Liga 1Cu ajutorul bunului Dumnezeu, ediția 2014-2015 din Liga 1, una dintre cele mai slabe din istorie, a luat sfârșit. Față de alți ani, în care echipele dădeau ”totul” pentru a câștiga, recent încheiatul sezon a fost unul în care s-a dat ”totul” pentru a pierde. Am văzut o campioană, Steaua, care și-a tras singură preșul de sub ghete de triliarde de ori în retur. Foarte aproape de ea, ASA Târgu Mureș, o ciupercă de Ardeal, văzându-se în postura de a ieși campioană, a început să facă orice a fost posibil pentru a pierde titlul. Puțin mai jos în clasament, am remarcat cum Astra Giurgiu, probabil singura echipă cu fotbaliști din România în sezonul trecut, și-a numit antrenor, în momentele cheie, un anume Dorinel, iar asta a fost suficient pentru vorba aia cu ”apa Sâmbetei”. Nu foarte departe de Dorinel, l-am întrezărit în partea a doua a sezonului și pe ”Strâmbul”. Venit singur la Petrolul, probabil pentru că ușa era deschisă de vântul din buzunarele Caprelor, Mircea Rednic a reușit să facă din această echipă una dintre cele mai proaste gazde din istoria fotbalului din Estul Europei. Că tot vorbim de mari rușini estice, în zonă o întrezărim și pe Dinamo. Pe vremuri o ciucă a bătăilor în Cupele Europene, trupa din ”Ștefan cel Mare” s-a reprofilat și este acum sacul de box al fotbalului românesc. Practic, numai cine n-a vrut nu a câștigat cu Dinamo în acest retur. În finalul introducerii, haideți să dăm Gicanului ce-i al Gicanului și să spunem că Liga 1 a avut din nou un Viitorul Constanța de onoare, un Viitorul care și-a respectat cu sfințenie absolut toate omeniile pe care le datora prin jur.

Să derulăm acum evenimentele care au dus la bun-sfârșit ultimul sezon cu 18 echipe din istoria Ligii 1, unul în care am scăpat de șase desculțe, deși trebuia să scăpăm de mult mai multe…

18. Ceahlăul, în sfârșit…

Gloria Ceahlaul

După decenii de boală și suferință, însă nu pentru ea, ci pentru cei din jur, Ceahlăul Piatra-Neamț a dispărut. Nu a intrat DNA, LPF, FRF, FIFA, UEFA, FBI, KGB sau Interpol pe fir, ci un italian de doi lei. Pe numele său Masimo Massone, broscarul și-a încercat prima oară norocul la Rapid, însă giuleștenii i-au mirosit talentul, iar ulterior a fost nevoit să se refugieze în Moldova. Ajuns la Ceahlăul, acesta a încercat să fure tot, pardon, să forțeze tot ce s-a putut pentru a salva echipa. Din fericire, n-a reușit, iar acum putem spune cu bucurie că a murit și jumătatea lui tata Jean.

17. Oțelul, greu să îngrași porcul în Ajun! 

La finalul celor patru ani de liceu în care a frecat menta, Gigel se trezește cu o oră înainte de Bac și se pune pe învățat. Din păcate pentru el, Gigel nu reține mare lucru, iar soarta îi este pecetluită: nota 4! Exact așa a fost Oțelul Galați în acest campionat. O repetentă 90% din sezon, fosta campioană a României s-a trezit din pumni în ultimele 7-8 runde din campionat, atunci când nu se mai putea face mare lucru. Deși a căzut, Oțelul a făcut-o cu stil, asta după ce a învins atât pe Steaua, cât și pe ASA Târgu Mureș, iar victoriile acestea nu au venit oricum, ci în deplasare.

16. Rapid, greu la deal cu mintea mică!

Rapid suporteri

Incredibil, dar adevărat, după ariciul-pușcăriaș Copos, în Giulești a ajuns ariciul-moldovean, Valerii Moraru. Ca un amator de nota 10, actualul patron al Rapidului a început campionatul cu un lot de semi-amatori, îndrumați de antrenori pe măsură, precum Ionel Ganea sau Marian Rada. Valerii avea să se trezească în retur, însă avea să fie prea târziu. Cristi Pustai, apoi Cristiano Bergodi, nu au făcut altceva decât să încerce să repare răul comis în tur, însă încercarea lor a fost în zadar, iar Rapidul revine acolo unde, dacă ne uităm la moaca lui Moraru, îi este locul.

