Un nou episod despre una din echipele de legendă ale fotbalului românesc.

La sfârşitul anului 1932 Ripensia pleacă din nou în Franţa pentru un turneu de meciuri amicale. Aici echipa română reuşeşte rezultate notabile.

25.12.1932 Hyeres – Ripensia 0-1
31.12.1932 FC Toulon – Ripensia 1-12
01.01.1933 Hyeres – Ripensia 2-2
02.01.1933 CA Monaco – Ripensia 3-5

Astfel echipa se întorcea acasă neînvinsă din acest turneu.În sezonul 1933-1934, Ripensia reuşeşte să câştige prima Cupă a României.Victoria timişorenilor s-a produs exact în primul sezon de Cupă în România.

Meciul s-a disputat pe 30 septembrie 1934 pe stadionul ANEF din Bucureşti.Timişorenii câştigă uşor finala jucată în compania echipei U. Cluj.În minutele 18 şi 20 Dobay, cel supranumit ‘Calul’, înscrie.Bindea marchează al treilea gol al finalei, rezultatul la pauză fiind de 3-0. La 3 minute după pauză Schwartz înscrie şi el, iar Bindea marchează în minutul 85.O victorie meritată a celor de pe Bega.

Haideţi să vedem şi cele două echipe care s-au luptat pentru preţiosul trofeu:

Ripensia Timişoara: William Zombory-Rudolf Burger, Balasz Hoksary-Vasile Deheleanu, Rudolf Kotormany, Adalbert Hrehuss-Silviu Bindea, Alexandru Schwartz, Gica Albu, Stefan Dobay

U. Cluj: Sepsy-Vidresan, Iancovici-Stefanescu, Gain, Borgia-Orza, Ploesteanu, Ionasiu, Surlasiu, Baciu.

În campionat Ripensia a câştigat Seria II la două puncte în faţa celor de la Unirea Tricolor.În Seria I Venus Bucuresti a tremurat pentru calificarea în finală, bucureştenii reuşind să se califice în ultima etapă a seriei.

Meciul tur al finalei s-a disputat la Timişoara pe 15 iulie 1934. Suporterii de pe malurile Begăi au plecat de la meci dezamăgiţi. Venus reuşea să învingă Ripensia cu 2-3 şi pornea cu prima şansă în returul de la Bucureşti. În meciul retur jucat pe 22 iulie Venus învinge din nou, de data asta cu scorul de 5-3.Astfel, Ripensia pierde titlul câştigat cu un an înainte.Stefan Dobay câştigă din nou titlul de golgeter, marcând de data asta 25 de goluri.

În următorul sezon jucătorii timişoreni câştigă titlul. De data asta campionatul are o forma compactă, fără serii. Pe locul doi se clasează C.A. Oradea la 3 puncte distanţă.În Cupa României, Ripensia pierde trofeul după o finală cu 11 goluri.

Meciul dintre CFR Bucuresti (actuala Rapid) şi Ripensia Timisoara, din cadrul Cupei României, s-a disputat pe 6 iunie 1935. Cei 20.000 de spectatori care s-au stâns pe stadionul ANEF nu au avut şansa să vadă un meci foarte frumos.Foarte multe gafe în aparare plus un arbitraj slab. Arbitru Xifando nu validează un gol pentru Ripensia, dupa ce portarul ceferist scosese mingea din poartă.Pe lângă aceasta faza a mai fost încă un gol anulat pe motiv de ofside.În presa vremii au circulat multe glume pe seama arbitrului.

CFR Bucuresti-Ripensia Timisoara 6-5 (2-1; 5-5)
Au marcat: Atilla (34), Strock (37), Georgescu (55, 61, 70), Barbu (97) pentru CFR, Schwartz (41, 47), Ujlachi (66 autogol), Dobay (76), Zombory (88 pen.)

Golgeterul ediţiei de campionat 1934-1935 a fost din nou Stefan Dobay (24 de goluri)

În sezonul 1935-1936 Ripensia realizează eventul.Câştigă campionatul cu două puncte avans în faţa celor de AMEF Arad şi Cupa României, învingând în finală pe Unirea Tricolor cu 5-1.
Sezonul 1936-1937 este unul foarte dezamăgitor pentru timişoreni. Locul trei în campionat, la cinci puncte distanţă de campioana Venus Bucureşti.În finala Cupei României sunt învinşi de Rapid cu 5-1.Singurul plus al acestui sezon este Stefan Dobay care câştiga titlul de golgeter marcând 21 de goluri.

