A fi sau a nu fi antrenor?

0
1462

Nu toți fotbaliștii devin antrenori, la fel cum nu toți antrenorii sunt foști fotbaliști. Cariera de fotbalist este relativ scurtă, iar meseria de antrenor este una dificilă și mulți jucători cred că automat își pot continua cariera în „domeniu”.

Nimic mai fals, avem exemple clare în Liga 1 și în străinatate. Nu vrem să dăm nume, nu vrem să criticăm pe nimeni, doar că profilul psihologic al unor jucători stă în calea acestora atunci când vine vorba de antrenorat.

Un antrenor trebuie să fie în primul rând un bun psiholog, profesor de sport, care se poate impune ușor în orice vestiar, care să fie ascultat cu atenție de elevii săi, aceștia progresând sub îndrumarea lui. Acesta îi învață pe jucători să trăiască momentele speciale ale victoriilor, îi învață să suporte cu demnitate înfrângerile și printr-o susținere continuă, îi face pe elevi să se ridice și să meargă mai departe, atunci când ei întâmpină greutăți, sportive sau personale.

Un antrenor suportă toate criticile pentru că își iubește meseria și e pregătit cu argumente atunci când lucrurile nu merg bine.

Mulți aleg această cale, dar nu mulți reușesc cu adevărat, să fim sinceri, pe mulți nu îi ajută nici intelectul. Înțelegem că această meserie este preferată de majoritatea foștilor jucători, dar unii din ei chiar trebuie să se gândească de două ori înainte să facă pasul acesta și poate trebuie să se orienteze spre alte cariere, fie spre management, fie chiar și spre alte sporturi.

Trebuie doar seriozitate și mai multă educație în disciplinele respective, deoarece nu este suficient doar să alergi 90 de minute după un „balon”. Teoria este mult mai complexă și este nevoie de studiu intens și muncă continuă, pentru a obține rezultatele dorite.

Articolul precedentIdee pentru sistemul fotbalistic românesc
Articolul următorDe ce nu va câștiga Chelsea campionatul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here