de Newsted

Printre multe idei, unele mai bune, altele îndoielnice, Gazeta Sporturilor a avut și una excelentă: reeditarea cărților lui Ioan Chirilă. Un clasic al literaturii sportive din România. Dacă nu-i plăcea sportul despre care a scris toată viața cu pasiune, ar fi ajuns unul dintre scriitorii studiați în școli. Cum literatura sportivă nu se studiază încă la școală, a rămas în inimile celor ce au avut aceeași pasiune cu a lui…

În timpul facultății, stăteam de vorba amical cu o doamnă profesor. Întâmplarea face ca domnia sa să aibă o vârstă apropiată de a mea, iar sufletul tânăr a apreciat-o mereu de studenți. Din vorbă în vorbă am ajuns la subiectul literatură și m-a întrebat curioasă pe cine prefer. I-am răspuns fără să mă gândesc: “Ioan Chirilă”. Apoi i-am observat mirarea pe față. Nu cunoștea numele. Motivul era clar: nu-i plăcea sportul. Cu greu am convins-o sa primească o carte semnată Ioan Chirilă. După câteva zile am primit un răspuns surpriză din partea sa: “Ai avut dreptate. E un scriitor extraordinar“. Cartea se numea “World Cup ’66”.

Prima carte a marelui cronicar sportiv pe care am citit-o se numea: “Zile și nopți pe stadion”. M-a fermecat pur și simplu, deși nu aveam prea mulți ani de viață. O istorie a fotbalului românesc, trecând prin cele mai importante momente. O istorie din care am aflat cine au fost Wetzer, Bodola, Baratki, David, Petschovski, Gheorghe Constantin, Ozon, Dobrin, Lucescu, Dumitrache… Bineinteles că am început să caut prin bibliotecă, în colecția tatălui meu, cărțile lui Chirilă. Și, spre norocul meu, am găsit destule. Au urmat, pe rând: Nadia, Espana ’82, Glasul roților de tren, Ar-Gen-Ti-Na!, Și noi am fost pe Conte Verde, Mexico ’70 – Jurnal sentimental și multe altele. Mi-au scăpat câteva… Tatăl meu nu le avea în colecție. Astept cu nerabdare să-mi completez colecția: cea fizica și cea spirituală.

Preferata mea se numește “World Cup ’66”. O scriere superbă, ce povestește întâmplările Campionatului Mondial din anul 1966, din mai multe puncte de vedere, cele ale unor personaje imaginare. Mai târziu am aflat că Ioan Chirilă a scris această carte, extrem de amănunțită, privind Campionatul Mondial la televizor (era primul CM televizat). Extraordinar. Un om cu un talent ieșit din comun și o imaginație pe gustul tuturor. Trebuie să o citiți pentru a vă da seama …

Ioan Chirilă a fost un cronicar sportiv dar nu face parte din acei cronicari ai cifrelor și cuvintelor seci, al povestirii cu lux de amănunte dar strict din punct de vedere sportiv. Nu… Ioan Chirilă era un maestru al metaforei, lăsând în urma lui niște capodopere. Păcat că literatura sportivă nu se studiază în școli…

“Echipa șepcilor roșii este istorie, dar în același timp, poezie. O poezie a fotbalului, iar când cobori pantele Feleacului, stadionul Ion Moina de sub Cetățuie, udat de apele Someșului, pare coală de hârtie pe care se scrie aceasta poezie. Potcoava de pe tricourile jucatorilor, că și potcoava stadionului este o emblemă care dăinuie în timp. O echipă care nu a putut fi destramată nici de vicisitudinile vremurilor, nici de război, nici de divizia C, nici de vântul care suflă mai mereu prin buzunarele fotbaliștilor și suporterilor, iubită și adulată de majoritatea puștilor care se duc să cânte la stadion, păstrată în inimă de cei care au trecut prin aulele şi amfiteatrele Universității clujene.

Pentru mine, “U” n-a fost numai o echipa de fotbal, CI O IDEE. O explozie a celei mai frumoase vârste, a studenției. O imagine ce-o voi lua cu mine dincolo!”

Ioan Chirilă -“Sepcile roșii” 1969

2 COMENTARII

  1. -Cum credeţi că va arăta sportul în mileniul următor, domnule Chirilă?-Cred că nu o să mai existe! De ce? Ca să fac o glumă, pentru că am să dispar şi eu…Nu a glumit. Din păcate. Sportul s-a transformat în altceva, greu de descris. Să sperăm că măcar noi aici pe BDF putem readuce o parte din partea sa frumoasă, chiar dacă și numai prin fotbal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

five + two =