Două decenii au aşteptat fanii de lângă Vezuviu un trofeu, dar Napoli nu a reuşit să-l păstreze decât un sezon. Echipa lui Walter Mazzarri a pierdut pentru a doua oară în trei zile pe teren propriu cu Bologna şi a fost eliminată din optimile de finală ale Cupei Italiei.

La fel ca şi în partida din weekend, Napoli a fost învinsă după ce a condus, datorită golului marcat de Cavani în debutul întâlnirii, oaspeţii întorcând rezultatul prin Pasquato şi Panagiotis Kone, care l-a bătut din nou pe De Sanctis cu o superexecuţie, după ce duminică seară reuşise unul dintre golurile sezonului.

A fost a treia lovitură primită în plin de Napoli într-o jumătate de săptămână neagră, după înfrângerea din Serie A în faţa aceluiaşi adversar şi penalizarea de 2 puncte pentru implicarea în scandalul pariurilor ilegale, venită la pachet cu suspendarea căpitanului Paolo Cannavaro şi a Gianluca Grava pentru câte 6 luni. De altfel, imediat după ce Cavani a deschis scorul miercuri seară, Mazzarri a scos un tricou cu numele celor doi jucători şi l-a arătat publicului şi camerelor.

În ciuda momentului greu pe care îl parcurge Napoli, eliminarea din Cupă rămâne o surpriză. Una dintre puţinele pe care le propune această competiţie, care se desfăşoară într-un sistem învechit, făcut pentru a proteja echipele mari şi care nu dă practic nicio şansă formaţiilor din ligiile inferioare să spere la o prezenţă în fazele superioare.

De altfel, dacă veţi arunca o privire asupra câştigătoarelor all-time, veţi observa că s-a întâmplat foarte rar ca trofeul să ajungă la echipe mici. Ultima surpriză a avut loc în sezonul 1996/97, atunci când Vicenza lui Francesco Guidolin câştiga entuziasmant finala cu Napoli, după ce pe parcurs o eliminase şi pe Milan. În cei 15 ani trecuţi de atunci, succesele s-au împărţit între Inter (4), Lazio (4), Parma (2), Roma (2), Fiorentina, Milan şi Napoli. Dintre acestea, singurul succes oarecum neaşteptat a fost cel al Fiorentinei în 2001, la începutul carierei de antrenor a lui Roberto Mancini, dar dacă ne gândim că formaţia viola este pe locul 3 în clasamentul competiţiei de la începutul său până în prezent, acea victorie intră în sfera normalului.

În ce constă sistemul învechit despre care aminteam mai sus? Echipele clasate pe primele opt locuri în Serie A în sezonul precedent intră în competiţie abia în al cincilea tur, adică în optimile de finală, după ce sita cerne în fazele precedente dintre celelalte formaţii din prima ligă, Serie B şi Lega Pro. Mai mult decât atât, această elită are avantajul terenului propriu. În aceste condiţii, pentru Verona şi Reggina, obligate să joace pe San Siro cu Inter, respectiv Milan, şansele de a merge mai departe se reduc dramatic încă dinainte de a se da prima pasă.

În plus, ţintarul Cupei Italiei este stabilit în avans, ca la turneele de tenis. Dispare astfel suspansul tragerii la sorţi, un eveniment care are farmecul său aparte într-o competiţie eliminatorie. Practic, o echipă de Serie B sau Lega Pro îşi pierde orice interes încă din start, atunci când află că trebuie să joace trei tururi consecutive pe terenul unor adversari din Serie A, aşa cum a fost cazul Veronei, care a trecut de Genoa şi Palermo înainte de a întâlni pe Inter la Milano.

Astfel, nici fanii nu se înghesuie pe stadioane, nici măcar cât la un meci de campionat, acolo unde media din Italia oricum este dezolantă. Aceeaşi Verona reprezintă excepţia care confirmă regula. Fanii gialloblu au venit pe San Siro într-un număr mare, peste 7.000, dar oare ce s-ar fi întâmplat dacă meciul s-ar fi jucat pe Bentegodi?

Un sistem precum cele din Anglia sau Germania, fără capi de serie şi cu echipele de Serie A intrate în competiţie din primul tur, fără avantajul terenului propriu, ar trezi mai mult interes. Să ne imaginăm un Juventus-Milan sau un Juventus-Inter în primul tur, în timp ce, în altă parte, ar avea loc un Cremonese-Juve Stabia. Asta ar însemna interes mare din partea publicului încă de la începutul competiţiei, în timp ce fanii echipelor mici ar avea motive să meargă pe stadion, în speranţa că favoriţii lor au şansa de a merge cât mai departe.

Sau să ne întrebăm cum ar fi un meci între Nocerina şi Juventus, pe terenul primei echipe. Cât de des au suporterii formaţiei din sudul Italiei ocazia de a-i vedea la lucru pe campionii din Serie A? Probabil că o calificare ar fi imposibilă, dar cu siguranţă clubul s-ar alege cu o importantă reţetă financiară. Şi exemplele ar putea continua.

Fotbalul italian a fost până în urmă cu 10-15 ani cel mai puternic din lume, însă nu a ştiut să gestioneze momentul favorabil şi s-a prăbuşit sub propria sa greutate. În prezent, are multe de recuperat, iar reformele sunt necesare pentru a nu pierde definitiv contactul cu celelalte forţe de pe continent. Nu ideile lipsesc, ci punerea lor în practică. Se vorbeşte mult, dar se face foarte puţin şi foarte greu. Cupa Italiei este competiţia care poate fi cel mai uşor reformată, pentru că ar include toate nivelele. Până nu se va face un pas în această direcţie, competiţia va rămâne doar o afacere a echipelor mari. Iar surprizele de genul celei reuşite de Bologna pe San Paolo vor fi tot mai rare.

Rezultate Cupa Italiei, Optimi de finală: Roma – Atlanta 3-0, Parma – Catania 1-1, 3-4 d. pen, Juventus – Cagliari 1-0, Milan – Reggina 3-0, Inter – Verona 2-0, Lazio – Siena 1-1, 4-1 d. pen, Udinese – Fiorentina 0-1, Napoli – Bologna 1-2

Program sferturi de finală: Inter – Bologna, Juventus – Milan, Lazio – Catania, Roma – Fiorentina

Sursa foto: superscommesse.it

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

18 + 9 =