Mai mult de 150.000 de tibetani trăiesc exilaţi în 16 ţări diferite, iar de aproape jumătate de veac de când regiunea a fost ocupată de China, cei rămaşi acolo sunt nevoiţi să suporte regimul de la Beijing. Aproape cinci milioane de locuitori care doresc să traiască în pace şi …să joace fotbal.

Călătorind prin multe locuri exotice printre care India, Nepal sau Tibet, antrenorul danez Michael Nybrandt, impresionat de ceea ce a văzut în excursiile a avut o idee măreaţă, să ofere tibetanilor o echipă naţională de fotbal, în exil, neafiliată la FIFA, având în vedere problemele ca naţiune ale Tibetului. O oportunitate de a atrage atenţia oamenilor pe plan sportiv, prin intermediul sportului ‘rege’.

Membră a New Federation Board

Naţionala de fotbal a Tibetului este membră a NF Board. Această organizaţie, cunoscută şi sub denumirea de “non-FIFA Board”, este un organism care a fost mulți ani condus de Luc Misson, fostul avocat al celebrului Jean-Marc Bosman, care colaborează cu FIFA, în speranţa că cele 27 de membre ale organizaţiei sunt doar temporare şi că pe viitor vor fi pe deplin recunoscute. Printre cele 27 de membre ale organizaţiei se numară: Tibet, Padania, Sealand, Cecenia, Kiribati, Zanzibar, Monaco etc. Acestea sunt naţiuni sau popoare care dintr-un motiv sau altul nu sunt reprezentate şi recunoscute de către FIFA: fie pentru motive politice – Cecenia, Cipru de Nord, Tibet sau pentru faptul că nu sunt definite ca naţiune – Occitania.

În februarie 2001, 20 de refugiaţi tibetani care trăiesc în India luau parte la două meciuri amicale jucate la Kathmandu, capitala Nepalului. Au remizat în primul meci, l-au pierdut pe al doilea, însă au reuşit să primească felicitări chiar de la da Dalai Lama, liderul spiritual al tibetanilor. “Sunt ani buni de când visez la o naţională de fotbal a tibetanilor. Visam să o antrenez chiar eu. Atunci am înţeles că trebuie să încerc”, explica Nybrandt.

Antrenorul danez a luat legatura cu designerul Christian Stadil, care lucra la firma de echipament sportiv Hummel, şi astfel au fost create tricourile pentru noua echipă de fotbal, care se puteau găsi în magazinele din întreaga Europa.

Cum era şi normal, următorul pas era ‘debutul oficial’. O partidă împotriva Groenlandei, un teritoriu dependent de Danemarca, care de asemenea are o naţională care nu este afiliată la FIFA. Meciul s-a jucat în Danemarca, la Copenhaga, după mai multe discuţii şi negocieri, China cum era de aşteptat nefiind de acord cu aceasta partidă. Totuşi, entuziasmul tibetanilor şi a celor din Groenlanda a făcut ca partida să se dispute sub auspiciile municipalităţii din Copenhaga.

Partida a atras atenţia şi producătorilor de film.Danezii Rasmus Dinesen şi Arnold Krøigaard au făcut un documentar despre partida istorică pierdută în faţa Groenlandei(1-4), care a cuprins pregătirea meciului, antrenamente, dar şi latura politică şi emoţională.Filmul a primit un titlu sugestiv, “Forbidden Team” – Echipa interzisă, iar acum jucătorii naţionalei Tibetului se pot mândri cu una dintre cele mai sugestive porecle din fotbalul mondial – “Interzişii’.

“Trofeul pentru libertatea popoarelor”

 

Pe 7 mai 2008, tibetanii au jucat pe Arena Civica di Milano – un stadion istoric care datează din timpul lui Napoleon, folosit pentru a găzdui meciuri dintre Milan şi Inter, acum un stadion municipal multifuncţional, naţionala Tibetului a întâlnit Padania (Padania este o alternativă pentru numele de Nordul Italiei. Ea a fost puţin folosită până la începutul anilor 1990, atunci când partidul politic “Lega Nord” a propus acest termen în vederea obţinerii autonomiei Nordului Italiei.

De atunci, termenul a căpătat puternice conotaţii politice.Lega Nord face parte din actuala coaliţiei a lui Silvio BerlusconiIl Popolo della Libert şi a reuşit să strângă un număr surprinzător de voturi la alegerile din aprilie.Padania are şi o Federatie de Fotbal, Padania Calcio !).
Meciul considerat a fi unul internaţional – “Trofeul pentru libertatea popoarelor” , a fost un meci amical disputat organizat de New Federation Board.

Echipa Tibetului a fost formată în mare parte din studenţi, exilaţi, pânaă la urma oricare dintre tibetanii prezenţi putea fi încurajat să joace.

Despre naţionala Tibetului nu se pot spune foarte multe lucruri, sursele de informaţiile fiind destul de limitate, însă un lucru este sigur, fotbalul este un mic pas spre libertate pentru tibetani, chiar dacă problemele rămân aceleaşi.

1.200.000 este numărul de tibetani care se pare că au fost ucişi în 1950 de armata chineză.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 × two =