu. Acest campionat urma să fie ultimul pentru Alibec în tricoul lui Inter, devenind mult mai interesat de ideea unei echipe serioase care să-l folosească în prima echipe, reușind totuși să câștige Turneul Viareggio în 2011.

Din păcate pentru el, următorii ani a fost împrumutat la echipe unde a evoluat puțin și a avut o viață extrasportivă complicată – Mechelen, Bologna și Viitorul (unde Hagi a fost primul care i-a acordat o doua șansă în fotbal). O nouă șansă a venit în 2014, când Astra Giurgiu l-a cumpărat definitiv și în trei ani a reușit să câștige toate trofeele posibile pe plan intern – cupă, campionat și supercupă alături de Șumudică și Isăilă.

Sursa: digisport.ro

După acel moment a fost cumpărat de Steaua București, unde a devenit ținta patronului și a presei pentru diferența de joc față de perioada Astra; nemulțumit de felul în care antrenorii și conducerea l-au tratat, s-a întors în 2019 la Astra Giurgiu.

În același an în care Daminuță a fost transferat de la Internazionale la Milan, fără să evolueze la prima echipă, așa s-a întâmplat și cu un alt tânăr junior – Mihai Manolache – născut în Italia în regiunea Treviso – Motta di Livenza. La 14 ani a fost cumpărat de la clubul său local – Liventina Gorghese – satelit al lui Milan de Internazionale, unde a evoluat la juniorii clubului pentru următorii trei ani.

Sursa: twitter.com

În primul sezon la Milano – 2010-2011, Manolache a fost folosit de Salvatore Cerrone în campionatul de juniori U-15, numit Giovanissimi Nazionali, Internazionale terminând pe primul loc cu 33 de puncte, cu șase mai mult decât Milan, aflată pe locul 2, dar fără a avansa suficient de mult în turneul eliminatoriu, câștigat de Fiorentina. Totuși, a prins ambele derbiuri milaneze de la juniori.

Primul duel între Inter și Milan la care a fost protagonist a fost în turul campionatului, pe 28 noiembrie 2010, cu Inter câștigătoarea a meciului cu 3-0 din postura de gazdă; Manolache a fost folosit ca titular și a rămas pe teren până la finalul partidei. În retur, pe 27 martie 2011, Milanul și-a luat revanșa, cu o victorie cu 2-0 pe teren propriu. Cerrone l-a folosit din nou titular pe Manolache și l-a ținut pe teren toate minutele.

În al doilea sezon la Inter – 2011-2012, Manolache a fost promovat la categoria de vârstă – juniori U-16 – Allievi Regionali – unde a fost antrenat de Gianmario Corti. Cu echipa Allievi, aceștia au terminat pe primul loc în grupa regională cu 59 de puncte, cu nouă mai mult decât eterna rivală – Milan. La fel, și la această categorie de vârstă, a prins ambele derbiuri din campionatul de juniori.

Sursa: gsp.ro

În tur, pe 2 octombrie 2011, Inter a remizat pe teren propriu, 2-2 cu Milan; Corti a început cu el pe banca de rezerve și a intrat în minutul 53, evoluând până la finalul meciului. În returul jucat pe 29 ianuarie 2012, Inter a învins cu 4-0 în deplasare, cu Manolache titular din primul până în ultimul minut. La doar 16 ani, Manolache se punea pândri cu patru derbiu milaneze în palmares.

Din păcate, clubul nu a mai dorit să-l promoveze la propria echipă Primavera, fiind nevoit să-și regândească traiectoria. Astfel, în vara anului 2013 a ales Hellas Verona, unde a jucat pentru echipa lor Primavera – fiind pe profilul de vârstă al său – timp de un sezon. Din 2014 până în 2016 a fost împrumutat de Internazionale la cluburi de ligi a patra sau a cincea precum Sacilese sau AltoVincentino.

