A fost poreclit „Tunetul”. Sau „Regele”. A fost omul providenţial într-o echipă care a rămas în istoria clubului Cagliari. A fost de trei ori golgheter în Serie A. Încă este cel mai bun marcator din istoria naţionalei Italiei, înaintea unor monştri sacri precum Giuseppe Meazza sau Silvio Piola. Vorbim despre Gigi Riva, fotbalistul care a pus Sardinia pe harta fotbalului.

S-a născut pe 7 noiembrie 1944, în Leggiuno, o micuţă localitate din Lombardia. A iubit mingea de mic, fiind un fan al Interului. Şi-a încercat norocul acolo, dar „nerazzurri” au dat cu piciorul unui talent uriaş. O decizie pe care o vor regreta mai târziu. Aşa se face că tânărul Gigi a ajuns în 1961 la Legnano, o obscură grupare din Serie C. Valoarea însă se vede oriunde, astfel că Riva va rămâne doar un an în al treilea eşalon din Italia, fiind cumpărat de Cagliari. Clubul din Sardinia era unul de tradiţie în Peninsulă – s-a înfiinţat în 1920 -, dar fără succese. Acest lucru avea să se schimbe aproape instantaneu.

Gigi a ajuns la Cagliari, în Serie B, găsind acolo jucători precum Mario Martiradonna sau Ricciotti Greatti. Alături de ei, va pune umărul la promovarea micuţului club din Sardinia în Serie A, în 1964. În vara acelui an va veni la echipă şi Pierluigi Cera. Epopeea putea începe.

Dar începutul a fost greu. Un debut jenant, înfrângere cu 12-1 în faţa Romei, şi un tur de campionat încheiat pe ultimul loc, cu doar 9 puncte. Şi când nimeni nu mai credea, Cagliari a revenit senzaţional în retur şi a încheiat sezonul pe locul 6. Mai mult decât o echipă-minune, Italia descoperea un atacant senzaţional. Riva a marcat 9 goluri şi speriase fundaşii adverşi cu lovitura sa de cap puternică şi un stâng neiertător. Odată pornit, vârful sarzilor nu a mai putut fi oprit. Trei titluri de golgheter (1967, 1969 şi 1970), totul culminând cu scudetto cucerit în 1970 în faţa Interului, cu o echipă în care mai sosireră portarul Enrico Albertosi şi atacantul Angelo Domenghini.

Riva avea Sardinia la picioare şi, înainte de Mondialul mexican, toată lumea aştepta duelul său cu celălalt monarh al fotbalului, Pele. Deşi promisese că va ataca recordul lui Fontaine, Riva a marcat primele sale goluri în Mexic abia în sferturi, contra gazdelor, până la finalul competiţiei mai înscriind un singur gol, dar ce gol, contra Germaniei în semifinale. Duelul atât de aşteptat cu Pele a fost câştigat la scor de brazilian în ultimul act, lui Gigi rămându-i doar satisfacţia triumfului european din 1968 alături de „squadra azzurra”.

Din păcate, la scurt timp după Campionatul Mondial, Riva a suferit o gravă accidentare într-un meci cu Austria, care l-a scos pentru multă vreme din circuit. De altfel, cariera italianului a stat sub semnul accidentărilor grave. În 1966 şi-a rupt piciorul stâng, într-o confruntare cu Portugalia, iar în 1976 a suferit o ruptură a tendonului, care avea să-i pună capăt aventurii în fotbal.

Deşi naţionala Italiei şi Cagliari au dezamăgit în anii următori, Riva a continuat să facă ceea ce ştia mai bine: să bage mingea în poartă. În iunie 1973, într-o victorie cu Brazilia, scor 2-0, a egalat recordul de goluri în tricoul „squadrei azzurra” deţinut de Meazza, 33 de reuşite. Va depăşi acest record trei luni mai târziu, într-un meci cu Suedia, pentru ca ultimul său gol ca internaţional să-l înscrie contra Elveţiei.

http://rd3.videos.sapo.pt/play?file=http://rd3.videos.sapo.pt/KH8Vm1hc6RpLzbkCwIts/mov/1

Finalul a fost trist. Accidentarea din 1976, într-o partidă cu Milan, a însemnat practic sfârşitul carierei de fotbalist a lui Riva. Mai mult decât atât, la capătul acelui sezon, Cagliari retrograda în Serie B, după 12 ani fabuloşi la nivel înalt. Practic, Gigi ieşea din arenă, pentru a intra în legendă.

FOTO: golcalcio.it

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

fifteen − 11 =