Când un prieten apropiat devine suficient de puternic încât să-ți provoace poziția și să-ți măsoare ție și lui limitele într-o rivalitate directă, deși poate nu l-ai mai văzut așa de des, atunci poți spune că ai o pasiune intensă privind competiția cu acel altcineva. Așa e și povestea orașelor Liverpool și Manchester, care sunt localizate în nord-vestul Angliei la 65 km distanță unul de celălalt. Odată cu revoluția industrială și schimbările oferite de istorie, cele două au menținut un nivel de rivalitate pe repere economice și industriale.

De-a lungul secolului al XVIII-lea, Manchester devenise un oraș mult mai populat decât media metropolelor obișnuite de la acea vreme, reușind să se impună ca un reprezentant important și semnificativ al regiunii de nord engleze, ca apoi spre finalul secolului Liverpool să vină rapid din urmă ca un port maritim important – critic pentru creșterea comerțului și al succesului țesătoriilor de bumbac. Mulți spun că în următoarele două secole, Liverpool a reușit să depășească Manchester – descriindu-l ca al doilea mare oraș al Imperiului Britanic – un statut onorant, ținând cont de rolul Londrei.

Legăturile dintre cele două metrople au fost strânse de construcția Canalului Bridgewater, linia de navigație Mersey-Irwell (secolul XVIII) și prima linie de cale ferată între orașe – linia Liverpool – Manchester, destinată transportului de mărfuri dure pe teritoriul Regatului Unit (secolul XIX). Totuși, construcția canalului Manchester (pentru nave) a creat o disensiune așa de mare, deoarece politicienii din Liverpool se opuneau, iar muncitorii portuari de la Liverpool și lucrătorii feroviari din Manchester păreau că se îndreaptă spre o direcție nedorită.

Schimbările oferite de situația globală după cel de-al doilea război mondial a făcut ca ambele orașe să-și reconsidere perspectiva economică – trecând de la prioritizarea producției de cărbune la accesul în piețe transatlantice și asiatice, făcând ca industria de textile să scadă vertiginos în Marea Britanie. În timp ce Liverpool și-a pierdut prima sursă primară de capital în favoarea orașelor-port din sud, Manchester și-a păstrat moștenirea istorică privind industria textilă.

De asemenea, ambele metropole au făcut parte din județul Lancashire până la Reforma Administrativă din 1972, când au devenit centrul propriilor județe – Merseyside – respectiv Greater Manchester. Rivalitatea lor continuă și la nivelul economico-cultural, Manchester fiind gazda Jocurilor Commonwealth-ului din 2002, iar Liverpool – Capitala Culturală a Europei în 2008.

La nivel de fotbal, rivalitatea cluburilor din cele două orașe este asemănătoare derbiului Old Firm din Scoția, SuperClasico din Argentina, El Clasico din Spania și Derby della Madonnina din Italia. În plus, amândouă au cunoscut perioade de succes și regres al performanțelor pe plan intern și european, iar în prezent sunt în Top 10 al cluburilor cu cel mai mare buget financiar din lume.

Cele două cluburi sunt cele mai de succes din Anglia pe plan intern, european și global, adunând împreună 38 campionate, 9 Cupe ale Europei, 4 Cupe UEFA, 1 Cupă a Cupelor, 5 Supercupe ale Europei, 19 Cupe ale Angliei, 13 Cupe ale Ligii, 36 Supercupe ale Angliei, 2 Campionate Mondial de Fotbal ale Cluburilor și 1 Cupă Intercontinentală.

Fiecare își poate clama sau contesta supremația istorică – pe plan intern, United a câștigat 20 de titluri spre deosebire de Liverpool care a reușit 18, iar pe plan european, Liverpool are șase Cupe ale Campionilor (sau Ligi) față de cele trei ale lui Manchester. La nivel de trofee, un avantaj minor îl are Manchester United cu 66 de trofee în fața celor 63 realizate până acum de Liverpool.

Liverpool – Manchester United. Istoric și meciuri.

Primul meci din istorie care s-a disputat între cele două combatante a avut loc pe 28 aprilie 1894 ca meci test pentru un loc în prima divizie. Partida a fost loc pe stadionul Anfield și s-a încheiat cu victoria gazdelor de la Liverpool (formată în majoritate din scoțieni) cu 2-0, în fața a 3.000 de spectatori, cu ambele goluri marcate în prima repriză.