15. U Cluj, condamnați cu executare la matineu

Din momentul în care Florian Bușcă Walter și-a (re)pus amprenta pe soarta clubului, era clar că ”șepcile roșii” sunt deja retrogradate. Semnalul dezastrului a venit încă din startul campionatului, atunci când Teja, nu o sculă, însă un antrenor care putea salva lejer echipa, a fost înlocuit de George Ogăraru. Profesionist desăvârșit, însă în orice domeniu, dar nu în cel al tehnicienilor, Ogăraru a eșuat lamentabil pe banca Universității. Și aici, ca și în cazurile de mai sus, situația era deja pecetluită. Falub nu a mai putut face nimic. Lotul era slăbit, penalul Walter dispăruse, banii la fel, iar matineul a venit.

14. FC Brașov, obiectiv: retrogradarea!

fc brasov

Încă din startul campionatului, clubul de sub Tâmpa a pornit montat să îndeplinească un ”obiectiv” clar definit: retrogradarea! Pentru a se asigura de acest lucru, Neculaie a început cu Țălnar pe bancă, iar acesta a ”confirmat”. Corabia a fost adusă pe linia de plutire de modestul, dar mereu utilul Adrian Szabo, cel care a dus echipa deasupra liniei roșii. În pauza de iarnă a intervenit din nou mintea strălucită a patronului, iar pe bancă a ajuns un anume Lokica, cel care nu s-a dovedit decât un Țălnar al II-lea. Cum era normal, Szabo a revenit pe bancă, însă nu a mai putut face nimic. Blatul era deja făcut pentru retrogradarea echipei.

13. Gaz Metan, de unde atâta bulan ?

După ani și ani de chin, în care doar norocul și cunoștințele lui Horoba au menținut-o în Liga 1, iată că a venit vremea să ne despărțim de Gaz Metan Mediaș. Din cea mai frumoasă echipă a Ligii 1, pe vremea în care era antrenată de Cristi Pustai, Gazul a ajuns în ultimii ani o echipă după chipul și asemănarea mini-cooperativistului Horoba. Retrogradarea teoretică din acest sezon, pentru că practic încă mai există speranțe (vedem cazul banilor virați sau nu de Concordia către Brașov), este una în acord cu realitatea. Gazul a trăit doar din mici ciupeli în acest campionat, iar seria de 9 meciuri fără eșec din acest final de campionat nu ne arată decât o echipă trezită prea târziu.

12. Concordia, o echipă foarte mică, dar care (încă) nu pică!

Un alt chin de echipă din România, Concordia Chiajna a mai trecut o dată clasa. Cu zeci de corigențe la activ, ilfovenii au profitat de mila unor buni prieteni din Liga 1 și s-au salvat. Gurile rele spun că echipa din Chiajna ar fi cotizat sume frumușele pentru această salvare, însă rămâne de văzut cât de adevărate sunt aceste acuzații. Până la definitivarea cazului de către FRF/LPF sau DNA, trebuie să spunem că trupa primarului Minea a avut un sezon în care părea sigură pe salvare. La un moment dat, ceva a apărut, poate un virus intern, iar echipa a căzut în gol. Scurt-circuitul s-a produs între Minea și Șumudică, fostul antrenor, chiar după un Dinamo-Chiajna 0-3. Din acel moment, deși venea după un succes aparent uriaș, Concordia a început să intre în criză, iar Șumudică a fost îndepărtat. Înainte de plecare, acesta a trăit o uriașă rușine, fiind învins pe teren propriu de Ceahlăul. Este vorba doar de onoare.

