Mă doare când știu care a fost sfârşitul Rapidului şi mă doare și mai tare când văd că o parte din suporterii “rivalelor” se bucură. Fotbalul românesc dispare pentru că ne-am mâncat între noi.
De vreo 2-3 ani încoace am renunţat să mai urmăresc Liga 1 şi implicit nu mai sunt nici un sfert din suporterul Rapidist care eram cândva. Nu are legătura cu performanţa clubului, ci cu tot ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, am considerat că nu mai vreau să mă identific cu un astfel de sistem.
Dar în 89 de ani de istorie, clubul ăsta a trecut printr-atâtea… a luptat cu un sistem, a fost retrogradat, dar n-a murit niciodată. În asta a constat spiritul Rapidului, în puterea de a lupta de fiecare dată. Sunt oameni care au luptat pentru clubul ăsta toată viaţa lor, care au luptat pentru ca Rapidul să existe. De la Anda Călugăreanu şi “moţul” Pittiş până la oamenii de rând care umpleau Rapidul pe Republicii în B. Sunt oameni care au avut un scop comun, să vadă Rapidul triumfând mereu în luptele cu el însuşi.
Dar pentru ce, pentru ca nişte oameni precum Copos, Cristescu, Zamfir, Moraru şi o federaţie de mafioţi să-l îngroape în 2 zile fără să stea pe gânduri. Mi-e silă doar la când mă gandesc la ce se întâmplă în fotbalul românesc.
În 2004, Borussia Dortmund era resemnată cu statutul de club falimentar. A venit un împrumut de la Bayern Munchen. Nu puteau să-şi lase rivala sa dispară, care ar mai fi fost scopul atunci? Iar acum cei din Dortmund au luat 2 campionate la rand.. Ce o fi fost in capul bavarezilor? Întrebaţi orice suporter Bayern dacă regreta că au facut chestia asta…cam greu de înţeles ce e fotbalul, nu? Ce e real și ce e fals…
Rapidul nu e un caz unic, stadioane care erau umplute cu dragostea a zeci de mii de oameni ruginesc acum uitate de toţi, în afară de suporteri. Craiova, Timişoara, Arad, Cluj..mă doare sufletul doar când scriu aceste nume..când fotbalul rămâne fără rivalităţi, totul e în zadar. Vă aduceţi aminte de acel Poli-UTA 3-4 sau de Steaua – Rapid în sferturile de finală în Cupa UEFA? Derby-ul campionatului a ajuns Steaua – Astra şi asta e trist, indiferent pe cine ai susţine.
“Mai bine o bara frumoasă decât un gol urât, asta a îndrăgit Giuleştiul de la început.”