Lăsat liber de contract și la doar 20 de ani împliniți, Manolache a ales să continue calea echipelor mici din Italia, evoluând din 2016 la Montebelluna, Portomansue, Nerversa, Treviso și din 2019 la Calcio Caorle. Fundașul stânga are dublă cetățenie, italiană și română, numele lui complet fiind Alexandru Mihai Biasi Manolache.

Sursa: vbetnews.com

Anul 2013 a fost un an important pentru români la Inter: Chivu a jucat ultimul meci în acel an, Manolache a fost împrumutat la o altă echipă și golul lăsat de aceștia a fost umplut de trei jucători români tineri diferiți ca zonă și ca mentalitate, dar reperați în același context – luna mai (George Pușcaș și Răzvan Popa – de la Liberty Oradea și Sportul Studențesc) și luna august (Ionuț Radu – de la Pergoletesse – cu experiențe recent ca junior la Steaua și Dinamo).

Dintre aceștia, cel mai longeviv junior pe care Inter l-a avut în curte și încă îl are, dar sub o altă formă, este portarul Ionuț Radu – căpitanul naționalei de tineret a României, semifinalistă la europeanul din 2019 și fotbalistul anului declarat de singurul ziar național de sport în același an.

Născuți în 1997, cu un an mai mici decât Pușcaș, Răzvan Popa și Ionuț Radu au fost repartizați să joace în primul sezon la Internazionale – 2013-2014 – în echipa Allievi Nazionali – profilul de juniori U17 – unde au fost antrenați de Gianmario Corti – care l-a antrenat și pe Manolache în trecut.

Sursa: realitateasportiva.net

În grupa B din campionat, echipa a terminat pe primul loc cu 67 de puncte, la patru distanță de Milan, calificându-se în faza finală, unde s-au reîntâlnit chiar în finală; ultimul act a fost câștigat de interiști la loviturile de departajare cu 4-2 după ce la finalul minutelor regulamentare și de prelungire a fost 0-0. Pe lângă campionatul la juniori, Radu și Popa au câștigat și Supercupa la aceeași categorie de vârstă.

Din cele trei derbiuri milaneze posibile, 2 în campionatul regulat și 1 în finala campionatului, Ionuț Radu a prins doar două, dar destul cât aibă un impact major pentru echipa sa. Nu a prins meciul tur, câștigat pe teren propriu cu 3-0, dar a prins returul de pe terenul lui Milan. Pe 6 aprilie 2014, Inter remiza 1-1, cu Ionuț Radu titular toate minutele pe teren.

Apoi, a urmat finala campionatului de junioir U-17 (Allievi Nazionali), jucat 19 iunie 2014, pe teren neutru, în Montepulciano. La acel meci, ambele echipe au terminat la egalitate după 90 de minute regulamente și 10 minute de prelungire, 0-0. Cu Ionuț Radu prezent din primul minut până la finalul meciului, Internazional a reușit să câștige trofeul la loviturile de departajare cu scorul de 4-2, bucureșteanul reușind să pareze două penaltiuri (trimise fiecare în colțuri diferite).

Campion la U-17 și cu evoluții apreciate, Ionuț Radu a fost promovat direct la echipa Primavera antrenată de Stefano Vecchi, după ce în urmă cu un sezon a fost convocat doar în două ocazii în lotul echipei de tineret fiind rezervă la un singur meci, atât în campionat, cât și în cupă. Alături de Ionuț Radu, la echipa Primavera venea și colegul său de promoție – Răzvan Popa – devenind astfel un grup trei, dacă îl contabilizăm pe George Pușcaș – deja un veteran al Primaverei din primul sezon.

În sezonul 2014-2015 au urmat două derbiuri milaneze la nivel de echipe Primavera. Primul l-a bifat în turul campionatului Primavera, pe 19 octombrie 2014, când Inter învingea cu 4-1 pe Milan; în acel meci Ionuț Radu a început ca titular și a terminat integralist. Tot în acel meci, colegul său care îi va fi coechipier la naționala de tineret în următorii cinci ani, George Pușcaș, a înscris o triplă pentru Inter.

