Eh, prieteni, acum începe show-ul în Liga Campionilor. O dată ajunși la poarta retururilor observăm că multe nume mari de pe continent sunt pe marginea prăpastiei, în pericol de a cădea cu mult înaintea previziunilor. Uitați-vă puțin la cazul Interului, spre exemplu, sau cel al celor de la Liverpool, ambele echipe în situații dramatice și cu meciuri afară. Nici măcar Barcelona sau Bayern nu pot dormi liniștite, ba chiar și cel care va pierde duelul de pe San Siro. Și pentru că tot vorbeam de San Siro….
AC Milan – Real Madrid. Fotbalul nu face prizonieri. La fel cum nu a făcut nici în 1989. Mai exact pe 19 aprilie al acelui an. San Siro. Milano. 60 000 de suflete în tribune. Gazdele, 11 tipi îmbrăcați în roșu-negru conduși de Arrigo Sachhi: Galli, Tasotti, Maldini, Costacurta, Ancelotti, Rijkaard, Gullit și Van Basten. Oaspeții, în albastru, sub comanda lui Leo Beenhacker: Buyo, Chendo, Gordillo, Sanchis, Gallego, Vazquez, Michel, Bernd Schuster, Llorente, Butragueno și Hugo Sanchez. În Curva Sud, întinsă de ultrașii din Fossa dei Leoni o pancartă enormă cu o inscripție relevantă: Sconfinta per noi ( Învingeți pentru noi ). În ceața deasă și marea imensă de torțe roșii, începe meciul . La Quinta del Buitre este echivalentul teoriei haosului. O torpilă trimisă de
Carlo Ancelotti desface conserva cu goluri, iar după șase minute Rijkkard îl marchează pe cel de-al doilea. Gullit mărește diferența în minutul 45 iar Van Basten, balerinul Milanului, semnează pentru al patrulea. Donadoni închide seria, iar Realul din Madrid sfârșește sângerând prin toți porii. Fotbalul își proclama viitorea campioană a Europei.
20 de ani au trecut de atunci. Cei doi titani se înfruntă iar, în altă fază într-o competiție cu altă față decât cea din urmă cu două decade. Miza rămâne uriașă. Pasul în față sau căzătura în prăpastie. Sunt cluburile cu cel mai bun palmares european al tuturor timpurilor, iar prezentul le prinde între upercuturi și croșee. Probabil că cele două sunt cluburile care au primit cele mai multe lovituri în ceea ce avem din acest sezon ( alături de Liverpool ) pe motiv de exigență din partea suporterilor. Milanul nu mai este echipă care să inspire teamă și nici măcar nu mai apare printre favoriții la câștigarea trofeului, însă nici nu este o echipă de locul zece în Serie A așa cum era până în urmă cu două-trei etape. Randamentul său era sub așteptări și asta în principal din cauza formei slabe arătate de căre trei dintre piesele sale de bază: Pato, Ronaldinho și Pirlo. O dată cu trezirea frumoșilor adormiți, s-a ridicat și echipa. Atât în Serie A, cât și în Liga Campionilor. Victorie 3-2 pe Santiago Bernabeu și meciul de pe San Siro se transformă în finală.
În ceea ce privește Realul, bomba Alcorcon încă mai face ravagii. Guti a fost lăsat în afara lotului pentru al doilea meci consecutiv și se pare că va avea soarta lui Riquelme pe vremea când Manuel Pelegrini antrena la Villarreal. Însă, dacă ne uităm la rezultatele echipei, putem încerca să înțelegem situația: s-a transferat aproape o echipă întreagă și un antrenor nou. Nu există continuitate în joc însă asta se capătă o dată cu trecerea timpului, practicând și insistând. Se pune în discuție transferul lui Benzema, uitând că se vorbește de un tip de doar 21 de ani care a jucat doar la Lyon și care a trecut de la statulul de vedeta nr 1 a echipei la cel de încă un jucător în selecționata mondială din Madrid.
Meciul în sine. În turul de la Madrid, Realul a căzut în capcana italienilor și s-a lăsat angrenat într-un joc cu un ritm apatic demn de meciurile demonstrative sau cu scop caritabil. A fost ceea ce și-a dorit Milanul care și-a păstrat forțele pentru sprintul final din ultimele 15 minute, atunci când a și lovit decisiv. Așa că, spaniolilor nu le rămâne decât o singură variantă dacă vor să ia toate cele trei puncte: să îi facă pe italieni să alerge, să imprime un ritm mai alert meciului, să miște mingea în viteză și să joace mai profund în benzi pentru că exact acolo are probleme pe faza defensivă.Și se știe, cea mai bună apărare este atacul. Orice altă desfășurare de ostilități îi este favorabilă Milanului, care știe la perfecție arta adormirii adversarului, pentru a îl lovi atunci când îi sunt mai dulci visele.
Alte meciuri de marți:
Bayern Munchen – Girondines Bordeaux. Probleme pentru nemți. După ce că lucrurile nu sunt tocmai roze în Bundesliga, nici în Liga Campionilor nu sunt motive pentru a lansa artificii. O înfrângere pe teren propriu, ba chiar și un egal, i-ar lăsa pe bavarezi într-o situație critică, reducându-i destul de accentuat posibilitățile de a trece mai departe de grupe. Ce să mai zicem de absențe: Ribery accidentat, Van Buyten și Thomas Muller sancționați. Van Gaal improvizează și pune în mijlocul apărării o pereche de fundași inedită: Demichelis și Badstuber. Dincolo, Girondine se află în revenire de formă și Laurent Blanc se bazaeză pe toți jucătorii, mai puțim Henrique, brazilianul continuând să stea pe margine din cauza unei accidentări mai vechi.
Atletico Madrid – Chelsea. Englezii au început să facă victime printre microbiști. Nu doar calcă tot în picioare în Premier League, însă face și spectacol, vezi și ultimul gol marcat în recentul meci disputat împotriva celor de la Bolton. Atenție! Meci periculos pentru pariori. Chelsea are meci cu Manchester United în Premier League și e posibil ca asta să fie prioritatea numărul unu pentru Carlo Ancelotti, mai ales că în clasamentul acestei grupe, echipa londoneză a strâns maximul de puncte până acum. Atletico Madrid? Doar o echipă cu nume cunoscut care are în componență jucători cunoscuți. Cam atât. Aflați în zona de retrogradare din Primera Division, meciul cu Chelsea este ultima șansă de a mai spera la ceva în Liga Campionilor. Atenție încă o dată pariori!
Marți se mai joacă:
Maccabi Haifa – Juventus ( în grupă cu Bayern și Girondines )
Besiktas – Wolfsburg
Manchester United – Cska Moscova
Apoel Nicosia – Porto ( în grupă cu Chelsea și Atletico )
Olympique Marseille – FC Zurich ( în grupă cu AC Milan și Real Madrid ).
Clasamente:
Ma trec fiorii cand imi amintesc de Milan-Real…tin minte ca in perioada aia jucau destul de des intre ele. Ce echipa avea Milan!…Pentru mine e cea mai buna echipa din cate am vazut vreodata! Marco van Basten…baiatul asta m-a facut fan Milan si nationala Olandei pe viata!