Vremuri în care europenii emigrau spre tărâmuri sud-americane. Este și cazul unei familii cu o amestecătură de gene italiene și franceze, care a plecat spre acel continent pentru a exploata hectarele verzi ale Argentinei. Acolo, în timp ce familia sa cultiva roșii, cartofi, varză și alte legume comestibile, Alfredo di Stefano visa ca într-o zi să ajungă un mare jucător de fotbal.

Prima etapă a visului său s-a întâmplat pe 15 iulie 1945, atunci când a debutat în prima ligă argentiniană îmbrăcând tricoul celor de la River Plate într-un meci disputat împotriva celor de la Huracan.

Acolo l-a găsit Santiago Bernabeu și i l-a suflat Barcelonei pentru a îl transforma în liderul unei echipe de legendă care a făcut jumătate de Europă albă, acel Real Madrid al celor cinci Cupe ale Campionilor din anii 50. Di Stefano a preluat frâiele echipei, și-a asumat responsabilitatea, a acaparat mingea pentru a distribui pase, pentru a dribla și pentru a finaliza. Fotbalistul complet.

Fotbal din altă epocă, altă viteză, însă fotbal. Un fotbal în care Spania era la picioarele a doi fotbaliști veniți din afară. Unul era la Barcelona, un alt geniu, maghiarul Kubala, altul la Real Madrid și se numea Alfredo di Stefano. Un duel frumos din care a ieșit învingător cel din urmă. Kubala ajunsese să spună că ceea ce face Di Stefano cu picioarele el nu poate face decât cu ajutorul mâinilor.

Don Alfredo Di Stefano, un om care deși și-a trăit jumătate de viață în Spania nu a uitat niciodată a s-a născut în Argentina. Un om căruia nu i-au trebui turnee finale pentru a ajunge un jucător mare, un om cu un bagaj de goluri ( 307 ) pe care doar Raul îl are puțin mai greu. Un om cu o vitrină plină de trofee: 5 Cupe ale Campionilor, o Cupă Intercontinentală, opt titluri în Primera Division, o Cupă a Spaniei și de cinci titluri de golgeter al Spaniei.

O legendă a fotbalului care a lăsat în urmă goluri istorice și după amieze memorabile, zile precum cea în care Real Madrid i-a făcut praf și pulbere pe cei de la Eintracht Frankfurt cu acel 7-3 de pe Hampden Park din Glasgow. Un jucător căruia i-a fost decernat Balonul de Aur de două ori: 1957 și 1959.

Mai jos un clip video cu unele imagini pe care unii dintre voi, cu siguranță, nu le-ați văzut niciodată. E acel fotbal, care, ca și muzica, cu cât e mai vechi, cu atât îți place mai mult.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 7 =