Fazele preliminarii pentru turneul final din 1974 organizat de Germania. La finalul Mondialului anterior se luase decizia ca trofeul Jules Rimet să rămână în posesia naționalei Braziliei efect al celor trei titluri câștigate ( 1958, 1962 și 1970 ), drept urmare făcându-se o altă cupă, desenată de către italianul Silvio Gazzaniga, câștigător dintre 53 de concurenți. Este actuala cupă. Acel Mondial a fost unul pentru care s-au luat măsuri de securitate extrem de ample, pentru că avea loc la doar doi ani distanță de Jocurile Olimpice de la Munchen, jocuri însângerate de către atacul  organizației teroriste  Septembrie Negru asupra delegației israeliene.

Povestea noastră ne duce cu câteva luni înainte de startul turneului final din 1974. În America de Sud, Chile se lupta cu Peru și Venezuela pentru un loc spre Germania. A trecut de un baraj cu Peru, însă a trebuit să mai treacă de un altul, jucat împotriva naționalei URSS, care câștigase pe continentul european o grupă din care mai făcuseră parte Irlanda și Franța. Meciurile dintre Chile și URSS urmau să se dipute pe 26 septembrie la Moscova, respectiv 21 noiembrie în Santiago de Chile.

Însă apare un fapt neprevăzut. Pe 11 septembrie 1973, în Chile are loc lovitura de stat a generalului Augusto Pinochet, președintele de atunci, Salvador Allende, sinucigându-se, înconjurat fiind de forțele rebele, chiar în interiorul palatului prezidențial. Lumea întreagă asistă consternată la știrile sosite din statul sud-american: arestări masive, utilizarea Stadionului Național drept închisoare de proporții masive, morți, dispariții…

În acest timp, naționala chiliană zboară la Moscova și scoate un egal la zero în primul meci al barajului, însă URSS refuză să joace returul în Santiago de Chile, dat fiind că meciul urma să se joace chiar pe locul atrocităților mai sus amintite, Stadionul Național. FIFA trimite o comisie care să constate dacă se poate juca sau nu acolo, însă din cei patru membri ajung în Chile doar doi, brazilianul Abilio d”Almeida și secretarul general FIFA, Helmut Kaser. Un alt german, Helmut Riedel și ungurul Sandor Barcs refuză misiunea.

Cei doi trimiși FIFA decid, după o mică inspecție, că se poate juca, că țara și stadionul reunesc condițiile neceasare. Chiar și așa, URSS refuză să joace returul. Pe 21 noiembrie, Stadionul Național din Santiago de Chile cu destul de mulți spectatori în tribune. Pe gazon se prezintă jucătorii naționalei chiliene, în tricourile de joc, iar arbitrul Rafael Hormazabal fluieră startul meciului. Gazdele atacă, ia-o tu, dă-mi-o mie… și tot așa, până când Valdes marchează cel mai ușor gol din istoria fotbalului mondial. FIFA validează scorul de 2-0 pentr Chile, urmând ca ei să meargă la mondialul organizat de către Germania, acolo unde sud-americanii nu au făcut prea mare brânză ( un egal cu RFG și două înfrângeri cu RDG și Australia ).

Chilienii marchează fără adversari

În acea zi s-a jucat totuși un meci amical între naționala chiliană și formația braziliană Santos. Brazilienii au câștigat cu 5-0. Se întâmpla într-o zi de 21 noiembrie 1973.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × one =