Când te gândești la echipa românească cu cele mai multe participări în Uefa Champions League, spui Steaua, la cea cu cele mai multe puncte în Uefa Champions League, spui CFR Cluj, la cea dispărută și cu multe puncte în Uefa Champions League, spui Unirea Urziceni, la cea cu 0 puncte, dar totuși în Uefa Champions League, spui Oțelul Galați, însă când te gândești la o echipă din România care nu a fost, nu este, nu va fi, dar ea visează să fie în Uefa Champions League, spui cu toată bucuria/necazul Dinamo București. 

Se pare că alb-roșii au trecut din nou, de această dată la mile distanță  de visul lor de secole, ascultarea imnului Uefa Champions League pe ”Ștefan cel Mare” sau, mai nou, pe Arena Națională. Această distanță față de visul borcian o observăm cel mai bine atunci când privim înfățișarea clasamentului Ligii 1, acolo unde Dinamo este aproape de orice, numai de un eventual play-off al Ligii Campionilor nu.

Revenind puțin la istorie și forțând nota, aducând termenul în același context cu echipa din Groapă, trebuie spus că dacă Ion Creangă a scris cu succes ”Amintiri din copilărie”, noi putem scrie cu cel puțin la fel de mare succes ”Amintiri din dezamăgire”, cu capitolele: 1992-1993, 1993-1994, 1994-1995, 1995-1996, 1996-1997, 1997-1998, 1998-1999, 1999-2000, 2000-2001, 2001-2002, 2002-2003, 2003-2004, 2004-2005, 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009, 2009-20010, 2010-2011, 2011-2012, 2012-2013. Așadar, iată, deocamdată, 21 de capitole (cu tendință de 98% spre 22), un număr predestinat unei enciclopedii care ar merita păstrată cu sfințenie în istoria celor mai mari luzări care au trăit vreodată pe Terra.

Fiind și puțin subiectivi, trebuie să spunem că de la acest club au ”supt”, ok, hrănit, ca să nu sune porcos, zeci și zeci de viermi. Ei își spuneau acționari, investitori sau creditori, însă orice amator de fotbal știe ce lichele s-au perindat prin Groapă. Groapă ? Dar chiar, cum naiba să spui ”echipa din Groapă” ? Numai mie mi se pare că sună predestinat ” câinilor” ? În fine, să revenim la lichele și să spunem că an de an, personaje care mai de care mai penale, au furat cât au putut de la acest club. Ok, a existat și prostul, tâmpitul, nenorocitul satului, Vasile Turcu, însă așa e în capitalism, unul pune, alții adună cu coșarca. În afara cocalarului ăsta, absolut toți ar merita să încerce săpunul de la Jilava, cam așa, la 90 de grade! Și de acest scenariu nu suntem deloc departe, cel mai corupt dintre cei corupți din Groapă, Cristi Borcea, fiind deja băgat până în gât în rahat. AMIN!

Echipa

Dacă ar vrea să îndeplinească un obiectiv, Dinamo ar trebui să-și îndrepte atenția spre accederea în Liga a II-a, mult mai ușoară decât o eventuală bătălie pentru Liga Campionilor. Cu 30 de puncte după 19 runde, câinii se zbat deocamdată în anonimatul unui loc 7, nedemn de o echipă cu atâtea vise. Acest campionat a început relativ bine pentru alb-roșii, cu blaturi, pardon, victorii pe linie împotriva fraților olteni (Severin) și moldoveni (Iași). În această schemă nu i-am regăsit pe brașoveni, primii care i-au băgat în groapă pe câței. Apoi, încet încet, echipa s-a liniștit, eșecurile venind de la sine. Bomboana pe coliva lui Dinamo a venit în etapa a 14-a, atunci când au fost scoși din ghete de rivala de o viață Steaua. Ok, Steaua și parțial arbitrul.

Antrenori 

După ce au scăpat de ciobul Liviu Ciobotariu la finele sezonului trecut, cei din conducerea lui Dinamo au dat de o oală spartă numită Dario Bonetti, un italian pentru care antrenoratul este la fel de familiar precum ”este” almanahul pentru Marean. La Dinamo se concediază antrenori și când sunt lideri, astfel că îndepărtarea lui Bonetti a fost o chestiune de timp. Din păcate pentru dinamoviști, urmașul broscarului a fost un dubios Dolărel Munteanu, cel care a condus echipa exact patru etape. Cam asta a fost și nota jocului practica de alb-roșii. În final, pentru ca totul să fie perfect circular,  Dorinel a plecat și el, la mai rece, în Rusia, dar la mai bine din punct de vedere dolăresc. Acum, pe bancă se află Cornel Țâlnar și cu toții ne întrebăm: până când ?

Jucători

De ani buni auzim zilnic de ”New Dinamo”. Asta ar trebui să reprezinte întinerirea lotului, însă dacă ne uităm la ce are Dinamo în teren realizăm că sintagma reală este de fapt ”New Pensioners Dinamo”. Ionel Dănciulescu, 65 de ani și Cătălin Munteanu, 56, sunt jucători de care Dinamo nu se poate dispensa. De ce? Simplu: pentru că nu vine nimeni din urmă, iar dacă vine, e doar un câte un amețit gen Raphael, Steliano sau orice cocalar de acest fel. În final, trebuie să apreciem spiritul lui Ionel Dănciulescu (FOTO), care, la o vârstă destul de înaintată, a condus marșul pensionarilor nemulțumiți de noul punct de pensie.

 

Sursa foto: Fotbalita

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

ten + 15 =