Vanzarea Rapidului Taher, Copos Valvis CristescuDupă fotbalul românesc, cea mai mare glumă din România este, de departe, ”vânzarea Rapidului”.  Patronul acestui club, celebra vulpe George Copos, scoate clubul la vânzare ori de câte ori i se pare că zărește un fraier la orizont. Individul, care își bate joc de Rapid de când e lumea și pământul, este precum un câine care dă din coadă de fiecare dată când vede un os. Fie el român, sas, ungur, israelian, grec sau chiar marțian, clientul lui Georgel este de obicei un ”inocent” care se pune la masa negocierilor cu patronul giuleștean așa cum un sinucigaș se leagă de liniile căii ferate, așteptând ceva mai ”bun”.

În ultimii ani au existat o mulțime de fraieri din țară și de peste hotare care au încercat să-și facă un nume în fotbalul românesc prin preluarea Rapidului. Tactica lui Copos de a-i atrage nu era una rea, întrucât despre acest om poți spune orice, îl poți face comunist, zgârcit, inculpat, dar niciodată nu poți spune că e prost. Revenind la tactică, avarul ieșea la început pe piață cu o declarație de genul: ”M-am săturat. Nu mai suport. Mă simt hăituit. Planeta se scufundă și eu nu mai pot face față, fapt pentru care vând Rapidul pe 1 LEU”. Odată ce auzeau această declarație, ”inocenții” intrau pe pista preferată de George Copos, cea a începerii unor eventuale negocieri. Normal, ei nu erau deosebit de proști, astfel încât să creadă că vulpea își vinde clubul doar pe 1 LEU, însă trăiau cu speranța că, fie și o șmecherie la mijloc, aceasta nu era una extrem de costisitoare. În cele din urmă aflau însă vestea care le trăia craca de sub picioare: Copos le cere un leu, însă legat de Ateneu!

”Oamenii de afaceri” aflau, pas cu pas, că șiretul domn Copos, pe lângă leul simbolic, le mai cere și achitarea datoriilor către x sau y fost acționar, chiria stadionului, salariile restante pe ultimele câteva sute de luni, restanțe către apa rece, restanțe la curent și gaz sau, naiba știe, chiar datorii personale ale avarului. Iar aceste datorii erau o ”nimica” toată: câteva milioane de euro.

Pentru că tot ne aflăm în plin Bac, haideți să păstrăm aerul literar și să vedem Momentele subiectului în vânzarea Rapidului:

I. Expozițiunea sau expoziția:

Undeva în București, la o cârciumă ieftină sau una de lux, depinde de cine e plătitorul, George Copos și UN FRAIER negociază vânzarea clubului Rapid!

II. Intriga:

Aparent o nimica toată, actul semnării contractului de vânzare-cumpărare este bulversat de apariție unor elemente noi în peisaj. ”Procesul preluării giulestenilor a intrat însă în impas după ce avocații investitorului au descoperit noi datorii.”, sună declarația cumpărătorului.

III. Desfășurarea acțiunii:

Noile datorii, care inițial erau doar câteva zeci de mii de Euro către diferiți terți, devin sute de mii de Euro, apoi chiar milioane de Euro. ”Noi am ajuns la o înțelegere, am fost de acord sa-i plătim și un credit luat în numele lui, de ce nu se tine de cuvânt? Cum pot sa semnez așa ceva? La fiecare întâlnire trebuie sa o luam de la zero, pentru ca apar alte sume. Nu se poate asa ceva, e incredibil ce poate sa facă.”, continuă se suspine fraierul care vrea să cumpere. Iar acțiunea se tot derulează până când datoriile ajung undeva la cota manelistică ”fără număr”.

IV. Punctul culminant:

Omul de afaceri X care ar fi trebuit să fie noul patron al clubului Rapid București a dezvăluit că tranzacția a intrat în impas: NU MAI SEMNĂM ACTELE! Din acest moment, totul este clar ca lumina zilei: vulpea a câștigat din nou!

V. Deznodământul:

Se încheie încă un episod din vânzarea Rapidului. Omul de afaceri X a declarat că totul a fost ok, până la acele datorii de 10-12 milioane, fapt pentru care RAPID VA RĂMÂNE ÎN CONTINUARE LA GEORGE COPOS!

 Tot acest scenariu l-au trăit pe pielea lor diverși oameni de afaceri, de la Fathi Taher, Lutz Stache şi Adrian Porumboiu până la masonul care a vrut să fie un muson în fotbalul românesc, Nicolae Cristescu. Toți au realizat că a negocia cu George Copos este sinonim cu o expediție pe lună cu bicicleta!

1 COMENTARIU

  1. Si totusi trebuie sa existe cineva care sa-l opreasca pe acest G.Copos care isi bate joc de o echipa de traditie , de niste oameni , chiar daca acestia sunt jucatori , diversi angajati , de organele statului , chiar de legile statului . Deci , conduci de unul singu si cu mana ” sigura ” ani de zile , gresesti pe ruptelea , mai si pacalesti pe ici , pe colo si cand planeta se scufunda scoti in fata 172 de creditori ? Nu este clar ca avem de a face cu o ” politica ” gandita , premeditata ? Sa’ntelegem ca ani de zile omul acesta nu a platit nici o datorie ? daca da , cum a fost posibil ? Ce au avut in cap debitorii in cauza ? nu aveau nevoie de bani si s-au trezit acum sau . . . . . . ., ce sa mai intelegem ? Sigur ca ne putem da cu parerea de pe margine dar cei care trebuie sa rezolve ” cazul ” ar trebui sa o faca mai repede .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eight + four =