Decembrie 2001. Stadionul Mini Estadi din Barcelona era gazda trofeului Nike Premier Cup. Jucau puștii Barcelonei și o armată de impresari fonfăiau prin tribune dându-și cu părerea despre nume ca Troiteiro, Gilberto sau Alfi, o șarjă de talente căreia i se dădea strigarea pentru a bate la porțile afirmării. Ziua aia însă îi fusese rezervată unui puști palid, cu o siluetă de cadavru mergător și o figură mai ușor de șifonat decât vata de zahăr, care transversa terenul cu balonul lipit de picior ca și cum ar fi avut o gumă de mestecat în vârful ghetei de fotbal.

Undeva pe marginea terenului câțiva jucători de la echipa mare priveau ceea ce ar fi trebuit să fie schimbul lor peste câțiva ani de zile. Discuție între Pep Guardiola și Xavi Hernandez ( cel ce ar fi trebuit să fie moștenitorul său în buricul echipei catalane ): Poate că tu mă vei face pe mine să mă retrag Xavi, însă ăsta ne va face să ne retragem pe amândoi. Profeția venea din partea lui Guardiola iar cel despre care era vorba era Andres Iniesta, un băiețaș de la țară, dintr-un mic sat numit Fuentealbilla, loc retras pe care doar copitele calului lui Don Quijote l-au mai scos din anonimat.

Doi ani mai târziu după profeția făcută de Guardiola pe Mini Estadi, antrenorul Barcelonei, Carles Rexach , căuta alternative pentru a se proteja de ploaia de accidentări care îi decimase lotul fix acolo unde îl durea mai tare: la mijloc.  Cu Gerard accidentat și cu Xavi Hernandez suspendat, Rexach nu are  altă soluție decât să apeleze la puștanii pregătiți în La Masia.

Departe de frământările de la prima echipă Iniesta continuă să se antreneze fără să realizeze că ședințele sunt din ce în ce mai dure, mai ales cele pe plan individual. Fără să știe, Iniesta fusese ales pentru a face parte din prima echipă, însă numai dacă va face față unui plan care să îl facă să progreseze din punct de vedere fizic.  Și așa, timp de alți doi ani, Iniesta se vede obligat de către club să se supună unor intense sesiuni de întinderi, greutăți, flexiuni, șuturi cu mingea medicinală sau curse de alergări cu garduri. Andres este unul dintre cei mai percutați juniori în aceste sedințe, într-un grup din care mai făceau parte nume ca Victor Vazquez, Gerard Pique și un puști, de parcă ar fi fost posibil, mai fragil și mai scund decât Iniesta, pe nume Messi.

A sosit și ziua. Telefonul din casa familiei Iniesta sună: Spuneți-i copilului că a fost convocat pentru a juca cu prima echipă împotriva celor de la Espanyol. Născut într-o familie ai cărei membri erau fani Real Madrid, Andres realizează în sfârșit că s-au meritat toate sacrificiile făcute și că visul său de a ajunge fotbalist este pe punctul de a se împlini.

În ziua următoare, Andres ia micul dejun, prânzul și cina cu jucătorii de la echipa mare. Spune povestea că în timpul antrenamentului din acea zi, căpitanul Guardiola și-ar fi strâns jucătorii și le-ar fi spus: Acum nu sunteți conștienți de ceea ce se întâmplă, însă într-o bună zi vă veți aminti că Andres Iniesta a venit să se antreneze cu voi.

Acel meci, Iniesta l-a văzut doar de pe banca de rezerve și au trebuit să mai treacă alți doi ani pentru a debuta în echipa mare antrenată pe atunci ( sezonul 2002-2003 ) de olandezul Luis Van Gaal, însă a știut să supraviețuiască tuturor piedicilor găsite în cale pe gazonul verde. A jucat pe toate pozițiile ce îi erau date și a făcut cu un stil de lux pentru ochii fanilor și destinul coechipierilor. Lumina soarelui nu i-a pigmentat fața însă este unul dintre aștrii în jurul căruia gravitează actualul joc al Barcelonei. Este Balonul de Argint doar pentru că este contemporan cu Lionel Messi și trofeul a fost pentru el. O injustiție justă, după cum însuși Iniesta a recunoscut. Însă nici un Balon de Aur nu valorează mai mult decât un gol marcat într-o finală de Mondial și ridicarea Cupei.

În urmă cu câteva zile, Guardiola, acum antrenor al Barcelonei, spunea: Iniesta este cel mai bun transfer al Barcelonei. Știe Guardiola ce spune. Cu încă 18 etape de jucat în față, Iniesta și-a bătut deja recordul golurilor marcate pentru FC Barcelona într-o ediție de campionat, ajungând la cota șapte, dintre care ultimele trei de manieră consecutivă. Mai mult, alături de portarul Victor Valdes, Iniesta esta singurul jucător al Barcelonei care a jucat de titular în toate meciurile actualei ediții de Primera Division.

Între timp, în Fuentealbilla, Iniesta are o stradă cu numele său, iar casa sa are numărul 1.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

sixteen − thirteen =