Sursa: scoopnest.com

Partida de retur – jucată pe 6 martie 2015 – a văzut-o pe Inter din nou câștigătoare, de data asta pe teren propriu cu 2-1 în fața lui Milan. Vecchi l-a folosit din nou pe Ionuț Radu din primul până în ultimul minut. În acea ediție de campionat Primavera, Inter a terminat pe primul loc în grupa sa cu 57 de puncte, cu 5 mai mult ca Milan, prinzând un loc în sferturile de finală ale turneului eliminatoriu, unde a fost eliminată de Lazio în prelungiri.

Tot o echipă romană a oprit drumul Interului în cealaltă competiție – Coppa Italia Primavera, tot în sferturi, AS Roma cu 3-1. Singurul trofeu câștigat în acel sezon a fost celebrul Turneu Viareggio, câștigat într-o finală cu Hellas Verona, 2-1, Ionuț Radu prezent toate minutele și Popa doar rezervă.

Următorul sezon – 2015-2016 – a continuat cu aceeași încredere din partea antrenorului Vecchi și clubului pentru potențialul său – mai ales că portarii au o longevitate peste media jucătorilor de câmp, ajungând în atenția echipei mari, care l-a selectat și l-a avut ca rezervă pentru câteva meciuri. De asemenea, la fel ca în sezonul trecut, Ionuț Radu a bifat ambele derbiuri milaneze din campionat.

Meciul din tur, jucat pe 13 decembrie 2015, a fost câștigat de Internazionale pe teren propriu cu scorul de 2-0. Ionuț Radu a început ca titular, alături de colegul său de la juniori – Răzvan Popa – ambii evoluând tot meciul și ultimul fiind avertizat cu un galben în minutul 58. Meciul retur, jucat pe 29 aprilie 2016, a avut același scenariu, cu Inter câștigând în deplasare cu același scor, 2-0, Vecchi folosindu-i din nou ca titulari și integraliști pe Ionuț Radu în poartă și pe Răzvan Popa în defensivă.

Sursa: gsp.ro

În campionatul Primavera, Ionuț Radu și Răzvan Popa au terminat cu echipa lor pe primul lor în grupa B la opt puncte distanță de Milan, calificându-se în faza eliminatorie, unde au trecut de Palermo în sferturi la loviturile de departajare și au fost scoși de Roma prin același artificiu, după ce la finalul ambelor meciuri, scorul era 3-3.

În fiecare din acel meci, câștigătoarea a fost decisă la un gol diferență, Ionuț Radu bifând toate minutele ambelor meciuri și reușind să apere un penalti în sferturile cu Palermo, dar neavând aceeași șansă cu Roma. La finalul acelui sezon, Roma a câștigat campionatul Primavera, cu portarul Ionuț Pop în lot.

Totuși, Ionuț Radu și Popa au reușit să câștige un trofeu în acel sezon – Coppa Italia Primavera. După ce în urmă cu un an a fost scos de Roma din competiție, Interul și-a luat revanșa eliminând-o tot în sferturi și ajungând până în finală, unde a jucat finala în dublă manșă cu Juventus. Radu a fost titular și integralist în ambele partide, câștigate cu 1-0 și 2-1 în fața lui Juventus, la ultima având pasa decisivă la golul de 2-1.

Cu un campionat la juniori și o cupă la tineret, Ionuț Radu a avut un parcurs mai mult decât apreciabil de evoluție la clubul interist, lucru apreciat la echipa mare, unde a fost cooptat pentru întreg sezonul –  printre antrenori regăsindu-se la un moment chiar Stefano Vecchi – antrenorul său de la Primavera. Dar o accidentare gravă la umăr l-a impiedicat să stea pe banca de rezervă mai mult de șapte luni de competiție – prinzând doar luna mai.

Sezonul 2016-2017 a fost unul ciudat pentru club deoarece l-a înlocuit pe Roberto Mancini cu Frank de Boer, olandezul rezistând până în noiemrbrie când a fost schimbat cu Stefano Pioli și apoi interimar pe final de sezon – antrenorul de la Primavera – Stefano Vecchi.