11. Viitorul, urmașa de nădejde a răposaților Gloria și Ceahlăul!

gheorghe-hagi

Deși criticat de majoritatea, regimul comunist din România încă mai are o serie de melancolici care îi plâng liderii. E plâns Nea Nicu, sunt plânși liderii comuniști și e plânsă Leana lu’ Zăpăcitu’. Vedem asta an de an la televizor când e comemorat Împușcatu’ sau o vedem la fel și fel de vecini care și-au făcut damblaua pe vremea ciumei roșii. Dacă aducem analogia în fotbal, observăm azi cum fel și fel de indivizi din fotbal încă mai au curajul să-i plângă pe foștii mari cooperativiști, oameni de ”onoare”, Jean Pădureanu, Gheorghe ”Pinalti” Ștefan sau Romică Pașcu. Ei bine, aceștia nu ar mai trebui să sufere, având în vedere că de câțiva ani încoace, de la apariția ei pe prima scenă, Viitorul Constanța suplinește cu brio tot ceea ce înseamnă prietenie în sport sau, dacă e să păstrăm legea DEX-ului Fotbalistic, tot ceea ce înseamnă ”omenie”. Despre Viitorul aproape că nu mai are rost să vorbim. Nu mai are rost să-i face analiza tehnico-tactică. Nu mai are rost să-i analizăm parcursul. Nu mai are rost să-i facem nimic. Despre Viitorul nu putem decât să spunem că e o echipă care se ”descurcă”. Nici prea sus, nici prea jos, mereu acolo. Pentru a defini Viitorul Constanța în fotbalul românesc, e destul să privim următoare ”infografie” de rezultate. Cine e inteligent, pricepe, cine nu, mâna pe carte că începe Bac-ul!

10. CSMS Iași, ce semese, ce minune!

Absolut nimeni nu dădea șanse de salvare echipei din Copou după prima parte a campionatului. Cu toate acestea, Nicolo Napoli a reușit ceea ce probabil că Lăcătuș și Chirilă nu ar fi putut realiza într-un secol, și anume să câștige titlul neoficial de vice-campion al returului cu CSMS. Într-un clasament al părții secunde a ediției 2014-2015 din Liga 1, CSMS ocupă, nici mai mult, nici mai puțin, decât locul 2, după ASA Târgu Mureș și mult înaintea Stelei. Acum nu putem decât să ne punem întrebarea logică: Unde ar fi fost Iași-ul cu Nicolo Napoli din prima etapă ? Dar mai bine ar fi să ne punem întrebarea cu specific românesc: ”I s-ar fi dat credit lui Napoli dacă avea un început la fel de slab ca cel al lui Lăcătuș ?

9. Pandurii, salvați de Iedii!

De la ciudățenia pozitivă numită CSMS Iași, echipă salvată ca prin minune, după un retur de basm, ajungem la ciudățenia negativă a Ligii 1, Pandurii Lignitul Târgu Jiu. După un tur catastrofal, în care au terminat în zona roșie, de la oltenii mineri ai Ligii 1 ne așteptam la un parcurs mult mai bun. Și nu spunem asta din perspectiva băncii tehnice, acolo unde nu am găsit mare lucru, ci din cea a lotului. Practic, și dacă ar fi jucat fără antrenor, Pandurii ar fi trebuit să se salveze lejer. Și așa s-a și întâmplat, însă doar pe jumătate. Pandurii s-au salvat, însă nu lejer, ci cu tone de emoții pe final. Dacă e să vorbim și de banca tehnică, pentru că așa e omenește, trebuie să spunem că aici am găsit un Eduard Iordănescu de formă, a cărui influență în rezultatele echipei a fost egală cu zero. Și spunem asta cu indulgență, întrucât chiar nu vrem să fim răi cu anumite meciuri pe care fiul lui Tata Puiu le-a pierdut lamentabil.

8. FC Botoșani, Lucky Loserii noștri europeni!

Parcursul echipei lui Leo Grozavu din acest retur de campionat a arătat clar faptul că echipa moldavă fuge ca dracu de tămâie de perspectiva unei eventuale participări în Europa League. Dacă după tur puteam vorbi de o mini-revelație, partea a doua a campionatului ne-a adus în prim-plan o echipă FC Botoșani absolut dezastruoasă, cu doar patru victorii în 17 partide. Din nefericire pentru coeficientul României, această echipă a profitat de insolvența a 67% din Liga 1 și și-a asigurat o participare istorică în cupele europene. Rămâne de văzut dacă vor avea curajul să se prezinte la meciuri.

7. Dinamo, după lătrat, câinii și-au pierdut și mieunatul! 

danciulescu ionel

Dacă pe vremuri erau o echipă care se făcea de râs doar pe plan extern, dat fiind faptul că Borcea & co. ”rezolvau” treburile pe plan intern, acum Dinamo a ajuns proasta satului și în întrecerea internă. Statisticile spun că de o jumătate de secol echipa canină nu a mai terminat așa de jos în clasamentul primei divizii. Asta nici nu surprinde, ba dimpotrivă. La ce se întâmplă la Dinamo în aceste sezoane, locul 7 ar trebui să fie premiat de critici. Atâta timp cât patron e un individ ca Negoiță, manager general este un traseist al campionatului precum Stanciu, iar antrenori sunt niște amatori sau ”strâmbi” precum Stoican, Dănciulescu sau Rednic, rezultatele nu au cum să apară. Dacă mai punem la socoteală și insolvența echipei, viitorul nu poate să fie decât unul cenușiu pentru echipa din Ștefan cel Mare.

