Pentru prima oară din sezonul 1995/96, Anglia nu are vreo reprezentantă în sferturile de finală ale primei competiții europene. 4 reprezentante la început de campanie, dintre care una fiind deținătoarea trofeului și totuși, englezii se găsesc în incomoda situație de a privi reprezentantele altor țări între ultimele 8 participante rămase în competiție. Sunt motive în spatele nereușitei? Răspunsul e ”DA”, pentru fiecare dintre cele 4 cazuri.

uk

1. Chelsea – Deținătoarea Champions League

Rețineți ce s-a întâmplat în ziua imediat următoare câștigării trofeului de către echipă: nimeni nu știa dacă managerul Roberto di Matteo mai rămâne la echipă. Și nu pentru că nu ar fi vrut el, ci pentru că trebuia să afle dacă ”e suficient(!)” să câștigi Champions League pentru a fi păstrat pe banca unei echipe. Asta e Chelsea în prezentul dictat de Roman Abramovich, o conducere care caută opulență și care nu se mulțumea cu figura unui manager venit ca interimar și care să primească șansa de a conduce o armată de superstaruri. În cele din urmă, Roberto di Matteo a fost menținut pe bancă, dar s-a văzut în scurt timp că nu era o dovadă de încredere, ci o lipsă de opțiuni în rândul managerilor cu ”pedigree” pe care i-ar fi vizat Abramovich. Pur și simplu nu putea aduce un manager pe placul lui și atunci, a fost ok și Di Matteo.

Ceea ce era speculație la momentul anunțării menținerii lui Roberto di Matteo ca manager, s-a concretizat în doar câteva luni, pentru că italianul nu a fost menținut în funcție nici măcar până la sărbătorile de iarnă. Și, Chelsea dădea un interimar pe un alt interimar: Rafa Benitez. Campania europeană era oricum deja încheiată, Chelsea mai avea de 2 bani speranță, depinzând în ultimul meci din grupă de Shakhtar, care totuși nu a adus  minunea. Deținătoarea trofeului, eliminată din competiție.

Pentru lipsa de încredere arătată managerului. Pentru cedarea gratuită, fără emoții, a eroului finalei, Didier Drogba (care, atenție, este în sferturile Champions League). Pentru plasarea dorințelor personale peste orice înseamnă argumentație în plan sportiv. Pentru toate aceste motive, ”Vinovatul” îl găsiți în imaginea de mai jos. Roman Abramovich.

RomanAmbramovich1

2. Manchester City – Campioana Premier League

Nu mai e întâmplare, pentru că a doua oară nu prea mai e coincidență. 2011/12 au fost Bayern, Napoli și Villareal, City finalizând grupa pe locul 3. În grupa din sezonul actual au fost Real Madrid, Dortmund și Ajax, City finalizând grupa pe locul 4. Involuție.

În primul sezon exista scuza impactului cu competiția, aceeași scuză pe care au putut-o afișa și cei de la Dortmund în sezonul trecut. Dar, tocmai așezarea lui City într-o grupă cu Dortmund, a putut arăta cum au evoluat cele 2 echipe față de primul sezon, o alăturare care a pictat tabloul lamentabil pentru campioana Premier League.

Pentru vedetele pe care le-a avut la dispoziție față de adversari ca Dortmund sau Ajax. Pentru jocul modest prestat chiar și în întâlnirile de pe teren propriu. Pentru 2 campanii consecutiv ratate în competiție. Pentru toate aceste motive, ”Vinovatul” îl găsiți în imaginea de mai jos. Roberto Mancini.

mancini

3. Manchester United – Vicecampioana Premier League

Primele 4 meciuri ale campaniei, 4 victorii. Impunere fără probleme într-o grupă cu Braga, Galatasaray și CFR Cluj. Și-au permis să trateze superficial ultimele 2 meciuri din grupă, utilizând garnitura a doua. Asta înseamnă semnalul unei echipe mature, cu personalitate, care nu depinde de ultimele meciuri din grupă. Era semnalul așteptat de fanii Manchester United, care se bucurau și de parcursul din campionat al echipei și se vedeau tot mai aproape de recuperarea titlului din curtea rivalilor de la City.