În campionat, echipa a terminat pe locul 7, cu 62 de puncte, la un punct sub Milan și în Cupă s-a oprit în sferturile de finală, fiind eliminată de Lazio, la fel ca și Milan, oprită de Juventus. Iar în Europa, echipa s-a oprit în grupele Europa League, unde a terminat ultima sub Sparta Praga, Hapoel Beer Sheva și Southampton.

COMO, ITALY – APRIL 07: Ionut Andrei Radu of FC Internazionale makes a save during the FC Internazionale training session at the club’s training ground Suning Training Center in memory of Angelo Moratti on April 7, 2017 in Como, Italy. (Photo by Marco Luzzani – Inter/FC Internazionale via Getty Images)

Ajuns la 20 de ani, Ionuț Radu a ales varianta meciurilor jucate și a fost împrumutat de clubul milanez la Avelino și Genoa, unde a jucat mare parte din meciurile echipelor respective în Serie B și Serie A, în paralel cu prezența sa la echipa naționala de tineret unde a prins 17 meciuri și a primit 16 goluri, fiind ales de ziarul de sport național din România Fotbalistul Anului în 2019.

După ce Genoa a adus un nou portar la sfârșitul anului 2019, Ionuț Radu s-a reorientat rapid și a fost împrumutat la Parma, o altă echipă de Serie A, prietenă cu jucătorii români – precum Mutu sau Zicu. Cu șase derbiuri (2 la Allievi, 4 la Primavera) și două trofee în palmares, Ionuț Radu rămâne în continuare unul dintre jucătorii pe care Internazionale îi are în vizor pentru a-i folosi în prima echipă.

Camarad cu Ionuț Radu în aventură milaneză, cazul lui Răzvan Popa e un pic mai diferit. Născut în același an cu portarul – 1997, dar la șase luni diferență, acesta a prins aceleași momente cu el la clubul milanez, după ce a fost cumpărat în vara anului 2013 de la Sportul Studențesc – un club muribund la acel moment.

Sursa: gsp.ro

Răzvan Popa și Ionuț Radu au fost repartizați să joace în primul sezon la Internazionale – 2013-2014 – în echipa Allievi Nazionali – profilul de juniori U17 – unde au fost antrenați de Gianmario Corti –  În grupa B din campionat, echipa a terminat pe primul loc cu 67 de puncte, la patru distanță de Milan, calificându-se în faza finală, unde s-au reîntâlnit chiar în finală.

Ultimul act a fost câștigat de interiști la loviturile de departajare cu 4-2 după ce la finalul minutelor regulamentare și de prelungire a fost 0-0. Pe lângă campionatul la juniori, Radu și Popa au câștigat și Supercupa la aceeași categorie de vârstă.

Din cele trei derbiuri milaneze posibile, Răzvan Popa nu a prins niciunul. Nu a prins nici meciul tur, câștigat pe teren propriu cu 3-0 și nici returul de pe terenul lui Milan, din aprilie 2014, când Inter remiza 1-1, cu Ionuț Radu titular toate minutele pe teren.

REGGIO NELL’EMILIA, ITALY – MAY 31: Stefan Razvan Popa of FC Internazionale show his dejection at the end of the juvenile playoff match between FC Internazionale and AS Roma at Mapei Stadium – Citta’ del Tricolore on May 31, 2016 in Reggio nell’Emilia, Italy. (Photo by Marco Luzzani – Inter/FC Internazionale via Getty Images)

Campion la U-17, a fost promovat alături de Ionuț Radu direct la echipa Primavera antrenată de Stefano Vecchi, devenind astfel un grup trei, dacă îl contabilizăm pe George Pușcaș – deja un veteran al Primaverei din primul sezon.

În sezonul 2014-2015 au urmat două derbiuri milaneze la nivel de echipe Primavera, la care nu a fost nici măcar rezervă: primul pe 19 octombrie 2014, când Inter învingea cu 4-1 pe Milan și al doilea jucat pe 6 martie 2015 – a văzut-o pe Inter din nou câștigătoare, de data asta pe teren propriu cu 2-1 în fața lui Milan.