6. Petrolul, când lupii ajung capre!

Petrolul Ploiești a traversat în acest sezon drumul clasic al unei echipe prost manageriate din România secolului 21. Astfel, dacă la începutul sezonului totul părea desprins din basme, cu un Răzvan Lucescu țintind campionatul și o participare cât mai lungă în Europa, finalul a găsit o echipă ploieșteană insolventă, fără antrenor, fără jucători și cu patronii la pușcărie sau în arest la domiciliu. De la echipa care în august 2014 umilea puternica Viktoria Plzen la ea acasă, Petrolul Ploiești a ajuns ca în 2015 să fie umilită de echipe precum Iași, Viitorul, Dinamo sau Concordia Chiajna. De la Mutu sau Albin în debutul sezonului, Petrolul s-a aflat în neplăcuta postură de a trimite în retur jucători precum Peteleu sau Coman.

5. CSU Craiova, se treziră oltenii muicăăăă….apoi muriră la loc!

Sorin Cartu

Fie că a fost numită de public Clona, Craiolguța sau adevărata Știința, CSU Craiova a traversat drumul logic al unei echipe din acea zonă a țării. Vorbim aici de un drum caracterizat de instabilitate la nivelul băncii tehnice, a jucătorilor, dar mai ales al rezultatelor. Astfel, după un început catastrofal de sezon, în care nu au obținut decât două puncte în șase etape, CSU și-a revenit miraculos. A fost nevoie de înlocuirea lui Jerry Gane de cuplul magic Cârțu-Săndoi. Prin această schimbare, Craiova a trecut de la patru eșecuri în șase runde, la ZERO EȘECURI în 19. Cum orice lucru care începe prost se termină la fel de prost, CSU și-a ”revenit” în finalul sezonului și a bifat alte cinci eșecuri în ultimele nouă runde. Asta n-a contat prea mult, dat fiind faptul că CSU nu avea drept de joc în Europa, însă ne-a reamintit ce antrenori de ”succes” conduc noua Știința.

4. Astra, drumul de la Lyon la lion-ul Șumudică, cu escală la Dolărel!

Fără doar și poate, Astra Giurgiu a realizat în acest sezon, mai exact la începutul lui, o adevărată minune. Vorbim aici de eliminarea vicecampioanei Franței, Olympique Lyon. Din păcate pentru giurgiuveni, acesta nu avea să fie decât un episod. E adevărat, un episod unic, care va rămâne pentru totdeauna în istoria clubului, însă un episod care, cel puțin deocamdată, nu i-a ajutat deloc pe plan intern. Reveniți în Liga 1 din Europa, cei de la Astra și-au continuat parcursul ultimelor sezoane, caracterizat de deviza: ”Mereu în față, niciodată primii”. Paradoxal, deși au fost singura echipă cu fotbaliști din Liga 1, Astra Giurgiu nu a reușit să fie o constantă în acest sezon. Acest lucru a fost cauzat și de instabilitatea de la nivelul băncii tehnice, acolo unde Isăilă, Protasov, Dorinel și Șumudică au venit fiecare cu ideea tactică proprie. Dintre cei patru, primul și ultimul și-au lăsat amprenta asupra echipei. Isăilă a eliminat Lyon-ul, iar Șumudică a încheiat perfect un sezon mediocru, cu 5 victorii din ultimele 6 runde.

3. CFR Cluj, podium cu TASU’!

cfr

Dintr-o echipă obișnuită cu lupta la titlul de campioană în Liga 1, CFR Cluj a fost foarte aproape de dispariție în recent încheiatul sezon 2014-2015. Până aproape de finalul sezonului, mai exact până în penultima rundă, clubul din Gruia era ca și dispărut din prim-planul fotbalului românesc. Cu 24 de puncte penalizare, CFR era practic în liga secundă, însă decizia TAS-ului, cea care anula penalizarea ”deștepților” de la federație a schimbat lucrurile radical în Liga 1. Mai întâi a făcut ca lupta la retrogradare să mai aducă în focuri o echipă, iar pe podium să avem o luptă deschisă, de această dată și cu participarea CFR-ului, cea care în final avea să și ocupe această poziție, după un succes la meciuri directe cu Astra Giurgiu. Per total, CFR Cluj a avut un sezon bun spre foarte bun, având în vedere situația financiară, plecările din lot, dar și a conducerii inexistente a clubului.