Miza a fost așa de mare, deoarece la finalul sezonului 1893-1894, cei de la Liverpool erau câștigători ai ligii secunde, iar Manchester (numiți atunci Newton Heath) au terminat pe ultimul loc în prima ligă. În consecință, înfrângerea le-a adus retrogradarea într-o divizie în care au rămas numai puțin de 12 sezoane, până când au reușit Ernest Magnall și John Henry Davies să creeze un club suficient de puternic pentru o performanță la nivel înalt.

Cele multe goluri marcate într-un meci dintre Liverpool și Manchester United (11 goluri) ­s-au înregistrat pe 25 martie 1908, pe stadionul Anfield și a avut echipa gazdă câștigătoare cu un 7-4 în fața la 10.000 de spectatori. La acest meci, unul dintre jucătorii lui Liverpool a reușit să marcheze o triplă – Bill McPherson (min. 9, 45, 69).

Liverpool 1907/08
Foto: lfchistory.net

Tot un meci în care Liverpool a înscris șapte goluri a consemnat și cea mai mare diferență de scor în istoria întâlnirilor, un 7-1, pe teren propriu în octombrie 1895 în fața a peste 10.000 de spectatori. La acest meci, pentru echipa antrenată de John McKenna au marcat trei jucători câte o dublă – Frank Becton, Harry Bradshaw și Fred Geary, plus un gol de la căpitanul Jimmy Ross, iar la oaspeți Joseph Cassidy a marcat golul de onoare.

Remiza cea mai disputată – cu cele mai multe goluri (8) – s-a înregistrat pe 22 august 1953, tot pe Anfield, un 4-4 cu Manchester United, a cărui desfășurare de scor a fost pe atât de nebună pe cât a fost și scorul final. Primul gol a fost marcat de oaspeți în min. 9, Liverpool a revenit la conducere până la pauză, ca apoi după pauză Manchester să egaleze din penalti și Liverpool să revină la conducere cu încă două goluri. În 25 de minute, oaspeții au revenit din nou și au egalat scorul la 4.

Liverpool 4-4 Manchester United, 1953
Foto: fifa.com

Cele două cluburi s-au confruntat în competițiile oficiale de 203 ori (66 victorii Liverpool – 57 egaluri – 80 victorii Man Utd – golaveraj 256 Liverpool – 276 Man Utd). Duelurile au atins șase competiții diferite în funcție de conjunctura fiecărui club – prima ligă engleză (veche) – 114, Premier League (55), Cupa Angliei (17), Supercupa Angliei (6), Cupa Ligii Angliei (5), liga secundă engleză (4) și Europa League (2).

Cea mai lungă perioadă de invincibilitate pentru Liverpool în meciurile directe cu Man Utd  a avut loc între decembrie 1919 și martie 1928 când a adunat 13 meciuri fără înfrângere în toate competițiile – 7 victorii și 6 egaluri (golaveraj 23-9), reușind chiar și o victorie cu 5-0 pe teren propriu în septembrie 1925 în fața celor de la Manchester.

Cea mai lungă perioadă de invincibilitate pentru Man Utd în meciurile directe cu Liverpool  a avut loc în două ocazii când a adunat 10 meciuri fără înfrângere în toate competițiile – prima dată între martie 1912 și ianuarie 1921 – 5 victorii și 5 egaluri (golaveraj 15-6) și a doua oară între mai 1996 și decembrie 2000 – 7 victorii și 3 egaluri (golaveraj 19-9).

În luna ianuarie s-au înregistrat 21 meciuri între cele două rivale tradiționale – cele mai multe în prima ligă engleză – 14 (7 în Premier League). 11 dintre acestea au avut pe Liverpool ca și echipă gazdă, din care a reușit să câștige doar de trei ori.

În total s-au înregistrat 7 victorii Liverpool, 5 egaluri și 9 victorii Man Utd (golaveraj 5-9). Primul a avut loc pe 30 ianuarie 1909, când Liverpool a învins cu 3-1 pe teren propriu. Ultimul a avut loc pe 15 ianuarie 2017 când Manchester United a remizat 1-1 pe teren propriu.