În sezonul 1937-1938 s-a trecut din nou la campionatul pe serii.În Seria I Rapidul a terminat pe locul 1, iar in Seria II Ripensia ocupă şi ea locul 1.Atunci a avut loc şi un moment memorabil din fotbalul românesc.

Dumitru Pavlovici era titularul postului de portar. Urma ca Ripensia să joace derby-ul seriei împotriva echipei Venus Bucuresti.Echipa se afla sub protecţia lui Gabriel Marinescu, prefect al poliţiei din Bucureşti.În vinerea ce preceda meciul, Pavlovici a fost chemat la chestura Timişoara de catre chestorul Gritta.La început părea o gluma, dar ajungând în faţa chestorului, portarul timişorean şi-a dat seama că totul este ceva foarte serios. Chestorul Gritta i-a spus că Venus trebuie să câştige partida de la Timişoara şi i-a oferit lui Pavlovici suma de 50.000 de lei.Văzând ca acesta nu doreşte să participe la blat a ridicat suma pana la 300.000 de lei. Până la urmă totul s-a terminat cu o înjuratură din partea poliţistului.

A doua zi, Pavlovici l-a alertat pe preşedintele clubului, dr. Cornel Lazar, de tentativa de blat. Jucătorii au fost cantonaţi într-un hotel, iar mesele le-au luat împreună.Meciul nu a avut istoric, Ripensia a pierdut fără drept de apel cu 1-6. Toţi suporterii erau convinşi ca Dumitru a vândut meciul. Singurul care ştia adevărul era preşedintele clubului.

În retur pe 13 martie 1938 omul meciului Venus-Ripensia 0-1 a fost tocmai Dumitru Pavlovici.Astfel din cel mai injurat om din Timişoara a devenit cel mai iubit.

Din nou s-a jucat un meci tur-retur pentru a se afla campioana.

Rapid-Ripensia 0-2; 0-2

Acesta a fost ultimul sezon de aur al echipei de pe malurile Begăi.În sezonul 1938-1939, Ripensia a terminat pe doi, la nouă puncte în spatele Venusului. Sezonul următor a însemnat cea mai slabă clasare din istorie.Locul 6 la 9 puncte distanţă de locul 1, ocupat din nou de Venus. Ultimul sezon în Divizia A a fost în 1940-1941.Chiar dacă echipa a terminat pe locul 3, s-a desfiinţat.Ulterior după razboi şi-a făcut apariţia o nouă echipă, tot Ripensia, în Divizia C.

În 1941 s-a organizat un meci festiv între Ripensia 1931 şi Ripensia 1941.Partida s-a încheiat cu scorul de 5-5.

Ripensia 1931: Pavlovici-Burger, Agner-Deheleanu, Kotormany, Gall-Bindea, Ciolac, Sepi II, Lazar, Tabacu.

Ripensia 1941: Cristi Alexiu-Tot, Munteanu-Mioc, Cheveresan, Coman-Andreescu, Valicu, Kovacs, Suciu, Voda.

Cu aceasta ocazie s-a cântat pentru prima dată şi imnul echipei.Muzica era compusă de George Pavel, iar versurile de Grigore Bugarin.

„Cu mers vioi si sufletul curat,
Cu trupul sanatos de sport si soare,
Avant de tinerete-ncununat
Cu a nemului vigoare…

In noi traieste, vie, gloria
Si-a tarii faima-n larguri de hotare,
Pastram un gand si-un vis: Victoria
Si-n vremuri viitoare!

Refren:
Ripensia, elan de neinfrant,
Cu duhul patriei si cu mandria,
Ripensia, strabunule cuvant,
Din lumilor un nume, Romania!”

Am ajuns deci la finalul poveştii noastre.Ripensia nu mai există, din nefericire. Povestea ei sperăm să fie nemuritoare şi dacă am omis ceva, vă promit că acest subiect va fi dezbătut mai pe larg şi altădată.Şi pentru că un final trebuie sa fie unul frumos, să-i dăm cuvântul marelui Ioan Chirila: „Ripensia a fost cea mai…aristrocratică echipă de fotbal care venea în Capitală.”

Răzvan Nicolae

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × 1 =