2. ASA Târgu Mureș, campioana categorică a Ligii 1….în retur! 

Fără îndoială, ASA Târgu Mureș a fost în acest sezon una dintre cele mai ciudate echipe din fotbalul românesc și nu numai. După ce a recuperat nu mai puțin de 13 puncte față de Steaua, la un moment dat chiar 18 (înainte de Dinamo – Steaua), echipa din Ardeal a început să, cum s-o zicem noi mai pe românește, nu-și mai dorească fericirea. Deși putea lejer să se distanțeze decisiv față de o Steaua în comă, ASA-ul lui Ciobotariu a ”preferat” să piardă puncte pe bandă rulantă. Astfel, dacă până în etapa a 31-a, aveau 11 victorii și două remize în 13 partide din retur, în ultimele patru etape ceva s-a întâmplat la Mureș, iar echipa a înregistrat nu mai puțin de trei eșecuri. Dintre acestea, două au fost de-a dreptul surprinzătoare, și ne referim aici la meciurile cu Gaz Metan Mediaș și Oțelul Galați, două echipe retrogradate.

1. Steaua, campioana prin refuzul altora!

Steaua Liga1

După un tur de campionat foarte bun, în care practic s-a distrat cu celelalte contracandidate, Steaua a arătat în retur ca o mumie. Din cele 13 puncte avans față de contracandidata la titlu ASA Târgu Mureș, Steaua s-a trezit la un moment dat că pierduse tot avansul. Ba mai mult, în etapa a 30-a, înainte de meciul cu Dinamo, Steaua se afla la 5 puncte în spatele mureșenilor. Probabil că acela a fost și momentul psihologic al acestui sezon în lupta la titlu. Din fericire pentru ea, Steaua s-a impus în ”deplasarea” cu Dinamo, s-a apropiat la două puncte de ASA, iar aceasta din urmă s-a ”emoționat” în etapa următoare, la Mediaș. De emoționat s-a emoționat și Steaua, cea care a scos doar un egal cu Concordia, iar în acel moment am realizat cu toții că asistăm la un campionat pe care nimeni nu și-l dorește. Pentru că cineva trebuia să câștige titlul, acesta s-a acordat până la urmă Stelei, iar cea care i l-a dăruit echipei de pe Național Arena a fost Oțelul Galați. Echipa de la Dunăre, prima ”înecată” în Liga secundă, a învins în ultima rundă la Mureș, trimițând astfel titlul la Iași, acolo unde desculța Steaua nu a fost în stare să câștige cu relaxata CSMS.

Dacă e să vorbim de ”artizanul succesului” Stelei în acest sezon de Liga 1, în mod normal ar trebui să vorbim de antrenorul care a condus Steaua către al 26-lea titlu din istorie. Din păcate pentru el, Costel Gâlcă a fost mai mult o piedică pentru Steaua în acest sezon. Deși a jucat în retur fără 3 jucători de bază, Keșeru, Sânmărtean și Szukala, Costel nu are nicio scuză pentru acest titlu cu emoții. Nu ai voie într-un campionat precum cel al României, cu echipe semi-desființate, cu jucători care nici nu mai știu cum arată banii, să ai emoții până în ultima secundă. Și luăm în considerare aici avansul de 13 puncte față de ASA la finalul turului. Dacă e să fim realiști, trebuie să spunem clar și răspicat: Costel Gâlcă a pierdut acest titlu. Faptul că nu i-a fost prelungit contractul scandent în această vară spune multe despre modul în care acesta a condus Steaua. Nimeni din Univers care are câtuși de puțin creier nu a apreciat vreodată deciziile celui care conduce Steaua, însă decizia de a-l îndepărta pe Costel Gâlcă merită toate aprecierile posibile. Strigătoare la cer e numirea lui Mirel Rădoi în locul lui Gâlcă, însă asta e altă mâncare de pește, una pe care o vom diseca în sezonul viitor!

Liga 1
sursa: Liga1.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eleven + 7 =