Stadionul Anfield a găzduit 93 de meciuri între Liverpool și Man Utd, terminate cu 45 de victorii ale gazdelor, 22 remize și 26 de victorii ale oaspeților din Manchester, iar golaverajul este de 152-101 în favoarea lui Liverpool.

Primul meci pe Anfield a avut loc pe 12 octombrie 1895, în liga secundă engleză, în fața a 10.000 de suporteri, martori la cea mai categorică victorie din istoria clubului din Liverpool în fața lui Man Utd, un 7-1, având 3-1 la pauză. Ultimul meci pe Anfield s-a disputat în Premier League pe 16 decembrie 2018, în fața a 52.908 de spectatori, care au văzut din nou o victorie sigură a gazdelor, un 3-1.

Cea mai mare audiență la un derbi LFC-MUFC pe Anfield s-a înregistrat în urmă cu șaizeci de ani pe 30 ianuarie 1960, în cadrul turului patru din Cupa Angliei, când Manchester United învingea în deplasare pe Liverpool cu 3-1 în fața unui număr record de 56.736 de spectatori. De asemenea, la ultimele două meciuri jucate la Liverpool, s-au înregistrat audiențe de cel puțin 52.900 de spectatori.

Anfield
Foto: thisisanfield.com

Liverpool – Manchester United. Antrenori comuni și rivali.

Cel mai longeviv antrenor din istoria lui Manchester United este – implicit – și antrenorul cu cele mai multe participări pe banca tehnică într-un derbi dintre Liverpool și Manchester United. Scoțianul Alex Ferguson a antrenat clubul între 1986 și 2013 și a reușit să să câștige numai puțin de 38 de trofee în cei 26 de ani petrecuți pe Old Trafford (13 campionate, 5 Cupe, 4 Cupe ale Ligii, 10 Supercupe ale Angliei, 2 Ligi ale Campionilor, 1 Cupa Cupelor, 1 Supercupă a Europei, 1 Cupă Intercontinentală și 1 Campionat Mondial de Fotbal al Cluburilor.

El are cele mai multe meciuri oficiale în calitatea de antrenor al lui Manchester United – fix 1300 – dar este al doilea cu mai mult de 1.000 de partide oficiale pe banca diavolilor roșii după Matt Busby. De altfel a depășit acea cifră-reper în decembrie 2010, cu doi ani și jumătate înainte să se retrage cu tot cu un titlu de campion.

Ferguson a fost prezent într-un număr record de 63 derbiuri între Man United și Liverpool pe banca echipei din Manchester, obținând 30 victorii, 14 egaluri și 19 înfrângeri (golaveraj 84-74). Ca orice perioadă lungă de timp a reușit să bifeze victorii precum un 4-0 în aprilie 2003 pe Old Trafford la înfrângeri precum 0-4 în septembrie 1990, pe stadionul Anfield.

Primul derbi cu Liverpool în care Ferguson a fost protagonist pe banca lui Manchester United s-a consumat în iarna lui 1986, pe 26 decembrie 1986 – Boxing Day, când diavolii roșii învingeau cu 1-0 în prima ligă engleză pe stadionul Anfield în fața a 40.663 de specatori. Ultimul derbi la care a participat a avut loc în Premier League, tot iarna, dar pe 13 ianuarie 2013 și s-a terminat tot cu o victorie a lui Manchester cu 1-0 pe Old Trafford în fața a peste 75.500 de oameni.

De asemenea, întâlnirile Liverpool – Manchester United pentru Alex Ferguson au extins spațiul limitat al arhipelagului britanic. Din cele 63 de meciuri – evident – cele mai multe s-au consemnat în Premier League (42), prima ligă engleză (12), urmate de 5 în Cupa Angliei, 2 în Cupa Ligii și 2 în Supercupa Angliei. În plus, patru finale au fost derbiuri cu Liverpool (2 în Supercupa Angliei, 1 în Cupa Angliei și 1 în Cupa Ligii).

Fiind cluburi de tradiție, Man Utd și Liverpool se bazează pe moștenirea lăsată generație cu generație și nimic nu confirmă acest lucru mai mult decât un jucător devenit antrenor la clubul unde s-a remarcat. Avem multe exemple de partea ambelor părți, fiecare având o participare mai mare sau mai mică în acest derbi britanic.