Ce a mers prost în optimi? Hazardul. Mai exact, tragerea la sorți care i-au adus în față un adversar ca Real Madrid, ce încheiase grupa de calificare doar pe locul 2 și reprezenta ”sperietoarea” celor care se impuseseră în grupe. Dar nici măcar asta n-a fost determinant, echipa revenind în Anglia după un 1-1 scos în Spania și, având 1-0 pe tabelă pe teren propriu. Așadar, calificați. Până în minutul 56 al returului. Eliminarea lui Nani, care a schimbat datele problemei. Pentru că nimic nu ne spune că Real Madrid găsea calea de revenire în meci ”11 contra 11”, lucru recunoscut chiar și de Jose Mourinho.

Pentru că lumea încă e împărțită între cei care zic că nu trebuia dat ”roșu” la Nani și cei care zic că Nani s-a expus prin intervenția la Arbeloa. Pentru că până la acel moment, United era calificată în sferturi. Pentru că au părut cea mai convingătoare echipă engleză în competiție în acest sezon. Pentru toate aceste motive, ”Vinovatul” e unul din cei doi prezenți în fotografia de mai jos. Cuneyt Cakir sau Nani.

Cuneyt-Cakir-130305-NaniRedCard-AI-300

4. Arsenal – Locul 3 Premier League

O echipă fără vreun trofeu în ultimele 8 sezoane, dar care ajunge în grupele Champions League pentru al 15-lea an consecutiv. Doar Manchester United (17) și Real Madrid (16) îi depășesc ca număr de sezoane consecutive de participare în prima competiție a Europei.

Dar problemele de la Arsenal sunt atât de complexe, încât e foarte greu să hotărăști care dintre ele e cea mai importantă. La nivel de conducere, se poartă un război rece între acționarul majoritar, americanul Stan Kroenke, și acționarul minoritar, uzbekul Alisher Usmanov. Legat de conducerea tehnică, au apărut multe informații de la startul sezonului care vorbesc despre o stare de răceală între managerul Arsene Wenger și secundul Steve Bould. În tribune, fanii privesc neputincioși cum le este vândut căpitan după căpitan, titular după titular și, cel mai dureros, unii dintre ei întăresc rivale din campionat. Situația e explozivă, fără îndoială. 

Ultima picătură ar fi ratarea clasării echipei în Top 4 în campionat și, pe cale de consecință, lipsa accesului în Champions League. Obiectivul acesta este primordial în acest moment pentru Arsene Wenger încă de după tragerea la sorți care le-a scos în cale Bayern Munchen. Dovada: unicul transfer al lunii ianuarie a fost fundașul stânga Nacho Monreal, tocmai un jucător care nu avea drept de joc în Champions League, evoluând deja pentru Malaga. Ironia și-a făcut treaba și fundașul stânga Gibbs, accidentat, l-a forțat pe Wenger să joace cu Vermaelen pe acel post în meciul tur cu Bayern, zonă din care s-au născut două dintre golurile germanilor. Scor final, 1-3.

Returul a fost tratat ca o formalitate, nu ține nicio secundă teoria că Arsenal a mai crezut în calificare, a făcut-o doar după minutul 86, când s-au trezit la 2-0 și cu iluzia calificării dacă mai marchează o dată. Prea puțin pentru o echipă care s-ar putea lăuda că s-a luptat pentru calificare. Nu a făcut-o. Scopul propus a fost să iasă cu capul sus de pe teren în Germania, nicidecum calificarea.

Pentru acceptarea politicii administrative dictate de conducerea clubului. Pentru reducerea ambițiilor clubului de la câștigarea campionatului la clasarea pe un loc de Champions League. Pentru transmiterea ideii că era suficient să nu fie masacrați la Munchen în retur. Pentru toate aceste motive, ”Vinovatul” îl găsiți în imaginea de mai jos. Arsene Wenger.

arsene-wenger_1869548b

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

8 + seven =