Când toata lumea avea televizoare alb negru, eu vedeam totul color. La patinaj de exemplu spuneam, atât cât mă pricepeam, cum arată costumele, fustițele, strasurile. Am primit o gramadă de scrisori de la femei în care îmi spuneau: Domnule, ce bine ca ne spuneti, ca noi nu vedem…”
Cristian Țopescu
Cristian Țopescu
Cristian Țopescu

Era anul 1994, minunata vară fierbinte a fotbalului românesc și a României. La adăpostul răcoros al nopții, priveam meciurile naționalei transmise în direct de către TVR. Camera era plină, ca de obicei. Trecuseră câțiva ani de la revoluție, însă nu toți vecinii noștri aveau televizioare color. Drept urmare, majoritatea fiind tineri, îi invitam la noi și umpleam o cameră destul de mică din casa părintească. Aveam doar 14 ani și trebuia să mă pregătesc pentru admiterea la liceu.Meciurile cu Columbia, Elveția și SUA trecuser bineînțeles tot cu camera plină. Venise meciul cel mare – Argentina lui Batistuta și suspendatului Maradona. ”Până aici ne-a fost” mă gândeam. Încă eram puștan, visam să îi învingem pe vicecampionii lumii, dar realizam că va fi un meci infernal. Tensiunea era maximă, o simțeai în toată camera. Ce a urmat știe toată lumea și nu voi povesti acum. Despre Cristian Țopescu vreau să vorbesc, cel care a comentat acele meciuri. Și el a fost magistral, la fel ca și băieții nostri. Știa să amplifice acea tensiune existentă, dar o amplifica frumos. Nici măcar bolnavii de inimă nu erau în pericol. Umplea mereu golurile din timpul jocurilor cu amănunte interesante despre viața sportivilor dar niciodata „picanterii”. Om cu un extraordinar bun simț.


Cristian Țopescu a fost fără doar și poate, cel mai mare comentator sportiv al României. Indiferent că ne aducea în case gimnastica „Doamnei Perfecțiune”, tenisul lui Ilie Năstase, fotbalul, handbalul sau patinajul, o făcea într-un stil inconfundabil. Mereu bine documentat, știa când trebuie să spună o vorbă potrivită… chiar și atunci când deranja. În 1980, la Olimpiada de la Moscova nu s-a sfiit să atace modul mârșav în care „Doamna Perfecțiune” a fost umilită, trantită la pământ. Apoi, în 1983, la o mare victorie a fotbalului românesc a rostit aceste cuvinte:

„Jucătorii noștri, care și-au făcut datoria față de echipa națională având un numar impresionant de selecții, au oferte de la cluburi mari din alte țări. Ar fi în folosul lor, al echipelor de club românești și al fotbalului românesc în general să li se permită să joace la aceste echipe.”

A fost trecut pe linie moartă, i s-a interzis să mai comenteze. Unii spun că ordinul ar fi venit direct de la Elena Ceaușescu. El spunea același lucru. Nu mulți știau ce muncă a depus apoi, în cadrul clubului Steaua, pentru ca băieții lui Ienei să aibă toate informațiile despre viitorii adversari în Europa.

După 1990 a revenit la microfon, aducându-ne în casă vorbe frumoase, comentând mari lupte ale sportului românesc. Am simțit prin intermediul lui, marile meciuri ale naționalei de handbal la Presov, am înteleș cum a trăit un român în Italia și apoi în Statele Unite meciuri superbe ale lui Hagi și ale celorlalți băieți, am simțit la mine în casă de multe ori atmosfera de la Roland Garros sau Wimbledon. Dupa 1994 a renunțat să mai comenteze fotbal. După spusele sale, din cauza asasinării lui Escobar, din cauza dopingului lui Maradona și în general din cauza lucrurilor murdare din fotbal. Și-a călcat cuvântul o singură dată, comentând meciurile naționalei la Euro 2000.

Cristian Țopescu s-a născut la București, in data de 26 martie 1937. Este absolvent al ANEFS București, promoția 1970. În tinerețe a practicat hipismul la clubul Steaua, fiind multiplu campion național. Din anul 2007, Cristian Țopescu a fost general în rezervă al Armatei Române.