Luând fiecare în club în parte, începem cu Liverpool care a avut personalități similare care au evoluat din jucător în antrenor la club (inclusiv interimarii): Matt McQueen, Phil Taylor, Bob Paisley, Kenny Dalglish, Ronnie Moran, Graeme Souness și Roy Evans. De partea cealaltă, la Manchester United, în această scară a evoluției jucător-antrenor îi putem enumera pe: Lal Hilditch, Wilf McGuiness, Ryan Giggs și Ole Gunnar Solskjaer.

Bob Paisley
Foto: lfc.com

Germanul Jurgen Klopp are o relație complicată cu Manchester United, neavând un avantaj clar asupra diavolilor roșii, de multe ori fiind împiedicat în meciurile decisive – mai ales că el a prins perioada post-Ferguson. Singura dată când a putut profita și a eliminat-o pe Manchester dintr-o competiție a fost în Europa League, când i-a scos din optimi după 1-1 și 2-0. În acel sezon, germanul a reușit prima mare performanță calificând echipa până în finala competiției, pierdută la Basel cu 1-3, după ce englezii deschiseseră scorul.

De când a venit la Liverpool, Klopp a întâlnit pe Manchester United în 10 ocazii – reușind doar 2 victorii, 6 egaluri și 2 înfrângeri (golaveraj 9-7). Ambele înfrângeri au venit la un gol diferență și ambele în Premier League (ianuarie 2016 – 0-1 pe Anfield și martie 2018 – 1-2 pe Old Trafford). Ambele victorii au venit la două goluri diferență pe stadionul Anfield (martie 2010 – 2-0 în Europa League și decembrie 2018 – 3-1 în Premier League).

Din acele 10 de meciuri ca antrenor împotriva lui Manchester United, 8 au fost în Premier League și 2 în Europa League. Cele șase egaluri – având cea mai mare densitate ca și rezultate s-au împărțit echilibrat în 3 de scoruri de 1-1 și 3 remize albe. Două dintre ele le-a reușit în confruntările cu norvegianul Solsjkaer – ambele pe Old Trafford și ambele în anul 2019 (0-0 în februarie și 1-1 în octombrie).

De cealaltă parte, Ole Gunnar Solskjaer are o istorie mult mai bogată și mult mai vastă cu Liverpool, deoarece vine din postura fostului jucător al lui Manchester United și antrenorul echipei de rezerve al aceluiași club în trecut – având șansa de a se ciocni deseori la multe niveluri cu rivalii cormorani.

El a rămas în memoria fanilor fotbalului pentru golul victoriei din finala Ligii Campionilor din 1999 – în care Manchester United a revenit în ultimele minute regulamentare. Pe lângă acest trofeu, a mai câștigat la Manchester în calitate de jucător șase campionate, două cupe, două supercupe ale Angliei și 1 Cupă Intercontinentală.

Ca fotbalist, norvegianul a prins 11 confruntări cu Liverpool și a marcat de trei ori; de cele mai multe ori meciurile s-au disputat pe stadionul Old Trafford – 8 ocazii. În șapte ocazii a fost titular și doar de trei ori a rămas integralist, fiind schimbat în patru rânduri în repriza secundă, iar în patru situații a început ca rezervă și a intrat de fiecare dată după minutul 60.

Unul din cele trei goluri le-a marcat ca un preaviz pentru finala cu Bayern, în ianuarie 1999, într-un 2-1 reușit cu golul său din min. 90 după ce a intrat cu 9 minute înainte pe teren (într-un meci din Cupa Angliei). Toate golurile le-a marcat în meciuri în care Manchester Untied a rămas neînvinsă în fața lui Liverpool, iar din cele 11 partide – 9 au fost în Premier League, 1 în Cupa Angliei, 1 în Cupa Ligii.

După ce s-a retras de la Manchester United, în 2008 a preluat ca principal echipa rezervelor cu care a continuat până în 2011, deși a avut oferte chiar de la naționala mare a Norvegiei.  A reușit să câștige în 2010 varianta pentru echipele de rezerve a competiției de Premier League. Tocmai atunci a întâlnit echipa similară a lui Liverpool și a reușit două rezultate suprapuse (o înfrângere cu 0-1 în septembrie 2009 și o victorie cu 1-0 în aprilie 2010).

