holocaust”Incepi să te joci cu cuvintele și visezi să faci lucruri mari cu ele: să emoționezi pe cineva, să provoci admirație. Când cunoști jurnalismul și te îndrăgostești de el, visezi tot mai sus: să relatezi cele mai importante știri în cele mai bune pagini, să schimbi lumea.

Dacă nu începi jurnalismul îndrăgostit de originea sa idilică, de ceea ce poți face, nu ai o inimă care să se distrugă, însă vei pierde pasiunea și acel ceva care marchează diferența. Jurnalismul are o față obscură care îți lasă chipul gri, palid. Însă, după cum spuneam, eu visez să spun lucruri mari.

Curiozitatea a omorât motanul și ambiția îl poate ucide pe cel care o are. Dar ce este un jurnalist fără ambiție? Când cuvintele merg mână de mână cu jurnalismul sunt toate șansele ca și conținutul să fie atractiv. Însă când jurnalistul este liber, are curaj, poate face lucruri minunate. Poate că va schimba o lege nedreaptă. Poate că va salva o viață. Poate va schimba lumea.

Pasiune și ambiție. Cuvinte care ar trebui să îl caracterizeze pe jurnalistul începător. Peste talent. Peste meserie. Peste oportunismul surselor. Toate astea vin mai târziu, cu timpul. Da, sunt arogant. Vreau să schimb lumea ca jurnalist și o spun clar și răspicat.

devastatorDin cauza asta jurnalismul sportiv îmi dă dureri de cap. Din două motive. Primul: jurnalismul sportiv e cea mai urâtă fațetă a jurnalismului. Fanatism, stupiditate, clientelism … argumente suficiente care ma fac să cred că această meserie e putredă pe dinăuntru. Al doilea: jurnalismul sportiv nu va schimba lumea niciodată.

Mulți, prea mulți, pot vorbi despre sport. Mulți, prea mulți, vorbesc deja despre sport. În special, e clar, despre fotbal. Însă sportul – si fotbalul – are ceva ce nu toata lumea e capabilă să vadă: este o oglindire a vieții însăși. Suișuri și coborâșuri, râsete și lacrimi, zâmbete largi și fețe luminoase. Bucuria și tristețea. Și poveștile, mai ales poveștile.

Sportul este o sursă infinită de povești delicioase pentru cel care le caută. Exemplele de autodepășire. Eșecurile. Revenirile. Un nectar care te face să continui să bei din el, chiar dacă în capul tău o să auzi mereu o voce soptindu-ți că sunt lucruri mai importante. Însă ce e mai important decât să povestești o parte a vieții care încă nu e coruptă?

Ambiția e puternică, însă cum să renunți la a relata povești atât de frumoase precum cele pe care le naște sportul? Din cauza asta nu renunț; pentru că iubesc sportul. Așa cum voi continua să iubesc, cu aceeași forța, acea dorință nebună de a schimba lumea. ”

articol scris de Jose Ignacio Cejudo, publicat pe eldiariofenix.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

seven + five =