Comentariile sportive le-a început în 1964. Între momentele de referință ale carierei sale, se numără Olimpiadele de la Montreal și Moscova, Campionatul Mondial de Fotbal din Argentina 1978, meciurile echipelor românești în cupele europene (până în anul 1983, când a fost interzis la tv), Campionatul Mondial de fotbal din Italia 1990, Campionatul Mondial de handbal din 1990 Cehoslovacia, Campionatul Mondial de fotbal din SUA 1994, Olimpiadele de la Barcelona, Atlanta, Sidney…

În anul 1998 a primit din partea Comitetul International Olimpic ordinul „Colanul de aur” pentru meritele deosebite la dezvoltarea sportului mondial.

„Când asculți comentariile d-lui Cristian Țopescu, automat îți crește și ambiția de a fi acolo, în față” – Ivan Patzaichin

„Nu mi-am închipuit niciodată că ar fi putut să comenteze altcineva. Era deja o asociere… În momentul în care spuneai “gimnastică”, în România, comentatorul era Cristian, adică trebuia să fie Cristian, pentru că așa simțeam cu toții” – Nadia Comăneci

„Vocea lui Cristian Țopescu și pasiunea și tot ceea ce punea în transmisie îi făceau pe cei ce ascultau și vedeau meciul la televizor să preia o parte din ceea ce simțea el” – Ilie Nastase

„Cel mai dificil în viață este să crezi că ceea ce ai făcut nu este suficient și cred că asta este calitatea numarul 1 a d-lui Cristian Țopescu” – Gheorghe Hagi

Cristian Țopescu
Cristian Țopescu / Foto: Romania Insider

Cristian Țopescu s-a stins din viață pe 15 mai 2018 la București, la vârstă de 81 de ani.

4 COMENTARII

  1. imi aduc si eu aminte de 1994 si rezonez cu e ai postat, eram pusti si acel an ramane unul de referinta in copilaria mea. o vara fierbinte, iesiri pe strada in miezul nopti, hora bucuriei in piata centrala a orasului, calare pe masini, toti simteam romaneste si ne imbratisam cu oricine pe strada.daca vrei, au fost momente in care am recucerit strazile, cu sentimente de bucurie. asta dupa ce 4 ani mai devreme (in 1990) minerii fugareau studentii si cei care mai aveau ceva studii (numiti "golani" de Iliescu), iar azi "tampiti" de catre Basescu !CM din SUA '94 a fost un moment de empatie, de frenezie si coeziune nationala, cum n-am mai avut parte. faptul ca azi multi lipsesc din "viata cetatii" se datoreaza si dezamagirilor aduse de clasa politica, dar si in-"succesurilor" din ultimul timp din sport. e drept, se pune prea mare pret pe fotbal, in detrimentul altor discipline care au continuat sa ne aduca bucurii (gimnastica, canotaj, box).poate ca nu mai iesim din casa si din cauza faptului ca devenim egoisti, nu ne intereseaza decat viata noastra si s-o ducem noi bine, am uitat sa ne dam buna ziua pe strada, sa ne salutam vecinii, sa ajutam dezinteresat etc.felicitari pt postarea de azi !Topescu "e un mare roman"! un bun national si de o decenta si eleganta ireprosabila. intrarea sa in politica e salutara si ma bucur pt initiativele avute pana acum in mandatul sau. faptul k a propus acel Cros in jurul cladirii Parlamentului alesilor e salutar, pe langa miscare si sanatate, subtextul actiunii sale e o invitatie la decenta si bun simt intre alesii nostrii. poate asa vor intelege sa nu se mai atace si injure si, in final, poate isi aduc aminte si de cei care i-au mandatat in forul legislativ !salut 😉

  2. Salut! Am evitat sa vorbesc despre politica si viata personala pentru ca mi se par nesemnificative in cazul de fata.Am vrut sa scriu despre vocea care ne aducea in casa spiritul competitiei.

  3. Eu unul nu pot concepe Nationala de fotbal fara vocea lui. E vorba de Nationala aia mare, de care faci si tu vorbire aici. Ma gandesc ca poate de asta baietii de acum de la nationala nu au aceeasi ambitie. Cand iti inchipui cum te vor tine minte suporterii, o faci prin vocea unui comentator de fotbal. Una e daca vocea care iti descrie realizarile e a cuiva si-atat, alta e atunci cand e vocea lui Cristian Topescu…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

five × four =