La prima echipă, norvegianul a întâlnit de trei ori pe Liverpool – de fiecare dată în Premier League și nu a reușit să învingă echipa cormoranilor. Prima dată s-a întâmplat în perioada sa la Cardiff City, când pierdea cu 3-6 pe stadionul din Cardiff în martie 2014. Celelalte întâlniri au fost menționate mai sus și intră în categoria întâlnirilor Liverpool-Man Utd, ambele fiind cu Jurgen Klopp. În total, Ole Gunnar a adunat 2 egaluri și 1 înfrângere (golaveraj 4-7) în fața lui Liverpool.

Liverpool – Manchester United. Jucători și stranieri

Jucătorul cu cele mai multe prezențe în istoria meciurilor Liverpool – Man Utd este actualul selecționer al Țării Galilor – Ryan Giggs, care a fost prezent în numai puțin de 48 de ocazii pentru Manchester United și a marcat doar de cinci ori. Din acele 48 de meciuri jucate împotriva lui Liverpool, 38 au fost în Premier League, 5 în Cupa Angliei (1 finală), 2 în Cupa Ligii Angliei (1 finală), 2 în prima ligă engleză (formatul vechi) și 1 Supercupă – Charity Shield (finală).

Galezul este cel mai decorat / premiat fotbalist din istoria fotbalului englez – cu 35 de trofee reușite în cei 24 de ani petrecuți la Manchester United (numit de fani în 2011 – cel mai bun jucător al tuturor timpurilor pentru diavoli) – 13 campionate (record personal) – plus de șase ori vice-campion, 4 Cupe, 4 Cupe ale Ligii, 9 Supercupe ale Angliei, 2 Ligi ale Campionilor, 1 Cupă Intercontinentală și 1 Campionat Mondial de Fotbal al Cluburilor.

Giggs a jucat de cele mai multe ori pe Old Trafford – stadionul lui Man Utd (24), urmat de Anfield (21), stadionul Millennium din Cardiff (2 finale – cupa ligii și supercupa) și Wembley (finala Cupei Angliei). De asemenea, de fiecare dată când a marcat Giggs – Manchester United a rămas neînvinsă în duelurile cu Liverpool (primul gol în ianuarie 1994 – un 3-3 în deplasare, și ultimul gol în ianuarie 2011 – un 1-0 pe teren propriu).

În trei ocazii, golurile lui Giggs împotriva lui Liverpool au fost decisive în conjunctura meciului întreg: ianuarie 1994 – a marcat pentru 2-0 (scorul final 3-3); în noiembrie 2003 – a marcat o dublă într-o victorie cu 2-1; în ianuarie 2011 – a marcat singurul gol dintr-un meci eliminatoriu din Cupa Angliei.

Împotriva lui Liverpool, Giggs a început în 41 de meciuri ca titular – în 36 a rămas integralist, de 5 ori a fost schimbat în repriza secundă, iar în șase meciuri a început ca rezervă ca apoi să intre pe parcursul reprizei secunde. Toate cele cinci goluri le-a marcat în meciurile în care a evoluat ca titular și a terminat meciul pe teren ca integralist.

Giggs a jucat trei finale de competiții domestice împotriva lui Liverpool: prima (în Cupa Angliei) pe stadionul Wembley în mai 1996, câștigată cu 1-0 în fața a 79.007 de oameni; a doua (în Supercupa Angliei) pe stadionul Millennium din Cardiff în august 2001, pierdută cu 1-2 în fața a 70.227 de oameni; a treia (în Cupa Ligii Angliei) tot pe stadionul Millennium din Cardiff în martie 2003, pierdută cu 0-2 în fața a 74.500 de spectatori.

Portarul cu cele mai multe prezențe într-un derbi dintre Liverpool și Manchester United este un portar african originar din Zimbabwe – Bruce Grobelaar, care a evoluat în numai puțin de 28 de meciuri.  

Pentru Liverpool (legitimat între 1981 și 1994) a evoluat de 28 ori (de 19 ori în prima ligă engleză, de 3 ori în Cupa Ligii, de 2 ori în Cupa Angliei, de 2 ori în Supercupa Angliei și de 2 ori în Premier League) și a primit 33 de goluri. Doar în trei partide nu a reușit să primească gol, iar cel mai des scor întâlnit în derbiurile jucate de el a fost de 1-1 (de 6 ori).