În acea ediție de campionat Primavera, Inter a terminat pe primul loc în grupa sa cu 57 de puncte, cu 5 mai mult ca Milan, prinzând un loc în sferturile de finală ale turneului eliminatoriu, unde a fost eliminată de Lazio în prelungiri.

SESTO SAN GIOVANNI, ITALY – MARCH 05: (L-R) Razvan Popa of FC Internazionale competes for the ball with Mattia Persano of Bologna FC during the juvenile match between FC Internazionale and Bologna FC at Stadio Breda on March 5, 2016 in Sesto San Giovanni, Italy. (Photo by Pier Marco Tacca – Inter/FC Internazionale via Getty Images)

Tot o echipă a romană a oprit drumul Interului în cealaltă competiție – Coppa Italia Primavera, tot în sferturi, AS Roma cu 3-1. Singurul trofeu câștigat în acel sezon a fost celebrul Turneu Viareggio, câștigat într-o finală cu Hellas Verona, 2-1, Ionuț Radu prezent toate minutele și Popa doar rezervă.

Următorul sezon – 2015-2016 – Popa a primit mai multă încredere din partea antrenorului Vecchi și clubului – fiind prezent atât în turneele internaționale amicale, ajungând în atenția echipei mari, care l-a selectat și l-a avut ca rezervă pentru câteva meciuri. În premieră, Popa a bifat ambele derbiuri milaneze din campionat, alături de colegul său din poartă – Ionuț Radu.

Meciul din tur, jucat pe 13 decembrie 2015, a fost câștigat de Internazionale pe teren propriu cu scorul de 2-0. Răzvan Popa a început ca titular, alături de colegul său din poartă – Ionuț Radu – ambii evoluând tot meciul și ultimul fiind avertizat cu un galben în minutul 58.

Meciul retur, jucat pe 29 aprilie 2016, a avut același scenariu, Inter câștigând în deplasare cu același scor, 2-0, Vecchi folosindu-i din nou ca titulari și integraliști pe Ionuț Radu în poartă și pe Răzvan Popa în defensivă.

COMO, ITALY – NOVEMBER 19: Rodrigo Palacio (R) competes for the ball with Razvan Popa (L) during the FC Internazionale training session at the club’s training ground on November 19, 2015 in Appiano Gentile Como, Italy. (Photo by Marco Luzzani – Inter/FC Internazionale via Getty Images)

În campionatul Primavera, Ionuț Radu și Răzvan Popa au terminat cu echipa lor pe primul lor în grupa B la opt puncte distanță de Milan, calificându-se în faza eliminatorie, unde au trecut de Palermo în sferturi la loviturile de departajare și au fost scoși de Roma prin același artificiu, după ce la finalul ambelor meciuri, scorul era 3-3. La finalul acelui sezon, Roma a câștigat campionatul Primavera, cu portarul Ionuț Pop în lot.

Totuși, Radu și Popa au reușit să câștige un trofeu la nivelul de tineret – Coppa Italia Primavera. După ce în urmă cu un sezon a fost scos de Roma din competiție, Interul și-a luat revanșa eliminând-o tot în sferturi și ajungând până în finală, unde a jucat finala în dublă manșă cu Juventus. Popa a fost rezervă în ambele partide, câștigate cu 1-0 și 2-1 în fața lui Juventus, bifând de fiecare dată minutele de prelungire.

Spre deosebire de Radu care a ales să încerce un posibil drum cu prima echipă, Răzvan Popa a luatdrumul Spaniei, unde a fost cumpărat de Real Zaragoza – evoluând o jumătate de campionat la aceștia și împrumutat apoi la Burgos unde și-a făcut rodajul.

În vara lui 2017 a fost lăsat liber de contract și a ales să se întoarcă în România, semnând cu Universitatea Craiova, el fiind oltean la origine născut în Râmnicu-Vâlcea. Din 2019, a ales drumul Ardealului, unde este antrenat de Edi Iordănescu la Gaz metan Mediaș.

