În sferturile de finală ale Cupei UEFA, ediția 1971/72, UTA Arad întâlnea formația engleză Tottenham Hotspur. Arădenii trecuse în primul tur de Austria Salzburg (5-4), Zaglebie Walbrzych (3-2) în turul doi și Vitoria Setubal (3-1) în turul trei. Era pentru prima dată când o echipă românească ajunsese atât de departe în Cupa UEFA. Prima manșă s-a jucat la Arad pe 7 martie 1972 iar returul a avut loc pe 21 martie la Londra.

Pentru returul din Anglia, englezii s-au informat destul de bine despre fotbalul românesc. Acest lucru s-a reflectat în programul meciului dintre Tottenham și UTA. Gazdele au pregătit o mică surpriză pentru români decând o pagină în română în programul de meci.

Programul meciului Tottenham vs. UTA Arat, 21 martie 1972 / foto flickr.com

Ce scriau englezii despre fotbalul românesc: 

Pagina 3 din programul meciului Tottenham vs. UTA, 21 martie 1972 / foto: flickr.com

Jocul românilor s-a schimbat mult în ultimii 25 de ani. Numele echipelor s-a schimbat – unele dintre ele chiar de mai multe ori – iar acum s-a schimbat și modul în case joacă. Chiar dacă jocul lor este organizat pe baze total diferite de ale noastre, ei se confruntă cu multe din problemele cu care am avut de-a face și noi. Diferențele sunt multe. Pentru început, toate cluburile sunt sponsorizate: ori de organizațiile de stat, ori de Universități sau de fabrici. Cele patru mari cluburi din capitala București demonstrează acest lucru destul de clar: Dinamo e susținută de Ministerul de Interne, Rapid de Uniunea Căilor Ferate iar Progresul este echipa băncii naționale de stat. Cel de-al 4-lea club bucureștean a fost cel mai de succes în perioada de după război – echipa Armatei Române cunoscută sub numele de C.C.A. sau Steaua, care însemnă “stea”. Steaua a fost campioană de șapte ori în perioada de după război și până acum în timp ce Dinamo și UTA au câștigat titlul de șase ori fiecare.

Formată în 1944, UTA este clubul sportiv al Industriei textile din Arad – Uzinele Textile Arad, cunoscută mai întâi ca și I.T. Arad iar mai apoi între 1949 și 1957 ca și Flamura Roșie. Cu peste 5000 de membri, U.T.A. are secțiuni prespere la atletism, volei, canotaj, handbal și tenis și bineînțeles cel mai important dintre ele, fotbal! În ultimii 25 de ani au existat multe schimbări dar nimeni nu poate pretinde că a gasit echilibrul potrivit. De exemplu, toți membri Consiliului Federației Române de Fotbal sunt foști fotbaliști, mulți dintre ei având experiență în antrenorat. Aceștia administrează meciurile pentru 114.000 de fotbaliști seniori dintr-o populație de 19 milioane de oameni. Ca și noi, ei se confruntă cu probleme disciplinare dar iau măsuri viguroase în sprijinirea a ceea ce ei cred a fi “linia corectă”. De exemplu, în 1971, fotbalistul de top al naționalei României de la Campionatul Mondial din 1970, înaintașul cetral, starul Florea “Mopsul” Dumitrache a fost suspendat de la toate meciurile de campionat timp de un an pentru atitudine rea împotriva arbitrilor!

Ca urmare a meciului neplăcut a celor de la Spurs (Tottenham) cu Rapid, Federația Română de Fotbal a procedat prompt și ferm. Pe lângă suspendarea pe care o va da U.E.F.A., românii l-au suspendat pe Ion Pop (care a fost eliminat primind un cartonaș roșu) pentru două meciuri de campionat, plus portarul Răducanu care nici măcar nu a primit cartonaș, a fost suspendat pentru trei meciuri de campionat!

Jocul și atitudinea Rapidului din meciul cu Spurs nu este ușor de înțeles dar poate fi explicat. Până în 1967, românii au jucat ceea ce noi numim jocul scurt de pase care era tipic în fotbalul din Europa Centrală. Apoi, într-un meci care s-a dovedit vital, echipa națională a României a fost umilită de Elveția care a marcat 7 goluri într-un meci din preliminariile pentru Campionatul European din 1968.

Imediat după acest meci s-a făcut mult zgomot. Toată lumea voia să afle ce s-a întâmplat

Pagina 14 din programul meciului Tottenham vs. UTA, 21 martie 1972 / foto: flickr.com

iar prima reacție a fost demiterea selecționerului (Ilie Oană) și numirea lui Angelo Niculescu. Sub îndrumarea sa, românii și-au consolidat defensiva și au devenit mai puternici în urma antrenamentelor bazate pe fitness. Noul stil de joc a adus rezultate – calificarea la Campionatul Mondial din 1970 dar și un loc în sferturile de finală a Cupei Europene la nivel de club, dar care n-a fost încă înțeleasă pe deplin.

Vechea gardă a rezistat jocului modern bazat pe contactul fizic și tactici defensive. Federația (Română de Fotbal) este convinsă că trebuie să urmeze practica adoptată de Occident. Pentru dezvoltarea acestui lucru, Federația (FRF) a trimis câțiva fotbaliști, internaționali de seniori să joace ca profesioniști în Germania de Vest, Belgia, Turcia și Franța, sperând că se vor întoarce cu idei noi pe care le vor transmite când vor fi antrenori. Dacă regulile noastre ar permite străinilor să joace în Football League, românii ar fi fost încântați să trimită doi sau trei dintre jucătorii lor, aici.

În această perioadă de reorganizare, sunt multe aspecte – păstrate toate cu fermitate. Pe de-o parte, cu suportul oficial există convingerea că fotbalul românesc trebuie să devină mai viguros iar jucătorii mai silitori precum în Anglia și Germania de Vest. Pe cealaltă parte, există tradiționalele insistențe și stabilite cu fermitate că fotbalul este o artă bazată pe îndemânare și că nu există loc pentru ceea ce noi numim “playing hard” (jocul tare) sau “getting stuck in” (blocat). Pentru vechea gardă, peste tot în Europa Centrală – Austria, Cehoslovacia, Bulgaria și România – asta înseamnă pur și simplu “murdar”. Aici apar problemele. Jucând împotriva unei echipei puternice din punct de vedere fizic, unii jucători români se răzbună prin singura cale pe care o cunosc. Ei nu știu cealaltă cale spre casă pe care noi o numim “getting stuck in”. Pentru ei există doar fotbal curat și fotbal murdar.

Problema pentru români este simplă: trebuie să facă o deosebire clară între ce este un contact fizic corect și un fault de joc. Și noi ne confruntăm aici cu ceva similar, deposedarea din spate pe care mulți o consideră regulamentară dar jucată “tare”. Românii mai au o problemă mare și se referă la statutul jucătorilor. Concret, ei sunt ceea ce noi numim non-amatori. Ca în toate țările est-europene, jucătorii au joburi pe lângă cariera de fotbalist. Nici amatori dar nici profesioniști, ei sunt de fapt ambele în același timp, fapt care nu este agreat de către aceștia. Cine îi poate blama când sunt plătiți precum niște amatori dar din partea lor se așteaptă să se antreneze, să joace precum profesioniștii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 × 5 =