Cele mai multe goluri le-a primit în trei rânduri – 3 goluri (aprilie 1988, un 3-3 pe teren propriu – octombrie 1990, un 1-3 în deplasare – ianuarie 1994, un 3-3 pe teren propriu). Atât primul meci, cât și ultimul meci la Liverpool contra lui Manchester United au avut loc pe stadionul Anfield (primul în octombrie 1981, 1-2 și ultimul în ianuarie 1994, 3-3).

Cele mai multe goluri în derbiurile Liverpool-Manchester United au fost înscrise de doi jucători, care au reușit 9 goluri pentru echipa pe care o reprezintă în secole diferite. Primul (cel din secolul XX) a fost George Wall care a marcat toate cele 9 goluri pentru Manchester United în 13 meciuri de prima ligă engleză, în două dintre cazuri reușind și duble. De altfel, una dintre dublele sale au făcut parte din meciul cu cele mai multe goluri marcate – un 7-4 pentru Liverpool în martie 1908.

Celălalt marcator este nimeni altul decât Steven Gerrard – care a reușit același număr de goluri întins pe o perioadă mai largă de timp și de meciuri – 35 de partide (secolul XXI). Din cele nouă, opt au fost reușite în Premier League și unul singur în Cupa Ligii – chiar în jocul de finală; cinci goluri le-a marcat în repriza secundă și patru în prima repriză.

În plus, el a marcat de cele mai multe ori în derby pe Old Trafford (5 ocazii) și tot pe același stadion a reușit cele două duble împotriva lui Manchester United (septembrie 2010 și martie 2014). Primul său gol l-a reușit în martie 2001 pe Anfield, într-o victorie cu 2-0 în Premier League (min. 15) și ultimul tot în martie, 13 ani mai târziu pe Old Trafford, într-o victorie cu 3-0 în Premier League (min. 46 – penalti).

De-a lungul istoriei întâlnirilor Liverpool-Manchester United s-au înregistrat 12 triple (șase reușite de fiecare echipă în parte) realizate în prima ligă de fotbal (8), Premier League (2) și liga secundă de fotbal (2). De asemenea, stadionul Anfield a găzduit cele mai multe meciuri în care s-au realizat triple – 6.

Prima a fost realizată de Jack Peters în noiembrie 1895, când marca trei goluri pentru echipa lui Man Utd (numită atunci Newton Heath) pe teren propriu într-o victorie cu 5-2 în fața lui Liverpool în fața a peste 10.000 de spectatori. Ultima a fost realizată de Dirk Kuyt în martie 2011, când marca trei goluri pentru echipa lui Liverpool în deplasare într-o victorie cu 3-1 în fața a peste 44.753 de spectatori.

Loviturile de pe pedeapsă au devenit un clișeu în fotbal, care fac parte deja din decorul spectacolului sportiv și acest lucru este confirmat în istoricul meciurilor dintre Liverpool șia Man Utd, înregistrându-se numai puțin de 39 de goluri de la punctul cu var (cele mai multe fiind reușite de Liverpool – 21 și 18 de către Man Utd).

Primul gol din penalti a fost reușit de Thomas Arkesden în prima repriză la 1-0 pentru Man Utd într-o victorie cu 3-1 pe stadionul Bank Street, un meci de ligă secundă, înregistrată în decembrie 1904, iar ultimul gol din penalti a fost marcat de James Milner în minutul 27 care a deschis scorul în remiza 1-1 de pe Old Trafford, din ianuarie 2017, din Premier League.

Cele mai multe goluri înscrise de un jucător de la punctul cu var în duelurile Liverpool-Man Utd îi aparțin lui Steven Gerrard, care a marcat de patru ori (martie 2009, septembrie 2010, martie 2014). Din cele patru goluri, trei au contat în meciuri încheiate cu victorii importante pentru Liverpool.

