Duminică, de la ora 16, se va desfăşura un nou episod al rivalităţii dintre Fiorentina şi Juventus. O rivalitate născută în urmă cu doar trei decenii, dar atât de intensă încât s-a impus ca fiind una istorică. De această dată, confruntarea dintre cele două echipe se anunţă şi mai tensionată, în condiţiile în care gruparea viola şi-a anunţat intenţiile serioase, inclusiv pentru Scudetto, printr-o spectaculoasă campanie de transferuri, în timp ce bianconeri nu-şi permit un pas greşit, în condiţiile în care Roma, învingătoare cu 2-0 în faţa lui Napoli, îşi continuă parcursul perfect în campionat.

Ultimii 30 de ani au oferit multe momente tensionate, dar şi memorabile în confruntările dintre Fiorentina şi Juventus. Înaintea meciului de mâine, ne amintim de două dintre ele, protagonişti fiind Roberto Baggio şi Alessandro Del Piero, doi fotbalişti uriaşi, care, pentru o perioadă, au şi fost coechipieri în tricoul bianconero.

1991 – Marele refuz (Il Gran Rifiuto)

În 1990, atunci când s-a anunţat transferul lui Roberto Baggio la Juventus, chiar de la Fiorentina, fanii viola au declanşat un adevărat război pe străzile oraşului toscan. Din idol, Roby devenise „trădător” şi „mercenar”. Lucrurile nu erau însă atât de simple. Baggio fusese vândut împotriva dorinţei sale şi nici măcar nu a încercat să ascundă asta. Privirea sa la conferinţa de presă în care a fost prezentat oficial ca noul jucător al torinezilor spune multe. Când cineva i-a pus la gât o eşarfă bianconera, a dat-o jos şi a aruncat-o. „Recunosc, chiar şi eu am fost oarecum şocat. A fost un gest ciudat, dar băiatul trebuie înţeles, era ca şi cum un fiu a fost smuls de lângă mama sa”, a povestit Antonio Caliendo, agentul său din acea perioadă.

Dar episodul care a dovedit tuturor că Baggio a rămas ataşat de Fiorentina şi de fanii săi s-a petrecut în aprilie 1991, la primul duel dintre cele două echipe pe Artemio Franchi de la transferul său la Juventus. Primit iniţial cu ostilitate (“Baggio, putana, l’hai fatto per la grana” a fost scandarea preferată a suporterilor gazdă), Roby a părăsit terenul în aplauzele unui public care i-a iertat în cele din urmă gestul de a semna cu marele duşman.

Momentul care a determinat schimbarea de atitudine a ultraşilor din Curva Fiesole s-a petrecut în debutul părţii secunde, atunci când Baggio a obţinut un penalty. Deşi era executantul obişnuit, a refuzat să bată lovitura de pedeapsă împotriva fostei sale echipe. A făcut-o în schimb De Agostini, care a ratat, astfel că Fiorentina avea să câştige cu 1-0, graţie golului marcat de Fuser în prima repriză.

Baggio nu a terminat meciul pe teren, fiind înlocuit. În drumul său spre vestiare, cineva a aruncat un fular al Fiorentinei, pe care Roby l-a ridicat şi l-a sărutat. Unii martori ai momentului susţin chiar că ar fi spus „în sufletul meu, am rămas viola!”. O trădare pe care unii fani juventini nu i-au iertat-o niciodată şi una dintre explicaţiile pentru care un asemenea jucător nu a fost niciodată atât de iubit cum ar fi meritat la Torino.

1994 – Del Piero se prezintă lumii

Atunci când a fost transferat de la Padova, în vara anului 1993, Alessandro Del Piero era considerat urmaşul de drept al lui Baggio la Juventus. Nimeni nu bănuia că Pinturicchio avea să devină o legendă a torinezilor şi unul dintre cei mai iubiţi fotbalişti din istoria clubului. Dar s-a întâmplat, iar adevăratul început al unei cariere excepţionale l-a reprezentat un gol marcat împotriva Fiorentinei.

În etapa a 12-a din sezonul 1994/95, Juventus întâlnea pe teren propriu o echipă viola condusă din teren de noul idol al fanilor din Firenze, Batistuta, şi de pe bancă de un tânăr şi promiţător Claudio Ranieri. Oaspeţii au luat jocul pe cont propriu şi conduceau la pauză cu 2-0, după reuşitele lui Baiano şi Carbone.

Era un moment dificil pentru bianconeri, la prima stagiune cu Marcello Lippi pe bancă. Dar semnalul revenirii a venit cu 17 minute înainte de final, când Vialli a redus din diferenţă, pentru ca, aproape imediat, acelaşi jucător să egaleze. Rămânea un sfert de oră în care gazdele puteau forţa victoria. A fost momentul în care Del Piero a intrat în scenă şi s-a anunţat întregii lumi.

Mai erau trei minute de jucat când Ale a completat revenirea senzaţională a lui Juventus, printr-o execuţie pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă. Cu toate acestea, Del Piero a reuşit să o facă să pară atât de banală. Un gol care a intrat imediat în istoria clubului, iar autorul său a devenit instantaneu un idol la Torino.

Sunt mulţi cei care consideră acest moment ca fiind decisiv pentru titlul obţinut de bianconeri în acel sezon, primul după o pauză de nouă ani. Mai mult decât atât, la sfârşitul campionatului, Baggio avea să plece, vândut la Milan, tocmai pentru a-i face loc lui Del Piero.

Sursa foto: it.wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eighteen + 20 =