Pentru cei ce nu au citit episoadele anterioare, aici episodul 1, iar aici episodul 2.

… Era purul adevăr. Revie era un tip cu totul ieșit din tipar. Obsedat de ordine, conservator înrăit însă cu un spirit de învingător rar întâlnit.

Cealaltă față a lui Don Revie era reprezentată de superstițiile lui. În cei aproape zece ani cât a fost antrenorul celor de la Leeds, Revie a fost protagonistul a zeci de anecdote provocate de maniile și ticurile sale superstițioase ce aveau să fie sarea și piperul gazetăriei sportive din insula britanică.

Spun cronicile acelor vremuri, că după un meci câștigat în deplasare, în aceeași zi în care el îmbracase pentru prima oară sacoul unui costum și asta la insistențele nevestei, Don Revie și-a obligat fotbaliștii ca ori de câte ori echipa pleacă în deplasare să se prezinte îmbrăcați în costum. Însă numai în deplasare. Șirul victoriilor în deplasare a durat etape bune. În ziua în care Leeds a luat bătaie în deplasare, purtarea costumului a devenit opțională.

Una dintre cele mai vestite isprăvi legate de superstițiile lui Revie este povestea autobuzului. Înainte de fiecare meci, Revie ieșea pe străzi la o plimbare, iar în prima stație de autobuz stătea și aștepta unul pentru a îl atinge cu mâna. Însuși Revie avea să declare că doar așa putea face primul 11. Mulți l-au acuzat de paranoic, alții au spus că e nebun, însă Don Revie trăia în lumea lui particulară și era fericit savurându-și maniile înainte de fiecare meci. Geniu sau paranoic, îi făcea și pe jucători să aibă aceleași manii. Nu trebuiau să treacă pe sub scări, pisica neagră era cel mai mare dușman al lotului iar când unul dintre ei călca în ceva excremente era motiv de sărbătoare. Victoria era aproape sigură, indiferent de numele adversarului.

Probabil că echipa de atunci a celor de la Leeds a călcat la greu prin excremente, pentru că în ciuda tuturor pronosticurilor, s-a insinuat printre greii din Premier League și s-a transformat într-una dintre cele mai temute echipe ale campionatului. Un miracol fotbalistic plămădit de mâinile superstițiosului Don Revie.

Una dintre frazele acelor ani le-a lăsat însuși George Best:

– Când aflai că trebuie să joci cu cei de la Leeds îți pierea cheful de fotbal. Erau duri. Foarte duri. Împotriva lor, punctele erau mereu în aer, însă vânătăile erau asigurate cu duzina.

…Va urma.

foto via

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 × 3 =