”Aveam doar șase ani când fotbalul a început să devină ceva important pentru mine: la TV a început să se emită Oliver și Benji ( serialul animat Căptain Tsubasa ). Când se terminau desenele animate, coboram cu fratele meu pe stradă și ne jucam cu mingea. Îmi imaginam că eram un jucător profesionist ca băieții din serial

torres 2

Torres nu se întoarce la Chelsea. E imposibil. Este împrumutat la Milan pentru următoarele două sezoane și noi nu mai aveam loc în echipă, nici pe listele de jucători pentru Premier League sau Liga Campionilor” – Jose Mourinho, decembrie 2014.

Au trecut peste 13 ani de când pe stadionul Vincente Calderon, fața unui public care îl văzuse până atunci doar în postura copilului de mingi, își făcea debutul în echipa mare de la Atletico Madrid un puști cu fața plină de coșuri, ce abia împlinise 17 ani. Câteva zile mai târziu, după doar o săptămână, visul puștiului care bătea mingea pe străzile din Fuenlabrada devenea realitate, marca primul său gol ca jucător profesionist. 13 ani mai târziu, El Niño, poreclit așa pentru ca in vestiar nu ii stia nimeni numele, a ajuns minge de ping-pong intre Chelsea si Milan, asta conform ultimelor stiri din presa italiana si engleza.

Când a debutat cu Atletico, echipa se zbătea să scape de munca de miner din Segunda Division, însă Fernando Torres a trebuit să aștepte încă un sezon pentru a da piept cu granzii fotbalului spaniol. Între timp, câștigase EURO Under 19 cu naționala Spaniei, marcând golul decisiv în finala cu Germania și fiind ales drept cel mai bun jucător al turneului. Avea să fie începutul unei cariere plină de contraste, cu o ascensiune fulminantă pe debut, cu momente culminante în momente decisive și o cădere cât se poate de dureroasă în ghearele nemiloase ale statisticilor care măsoară randamentul atacanților având ca reper o singură coordonată, cea a numărului de goluri marcate.

Ironiile nu sunt noi pentru El Niño. Când încă juca în Primera Division, fanii Real Madrid îi reaminteau mereu că reușise să marcheze un singur gol în poarta echipei ”lor”, uitând însă că marcase opt goluri în poarta Barcelonei. La națională a fost pus mereu să stea în umbra lui Villa, însă el a declanșat nebunia în Spania după ce a marcat decisiv în finala EURO 2008, la finalul unui prim sezon cu Liverpool, pentru care marcase 33 de goluri ( 24 în Premier League și șase în Liga Campionilor )

Cum a fost posibil ca The Kid, cel mai bun debutant din istoria Premier League și idol în insula britanică, să devină peste noapte obiectul ironiilor ce au trecut de foarte multe ori limita spre batjocură, în tribune și mai ales în presă?

torres 4

Pe 4 februarie 2011 a fost prezentat la Chelsea, care îl cumpărase de la Liverpool în schimbul sumei de 50 de milioane de lire sterline, transformându-l în cel mai scump transfer din istoria Premier League. ”Marile oportunități apar o singură dată în viața, iar asta era o ocazie unică de a îmi recăpăta iluziile și puterea de a lupta” spunea Torres în momentul prezentării. Etapa Chelsea a fost încă de la început problematică, marcată de suma enormă care a pus presiune pe prestația atacantului spaniol, însă chiar și așa, s-a trecut relativ ușor peste prestațiile bune ale lui, peste golurile marcate în meciuri extrem de importante, care duceau echipa în finala Ligii Campionilor din 2012. Fiecare mișcare a lui a fost analizată până la cel mai mic detaliu, însă Torres încă avea un cache destul de atrăgător. La o ședință de autografe cu fanii, coada pentru semnătura lui dădea ocolul stadionului, în timp ce colegii lui se pregăteau deja să plece acasă. El Niño nu a convins la Chelsea. Chiar dacă și-a trecut în palmares trei titluri ( Champions League 2012, Europa League 2012, FA Cup 2012 ), cele 42 de goluri marcate în 153 de meciuri nu au făcut decât să accentueze senzația de trolling general pe seama lui. Asta chiar dacă Mourinho i-a tot ținut apărarea, cel puțin așa a dat impresia de la ușa vestiarului spre exterior.

fernando torres

A ajuns în Italia ca înlocuitor al lui Balotelli, semnând un contract de împrumut pentru două sezoane, cele care îl mai țin legat de Chelsea. O jumătate de sezon, mai mult sau mai puțin pe aceeași linie cu cele anterioare de pe Stamford Bridge, cu un singur gol marcat în cele zece meciuri jucate până acum pentru AC Milan. Doar Pazzini a jucat mai puține meciuri ca el în atacul rossonero, pierzând metri importanți în fața lui Jeremy Menez, una dintre puținele știri bune ale acestui an pentru echipa antrenată de Pippo Inzaghi. După cum spuneam, numerele sunt nemiloase cu atacanții. La Liverpool, Torres marca o dată la 134 de minute, la Chelsea a avut nevoie de câte 243 de minute pentru fiecare gol reușit, în timp ce la Milan media a scăzut dramatic. Nu este ușor pentru El Niño. Are 30 de ani acum și un salariu care îndepărtează multe dintre cluburile care încă l-ar vrea. De altfel, salariul l-a ținut departe de o întoarcere la Atletico Madrid vara trecută. Acum a ajuns în situația în care Chelsea, clubul al cărui jucător este, nu vrea să îl mai vadă până nu i se termină contractul ( după cum spune presa engleză ), iar Milan, ar vrea să îl returneze după doar un sfert din perioada de imprumut. Pe de altă parte, presa din Italia , mai exact Corriere dello Sport, spune că Inzaghi a primit ordin de la Berlusconi având ca țintă fixă recuperarea lui Torres, cerându-i antrenorului ”să îl folosească titular duminică, în meciul cu Napoli”.

Eșecurile sunt necesare în fotbal” spunea El Niño înainte de Mondialul din Brazilia. E posibil să își fi dat seama că finalurile fericite din serialele animate nu se regăsesc mereu și în viața reală. Media de goluri a scăzut la unul o dată la 591 de minute, iar șansele de a o îmbunătăți apar din ce în ce mai greu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

six + 10 =