maracana la pelicula trailer

În urmă cu 64 de ani, într-o zi de iulie, începea să se scrie una dintre cele mai comentate povești din istoria campionatului mondial de fotbal: El Maracanazo. Echipa Uruguay-ului, condusă de căpitanul Obdulio (El Jefe Negro – Șeful negru ), învingea Brazilia în fața a 200 000 de oameni, chiar pe Maracana și obținea cel de-al doilea titlu mondial al său.

Spune legenda că brazilienii desenaseră postere comemorative pentru acea finală și intraseră atât de încrezători pe teren încât pe sub tricourile cu care au jucat finala purtau altele pe care era inscripționat CAMPIONII LUMII. Nu le-a văzut nimeni, niciodată. Gazdele ieșeau de pe teren, cu capetele plecate, la finalul unui meci pe care Brazilia nu avea să îl uite niciodată.

Povestește Duilio de Feo, crainicul stadionului la acea finală:

”-La ora șapte a dimineții zilei de 16 iulie 1950, i-am mai dăruit o privire oglindei din baie. Am ieșit din camera de hotel iar liftul m-a dus la parter, acolo unde se servea micul dejun. Nerăbdarea se putea vedea până și la chelneri. M-am grăbit să termin cafeaua, iar la 8:30, împreună cu colegul meu de transmisiune, ne-am urcat într-un taxi ce a ne-a dus în jumătate de oră la stadionul Maracana. Ceea ce am găsit în fața ochilor era de-a dreptul incredibil: o mare de oameni veniți din toate colțurile Braziliei ce inundase tot ceea ce însemna vecinătatea arenei. Era ora 9:00 AM, iar meciul urma să înceapă la 15:30.

Ne-am instalat în cabina noastră și iar la prânz am început să trasmitem pentru postul de radio CX 24 – La voz del Aire. Cu trei ore înainte de startul partidei, stadionul era arhiplin. Se simțea fericire, magie, splendoare și încredere. Lumea savura momentul. Meciul, fără să se fi jucat încă, era câștigat deja.

În momentul în care a început meciul, cei 200.000 de spectatori au început să lanseze focuri artificiale. Brazilia a marcat ( Friaca, minutul 49 ) , iar nebunia s-a dublat ca intensitate. Îmi priveam colegul și nu puteam să cred ceea ce vedeam.

Jos însă, pe gazon, erau 11 oameni puternici și curajoși ce au decis să înfrunte tot. Obdulio Varela ( căpitanul Uruguay-ului ) a scos mingea din plasă și a țipat către ai lui: Haideți băi, ăia din tribune nu joacă.

Schiaffino egalează pentru Uruguay iar Rio de Janeiro părea că a intrat la terapie intensivă. După golul de 1-2 marcat de Ghiggia, ochii au început să mi se încețoșeze. Mai erau 23 de minute de joc iar eu nu mai vedeam nimic. Eram Campionii Lumii, ce naiba? În tribune intrau și mai mulți oameni veniți de pe străzi în căutarea unei explicații. Priveau cu stupoare la cei care profanau templul numit Maracana. Toată acea mulțime inspira milă. Te durea corpul. Vroiai să faci ceva, însă nu știai ce. Până și dacă erai uruguayan ți se făcea milă. Întregul oraș era pregătit să sărbătorească. În afara stadionului staționa un convoi de 11 autovehicule pregătite pentru a îi plimba pe eroii Braziliei pe străzile din Rio. Eroii însă, nu au mai urcat niciodată în ele. Fără covor roșu, au apărut Obdulio Varela și Jules Rimet, cel care i-a înmânat Cupa Mondială, aproape pe ascuns, de parcă acel obiect era furat.”

foto via facebook
foto via facebook

EL Maracanazo va avea un film, făcut de uruguayenii Sebastian Bednarik și Andres Varela, iar toată povestea apare detaliu cu detaliu într-o producție ce a putut fi văzută în premieră de peste 10 000 de persoane, miercuri, pe Estadio Centenario din Montevideo și care va rula  în sălile cinematografelor începând cu data de 27 martie  . Mai jos puteți vedea un trailer al acestui documentar de excepție, ce va putea fi cumpărat și pe DVD după data lansării.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

10 + sixteen =