MILAN, ITALY – APRIL 04: George Puscas of FC Internazionale Milano in action during the Serie A match between FC Internazionale Milano and Parma FC at Stadio Giuseppe Meazza on April 4, 2015 in Milan, Italy. (Photo by Marco Luzzani/Getty Images)

Probabil cel mai talentat atacant al generației sale și un posibil urmaș al lui Mutu sau Marica la nivel de goluri – George Pușcaș – a venit în vara anului 2013 în curtea clubului Internazionale Milano, alături de Răzvan Popa și Ionuț Radu (nu în același timp ca lună), dar el ca decan de vârstă – fiind născut în anul 1996 – a intrat direct în circuitul echipei Primavera, mai ușor de reperat de observatorii primei echipe.

Până să ajungă la Inter, Puscaș – bihorean la origine – și-a început cariera fotbalistică la clubul specializat în copii și juniori din zonă – Liberty Oradea – la 12 ani – între 2008 și 2012, fiind împrumutat la prima echipă a celor de la FC Bihor în sezonul 2012-2013 pentru a debuta în fotbalul profesionist de Liga 2.

În primul sezon la Milano – 2013-2014 – în care a fost împrumutat de la clubul orădean pe o sumă de 50.000 de euro, Puscaș a fost prezent în ambele derbiuri milaneze cu echipa Primavera din campionatul aferent, bifând în paralel și câteva meciuri pe banca de rezervă a primei echipe în Serie A.

Sursa: prosport.ro

În meciul tur, disputat pe teren propriu, la data de 12 ianuarie 2014, Internazionale a pierdut cu 0-2 în fața lui Milan, cu Pușcaș folosit ca titular – avertizat cu galben în minutul 16 și schimbat în minutul 52. În meciul retur, disputat în deplasare, pe 9 aprilie 2014, Inter a remizat 1-1. Pușcaș a început ca rezervă și a intrat în minutul 76, evoluând tot restul sfertului de oră pe teren.

Nu a fost ultimul duel milanez pe care l-a prins orădeanul în acel sezon. În Coppa Italia Primavera, Internazionale a eliminat în prelungiri cu scorul de 3-1 pe Milan din sferturile competiției, ajungând în semifinale. La acel mei, Pușcaș a început ca titular și a marcat în minutul 2, primit un cartonaș galben imediat după din cauza faptului că și-a dat jos tricoul în semn de sărbătoare, fiind schimbat apoi în minutul 62.

În campionatul de tineret, echipa interistă a terminat pe locul 4 în grupa B cu 50 de puncte, cu un punct mai puțin decât rivala Milan, pierzând play-off-ul de calificare în turneul eliminatoriu împotriva Romei. De asemenea, Pușcaș a atins semifinalele Cupei Italiei Primavera, unde a fost eliminat de Lazio, cu 3-7 la general, marcând o dublă într-unul din cele două meciuri.

Sursa: sport.ro

Sezonul 2014-2015 a reprezentAT o șansă mare pentru Pușcaș, deoarece a rămas un jucător de bază al echipei Primavera, dar a fost convocat des în lotul primei echipei, de multe ori folosit ca rezerve și chiar introdus în meciurile de Serie A. Adițional, a fost cumpărat definitiv de la Oradea cu 600.000 de euro. În plus, a beneficiat de prezența colegilor săi români la Primavera – Ionuț Radu și Răzvan Popa.

Prezent la echipa Primavera doar în prima jumătate de sezon, Pușcaș a fost protagonist într-o manieră unică la un singur derbi milanez. La meciul din tur, Inter a câștigat în manieră categorică în deplasare, cu 4-1; Puscaș a început ca titular și a înscris numai puțin de trei goluri (de 2-0 în min. 10, de 3-1 în min. 83 și de 4-1 în min. 88), prinzând toate minutele pe teren, la fel ca și portarul Ionuț Radu.