Totodată Gerrard este unul din cele două exemple de jucători care au marcat o dublă din penalti într-un derbi Liverpool-Man Utd. Performanța o reușea în martie 2014, când marcat de două ori pentru Liverpool într-o victorie pe Old Trafford în deplasare, terminat 3-0. Celălalt, care e și primul din punct de vedere cronologic e olandezul Ruud van Nistelrooy – care a reușit acest lucru în aprilie 2003 tot într-o victorie fără gol primit pentru echipa sa, un 4-0 pe Old Trafford.

De-a lungul întâlnirilor Liverpool-Manchester United, s-au înregistrat 11 autogoluri (șapte având ca beneficiar pe Liverpool și patru pe cel din Manchester). Cele mai multe au fost înregistrate în meciuri disputate pe stadidonul Anfield – 6, restul de patru fiind consemnate pe Old Trafford și unul pe teren neutru pe Maine Road (stadionul lui Man City).

Primul autogol a fost reușit de Reg Allen care a înscris în minutul 37 un autogol pentru Liverpool într-o victorie a acestora (august 1950) pe teren propriu, 2-1. Ultimul autogol a fost reușit de Eric Bailly, care a înscris în minutul 66 pentru Liverpool într-o înfrângere în deplasare, cu 1-2 (martie 2018).

Cele mai multe autogoluri înscrise de un jucător în favoarea celeilalte echipe aparțin lui Jamie Carragher care a marcat de două ori în același meci – 11 septembrie 1999, într-o victorie a lui Manchester United pe Anfield cu 3-2. Ambele goluri au fost reușit în prima repriză în minutele 4 și 44. E și singurul caz de jucător care a înscris mai mult de autogol într-un meci în acest derbi.

Derbiul dintre Liverpool și Manchester United este unul intens și la nivelul cartonașelor roșii – fiind pe locul 2 în Premier League (noul format) cu 16 eliminări (9 la Manchester și 7 la Liverpool), primul fiind un alt derbi important în care Liverpool e protagonistă – cel de pe Merseyside cu Everton (cu 21 de roșii).

Jucătorul care a fost eliminat de cele mai multe ori în derbi – în 4 rânduri – este sârbul Nemanja Vidic, care a evoluat la Manchester United între 2006 și 2014 și a prins 13 derbiuri cu Liverpool. Sârbul a fost eliminat o singură dată în mod direct (într-o victorie pe teren propriu cu 1-0 în martie 2009 – în minutul 79) și de trei ori după două cartonașe galbene (toate în ultimele 20 de minute și de două ori în prelungiri).

De asemenea, toate eliminările lui Vidic au survenit în repriza secundă și o singură dată echipa sa nu a pierdut (reușind chiar să învingă cu 1-0 pe teren propriu – martie 2009. Tot sârbul a fost co-protagonistul singurului meci cu mai mult de un cartonaș roșu acordat jucătorilor, un 2-0 pentru Liverpool pe Anfield, în care el și Mascherano au primit ambii al doilea cartonaș galben după prelungiri și au fost eliminați în consecință.

Cea mai rapidă eliminare din istoria derbiului îi aparține căpitanului de legendă – Steven Gerrard – la ultimul meci dintre Liverpool și Manchester United care a consemnat un cartonaș roșu. E vorba despre victoria de pe Anfield a lui Manchester United cu 2-1 în Premier League (martie 2015) și îl are ca erou negativ pe Gerrard, care intrat ca rezervă după pauză a primit cartonașul roșu după doar 38 de secunde de la fluierul de start al reprizei secunde.

Eliminarea lui Gerrard a reprezentat a 50-a pentru echipa Liverpool în meciurile de Premier League și nu este cea mai rapidă din istoria competiției. Norocosul se numește Keith Gillespie (Sheffield United) care a reușit performanța de a intra ca rezervă în minutul 53 și a fi eliminat 10 secunde mai târziu într-un meci din deplasare cu Reading, din ianuarie 2007.

Printre jucătorii au evoluat la ambele echipe, pot fi enumerați Tom Chorlton, Jackie Sheldon (anii 1910), Tom Miller, Fred Hopkin, Tommy Reid (anii 20), Ted Savage, Allenby Chilton (anii 30), Thomas McNulty (anii 50), Phil Chisnall (anii 60), Peter Beardsley (anii 80), Paul Ince (anii 90), Michael Owen (anii 2000).

Articol scris de Sebi Răducu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × 4 =