“Jules Rimet e un geniu, iar Cupa lui va trai

 

pana ce-o ingheta pamantul”

 

-Costel Radulescu – managerul Echipei Nationale -1930

 

S-a vrut de mult.S-a visat la o competitie care sa arate suprematia in fotbal…Multe natiuni au visat sa fie cele mai bune…Inca de la inceputul secolului XX se tot punea in discutie organizarea unei astfel de competitii…Fotbalul intre timp se extindea cu repeziciune, din stat in stat, din continent in continent.Si fotbalul, de pe atunci visand la titulatura de rege al sportului fotbalul isi dorea o competitie oficiala, care periodic sa incununeze o anumita natiune ca stapana a celorlalte…Idei au fost multe.S-a trecut de la simplele meciuri amicale, la desfasurarea intrecerii in sistem competitional.A fost aleasa cea mai simpla metoda: Jocurile Olimpice, competitie deja existenta.Si turneele olimpice, o buna perioada vor reusi sa adune toata crema fotbalului mondial.Bineinteles ca la inceput “campioni mondiali” au fost britanicii.Isi taiau partea leului.Era jocul lor.Ei ii cunosteau toate tainele.Astfel ca Anglia a castigat turneele olimpice din 1908 si 1912.Apoi, treptat, britanicii vor face pasul inapoi, neacceptand profesionismul ( uneori mascat ) al celorlalte reprezentative.Pentru ei, cei care au inventat si notiunea de “fair-play”, lupta devenea inegala, Anglia nefiind de acord cu participarea profesionistilor la Olimpiade, desi in Insula exista un campionat al echipelor profesioniste.Si astfel Anglia s-a dezis de aceasta competitie, in noua ei forma, continuand sa sustina ideea de amatorism in sportul international.

Urmatoarea la randul suprematiei a venit nationala Uruguayului, fotbalul inca de pe atunci starnind pasiuni imense in incinsa America Latina.Si astfel au castigat “celestii” turneele olimpice din 1924 si 1928.

In ciuda extinderii si popularizarii imense a fotbalului pe glob, britanicii aveau un cuvant greu de spus.FIFA a incercat sa impace si Marea Britanie cu restul lumii prin diferite solutii de compromis.Dar cu englezu’ nu e de gluma, astfel ca la 1928 , Marea Britanie s-a retras din FIFA.Era o lovitura grea data sportului pe care tot ei il daruisera lumii.

Ne intoarcem putin in timp, imediat dupa incheierea primului razboi mondial cand presedintele Federatiei Franceze de Fotbal, Jules Rimet, sustinut de Henry Delaunay , secretarul general al aceleiasi federatii, lanseaza ideea organizarii unei competii mondiale , dedicata exclusiv fotbalului.”Beneficiind” si de un climat nefavorabil datorat “sechelelor” razboiului , tarile aliate nedorind sa se intalneasca cu reprezentantii Puterilor Centrale, ideea nu este luata in seama , fiind pusa la “naftalina” de catre Jules Rimet.Devenit intre timp presedinte al FIFA, in 1921, Rimet reia ideea organizarii unui Campionat Mondial de fotbal, ideea pe care pana la urma va reusi sa o impuna.La Congresul FIFA de la Roma ( 1926 ) se ia hotararea de instituire a unei comisii de studiere a posibilelor modalitati de organizare a competitiei.Si astfel, in ziua de 5 februarie 1927 , la Zurich ia fiinta comisia formata din G.Bonet ( Elvetia ), Hugo Meisl ( Austria ), H.Delaunay ( Franta ), Felix Linemann ( Germania ), si G.Ferreti ( Italia ).

La Congresul din 26 mai 1928, la Amsterdam s-au prezentat 31 de federatii nationale, mai putin cea britanica, retrasa din FIFA. Cei mai zelosi sustinatori ai Campionatului Mondial au devenit austriecii, cehoslovacii si ungurii ( acestia din urma propunand si mentinerea turneelor olimpice ).Victoria a fost clara : 25 de voturi pentru si 5 voturi contra ( toate insa din motive pus financiare ).S-a votat si regulamentul de desfasurare al Campionatului mondial, cu urmatoarele prevederi:

*Competitia se va numi Cupa Mondiala;

*Se va desfasura din patru in patru ani, incepand cu 1930;

*Cupa va fi donata de FIFA;

*Componenta grupelor va fi stabilita prin tragere la sorti;

*Daca se vor inscrie peste 30 de echipe, FIFA isi rezerva dreptul de a dispune organizarea unor meciuri preliminare.

Marea hotarare fusese luata.Lumea fotbalului avea propria ei competitie.Mai ramanea desemnarea tarii organizatoare a primei editii.Aceasta va fi hotarata la Congresul FIFA de la Barcelona , in 17-19 mai 1929.Si-au depus candidatura mai multe tari : Uruguay, Italia, Olanda, Spania, Belgia si Suedia.Castig de cauza a avut Uruguayul , pe mai multe considerente:

*Era dubla campioana olimpica ( 1924 si 1928 );

*In 1930 Uruguayul avea sa-si serbeze centenarul independentei de stat, astfel promitand si construirea unui stadion de 100 000 de locuri, care va fi numit Centenario;

*Si-au luat angajamentul de a suporta toate cheltuielile de transport si intretinere ale europenilor plus o cota parte din beneficii;

*Si nu in ultimul rand, sud-americanii se bucurau de sustinerea lui Jules Rimet.

Europenii s-au simtit neglijati , cel mai vehement fiind Hugo Meisl.Pe seama acestui sentiment combinat cu un sentiment de neincredere in succesul competitiei, fortele Europei s-au retras.Desfasurarea Cupei Mondiale era pusa in pericol.Uruguay si Argentina au trecut la amenintari, spunand ca in cazul in care Europa nu se prezinta si FIFA ii va sustine pe europeni , se vor retrage din Federatia Internationala.Nu se vor tine de cauvant, dar la urmatorul Mondial, desfasurat in Europa vor raspunde in acelasi fel si nu se vor prezenta…..

.

Si iata ca pana la urma , mai cu amenintari, mai cu promisiuni, mai cu vorba buna, se hotaraste ca la 15 mai sa inceapa PRIMA EDITIE A CUPEI MONDIALE LA FOTBAL.Din partea Europei participa doar 4 reprezentante: Belgia, Franta, Yugoslavia si ….Romania, tara noastra fiind prima natiune inscrisa.

—————————————————–
Bibliografie:

-M Ionescu, M Todoran – “Fotbal de la A la Z “vol 1

-I Chirila , M Ionescu – “Un veac de fotbal romanesc”

-F Moises – “Campionatele mondialde de fotbal 1930-1970″

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

one × 5 =