În acea ediție de campionat Primavera, Inter a terminat pe primul loc în grupa sa cu 57 de puncte, cu 5 mai mult ca Milan, prinzând un loc în sferturile de finală ale turneului eliminatoriu, unde a fost eliminată de Lazio în prelungiri. Tot o echipă romană a oprit drumul Interului în cealaltă competiție – Coppa Italia Primavera, tot în sferturi, AS Roma cu 3-1.

Convocat des la prima echipă, Pușcaș a petrecut cealaltă jumătate de sezon la Internazionale pe banca tehnică în competiții importante precum Serie A, Coppa Italia sau Europa League, intrând oarecum în circuitul important al echipei mari datorită lui Roberto Mancini și a bifat un singur derbi milanez ca rezervă nefolosită – în retur – la remiza de pe teren propriu, 0-0 din 19 aprilie 2015.

În campionatul de Serie A, echipa și-a continuat parcursul de tranziție, trecând pe mâna a doi antrenori, Mazzari și Mancini, terminând pe locul 8 cu 55 de puncte, cu trei mai multe decât Milan. Ambele echipe au atins faza sferturile de finală în Cupa Italiei, unde au fost ambele eliminate: Inter de Napoli și Milan de Lazio, care a câștigat trofeul.

Pe plan european, Internazionale a ajuns până în optimile Europa League, unde a fost scoasă de germanii de la Wolfsburg, cu Pușcaș rezervă în ambele meciuri contra fostei echipe a lui Dorinel Munteanu.

Sursa: calciomercato.com

Începând cu anul 2016, Pușcaș a fost împrumutat la echipe de Serie B pentru a avea rodaj și meciuri în picioare – lucru care s-a dovedit esențial pentru parcursul său la naționala de tineret – 18 goluri în 25 de meciuri.

Primul club a fost Bari, după care au urmat Benevento și Novara, unde aproape 25 de goluri în trei sezoane, fiind cumpărat în 2018 de Palermo pe o sumă de 3,5 milioane de euro – având o evoluție apreciabilă cu 9 goluri în 33 de meciuri.

După șase ani petrecuți în Italia și un turneu final excelent cu naționala de tineret, cu care a ajuns până în semifinalele turneului final european din 2019, Pușcaș a ales drumul Angliei, unde Internazionale l-a cedat definitiv, după ce l-a cumpărat înapoi de la Palermo, inaptă să plătească suma de transfer aferentă după retrogradare în Serie D.

Sursa: sempreinter.com

Reading a plătit pentru el numai puțin de 8 milioane de euro, plus 2 milioane de euro bonusuri pe care Inter le-ar încasa în funcție de performanțele lui, devenind cel mai scump fotbalist transferat de clubul englez din istoria lor de aproape 150 de ani.

Luând la puricat istoria, se vede clar că Internazionale Milano a avut o afinitate pentru români în ultimii 20 de ani, mizând pe ei atât la juniori, cât și la seniori, atât pe fotbaliști cât și antrenori, iar AC Milan pentru fotbaliștii promovați de Dinamo.

Primul român legitimat la o echipă milaneză

Nicolae Simatoc (Internazioale Milano – sez. 1947-1948)

Primul român protagonist într-un derbi milanez.

Mircea Lucescu (Internazioale Milano (antrenor) – 13.03.1999 – Inter-Milan 2-2)

Primul fotbalist român prezent și marcator într-un derbi milanez:

Adrian Mutu (Internazionale Milano – 12.01.2000 – Milan – Inter 2-3 – Cupa Italiei – golul de 1-2)

Primul fotbalist român eliminat într-un derbi milanez:

Cristian Chivu (Internazioale Milano – 02.04.2011 – Milan – Inter 3-0 – min. 54)

Fotbalistul român cu cele mai multe prezențe în derbiul milanez:

Cristian Chivu (Internazionale Milano – 10 derbiuri – 9 în Seriea A, 1 în Supercupă)

Fotbalistul român cu cele mai multe goluri în derbiul milanez:

George Pușcaș (Internazionale Milano – Primavera – 4 goluri)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

thirteen − 8 =